În ziua de 8 Martie, Ziua Internaţională a Femeii, se cuvine să aducem un modest omagiu îndelungatei şi dificilei lupte pentru emancipare a femeii şi în acelaşi timp să exprimăm solidaritatea şi încrederea în deplina izbândă a acestei lupte.
Ziua de 8 Martie nu este doar o sărbătoare a bucuriei şi a recunoştinţei faţă de mamele , soţiile şi fiicele noastre, ci este şi momentul în care trebuie să ne amintim de îndelungata istorie a mişcării de emancipare a femeii, cu izbânzile şi neîmplinirile ei.
Condamnată de-a lungul veacurilor a reprezenta o simplă anexă a bărbatului, odată cu sporirea rolului ei în societate, mai ales în producţia materială, femeia a devenit încă de acum două veacuri conştientă de nedreapta stare de inferioritate în care se afla faţă de bărbat dar şi de nevoia şi posibilitatea de a schimba această stare.
Legile ce-i erau potrivnice se cereau schimbate, căci schimbătoare se dovediseră toate rânduielile lumii de până atunci.
În Librăriile Alexandria a apărut CAPITALUL lui Karl MARX
Capitalul lui Karl Marx, o carte disparuta din librariile romanesti in ultimii 30 de ani. O carte care ofera raspunsuri la multe din intrebarile care ne framanta: Cum am ajuns aici? De ce? Ce se poate intampla? Este cartea care ocupa primele locuri in vanzarile din Germania in ultimii 2 ani.
[...]Economia politica de pana acum ne invata ca munca este izvorul tuturor avutiilor si masura tuturor valorilor, asa incat doua obiecte pentru a caror producere s-a cheltuit acelasi timp de munca au aceeasi valoare, si, dat fiind ca in general numai valorile egale pot fi schimbate intre ele, aceste obiecte pot fi schimbate intre ele. Dar in acelasi timp, ea ne invata ca exista un fel de munca acumulata, pe care o denumeste capital; ca datorita valorilor pe care le contine, acest capital sporeste insutit si inmiit productivitatea muncii vii, pretinzand pentru aceasta o anumita retributie numita profit sau castig. Dupa cum stim cu totii, in realitate lucrurile se petrec in asa fel, incat profiturile muncii moarte, acumulate, devin din ce in ce mai masive, capitalurile capitalistilor devin din ce in ce mai colosale, in timp ce salariul muncii vii devine din ce in ce mai mic, iar masa muncitorilor care traiesc exclusiv din salariu devine din ce in ce mai numeroasa si mai saraca. Cum poate fi rezolvata aceasta contradictie? Cum poate sa ramana un profit pentru capitalist daca muncitorul primeste in schimbul muncii pe care el o incorporeaza in produsul sau intreaga valoare? Si, din moment ce se schimba intre ele numai valori egale, asa ar si trebui sa se petreaca lucrurile in cazul de fata. Pe de alta parte, cum pot fi schimbate valori egale, cum poate sa primeasca muncitorul intreaga valoare a produsului sau daca, asa cum recunosc multi economisti, acest produs se imparte intre el si capitalist? Economia politica de pana acum sta dezorientata in fata acestei contradictii, scriind sau bolborosind fraze confuze care nu spun nimic. Nici criticii socialisti de pana acum ai economiei politice n-au fost in stare sa faca altceva decat sa releve aceasta contradictie; dar nici unul dintre ei n-a rezolvat-o si abia acum, in sfarsit, Marx a analizat procesul de formare a acestui profit pana la originile lui, clarificand in acest fel totul. [...]
Friedrich Engels
["Demokratiches Wochenblatt" nr. 12 din 21 martie 1868]
Astăzi, 16 februarie 2010, membri ai Partidului Alianţa Socialistă au depus o coroană de flori la MONUMENTUL EROILOR CEFERIŞTI, aflat în faţa Gării de Nord şi a Ministerului Transporturilor şi au păstrat un moment de reculegere în memoria eroilor ceferişti care au luptat şi au fost ucişi în timpul grevelor din februarie 1933.
