Mai multe formațiuni de stânga din Europa au programat o conferință despre situația din Palestina, la care s-au înscris câteva sute de persoane. Conferința trebuia să aibă loc la Berlin între 12-14 aprilie 2024. Programul conferinței și lista comunicărilor poate fi văzut aici: https://palaestinakongress.de/program. De remarcat că erau înscriși și mai mulți cetățeni israelieni, evrei antisioniști.
Printre personalitățile care ar fi ținut comunicări la conferință era așteptat Ianis Varufakis, copreședinte al partidului european DIEM și fost ministru de finanțe al Greciei în perioada Syriza. (https://palaestinakongress.de/press). Varufakis trebuia să își țină cuvântarea vineri, 12 aprilie, după masă. Dar după ce a ajuns la aeroport a aflat că nu i se permite intrarea în Germania.
Am tradus ce era esențial din ceea ce dorea să spună Varufakis la conferință (https://diem25.org/yanis-varoufakis-palestine-congress-speech-that-was-banned-by-german-police/)
Iată :
Felicitări și mulțumiri din suflet