Cu toate că ceferiştii de astăzi trăiesc momente la fel de dramatice ca şi înaintaşii lor (mii de salariaţi sunt trimişi în şomaj, salariile devin din ce în ce mai mici în raport cu puterea de cumpărare, întreprinderile sunt pregătite pentru înstrăinare/desfiinţare, mii de kilometri de
16 februarie, orice ar face guvernanţii noştri postdecembrişti, rămâne o zi marcată cu culoarea roşie pe răbojul istoriei noastre naţionale şi îndeosebi pe acela al luptelor sociale în care s-au văzut obligaţi să se angreneze muncitorii feorviari din toată ţara dar îndeosebi cei de la Atelierele Griviţa din Bucureşti. Iar aceştia se angajaseră pe calea luptei, a confruntării deschise cu autorităţile din cauza vieţii extrem de grele în care fuseseră aduşi de regimul capitalist şi o guvernare naţional-ţărănistă iresponsabilă precum guvernarea portocalie din zilele noastre. Feroviarii români, şi nu numai ei, se hotărâseră, sub conducerea unor sindicate care le reprezentau cu adevărat interesele, nu ca liderii sindicatelor de astăzi, pentru a-şi apăra dreptul la muncă, a obţine salariidecente, a face să fie respectate drepturi şi libertăţi democratice precum cele de organi
M-am gândit pentru astăzi să contribui la combaterea acelor poziţii politice care ridică în slăvi perioada zisă interbelică, şi partidele stăpânirii, în speţă P.N.Ţ. şi P.N.L., în timp ce calomniază Partidul Comunist, şi, în general, mişcarea social-politică de stânga, de stânga reală, adevărată, nu ca aceea de acum care falsificând se proclamă ea însăşi a fi de stânga şi singura de stânga!
Care a fost atitudinea acelei puteri politice, acelor partide faţă de mişcarea muncitorească, în cazul de faţă – faţă de mişcarea mun
„Într-o economie socialistă, mijloacele de producţie sunt proprietatea întregii societăţi şi sunt folositeîin mod planificat. Planificarea economică, va ajusta producţia la necesităţile comunităţii, va asigura locuri de muncă pentru toţi cei capabili să muncească şi va garanta mijloace de trai fiecărui om, femeie sau copil. Educaţia individuală, în plus de abilităţile înascute va incerca să dezvolte membrilor societăţii simţul responsabilităţii pentru aproapele lor în locul glorificării puterii şi a succesului din socetatea capitalistă. Totuşi, este necesar să amintesc ca o ”economie planificată” nu este încă socialism. O economie planificată, ca atare, poate avea ca rezultat o înrobire completă a individului. Realizarea socialismului cere deci soluţii pentru probleme socio-politice extrem de dificile pentru a preveni o prea mare centralizare a puterii economice şi politice, pentru a preveni că birocraţia să devină atotputernică, pentru ca drepturile individului să fie protejate prin măsuri democratice de limitare a puterii birocraţiei .”
(„De ce Socialism", de Albert EINSTEIN)
Scris de Administrator
Vineri, 12 Februarie 2010 08:38
NU,
SCUTULUI AMERICAN ANTIRACHETA
PE TERITORIUL ROMÂNIEI
Partidul Alianţa Socialistă protestează vehement faţă de angajarea ţării în angrenajul politico-militar denumit “scut antirachetă” de către Consiliul Suprem de Apărare a Ţării care, la solicitarea/presiunea Administraţiei S.U.A, şi sub pretextul necesităţii apărării personalului american (militar şi civil) existent în România, a hotărât amplasarea unor componente ale scutului antirachetă pe teritoriul ţării noastre.
Consecvent principiilor sale programatice conform cărora pe teritoriul naţional nu trebuie să fie prezente forţe militare străine şi nu trebuie angajate forţele armate ale României pe diverse teatre de război unde nu sunt de apărat interese naţionale proprii, Partidul Alianţa Socialistă îşi exprimă, o dată mai mult, dezaprobarea faţă de politica de dictat pe care o practică preşedintele Traian Băsescu, jucându-se pur şi simplu cu interesele fundamentale ale naţiunii.
A sosit pe adresa noastră un APEL lansat de generaţia anilor 60-70 care se încheie cu precizarea:
“Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru ! Numai in acest caz, te rugam sa trimiti mai departe!”,
NOI
Cei nascuti la inceputul anilor 60 si cei nascuti in anii 70, vedem acum in anul 20l0 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 20 de ani. Avem amintiri despre primii pasi pe luna, si despre razboaie sangeroase, si avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data.
Suntem ultima generatie care a jucat "De-a v-ati ascunselea" , "Castel", "Ratele si vanatorii", "Tara, tara, vrem ostasi", "De-a prinselea","Sticluta cu otrava", "Pac Pac", "Hotii si vardistii", ultimii care au strigat "Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu CD-uri.
• Partidul Alianta Socialista considera armata un garant al apararii independentei, suveranitatii si integritatii teritoriale a tarii, a intereselor noastre nationale, un factor de echilibru si stabilitate sociala. Ea nu poate fi folosita ca instrument de represiune impotriva propriului popor.
• Potrivit conceptiei P.A.S., capacitatea de aparare a tarii trebuie sa fie o prioritate; el se pronunta pentru modernizarea inzestrarii si continuarea procesului de profesionalizare a armatei, prin mentinerea si utilizarea eficienta a potentialului de productie al industriei de aparare si al cercetarii stiintifice in domeniu.
• Partidul Alianta Socialista militeaza pentru o politica de neutralitate activa care sa evite participarea in conflictele dintre marile puteri. Partidul Alianta Socialista se pronunta impotriva razboaielor de ocupatie si pentru abtinerea de la implicarea efectivelor militare romanesti in orice tip de conflict. Chiar in conditiile apartenentei la alianta militara NATO, P.A.S. se pronunta impotriva trimiterii de trupe romanesti in afara granitelor tarii si respectand acelasi principiu, impotriva existentei trupelor straine in interiorul hotarelor Romaniei, impotriva bazelor militare straine in Romania.
• Partidul Alianta Socialista se pronunta pentru modernizarea institutiilor de siguranta nationala si asigurare a ordinii publice, pentru a atinge un inalt grad de profesionalism al personalului acestora, astfel incat, sa-si poata indeplini in conditii optime atributiile ce le revin in societate."
Extras din PROGRAMUL PARTIDULUI ALIANTA SOCIALISTA
Vremurile când pe porţile uzinelor Roman, Tractorul şi Rulmentul intrau şi ieşeau zeci de mii de oameni sunt de mult apuse. Ca ţi în cazul altor uzine de la nivel national, cei trei mamuţi ai industriei braşovene au fost reduşi la tăcere treptat după decembrie 1989 de către oameni politici direct interesaţi de înfăptuirea acestor dezastre, deoarece singura lor preocupare a fost şi este buzunarul propriu.
Braşovul poate arăta estetic bine pe dinafară, dar pe dinauntru este găunos şi putred ca un măr în care şi-au făcut loc omizile.
Starea de fapt, despre care nimeni nu are curajul să vorbească este mai mult decat îngrijorătoare. Referindu-ne strict la cei trei mamuţi – Roman, Tractorul, Rulmentul – este logic că închiderea acestora a îngroşat numărul şomerilor din Braşov. Iar oamenii nu au primit decât alternative false. Sectorul privat este tot mai şubred şi insuficient pentru a acapara numărul de oameni ramaşi fără un loc de muncă.
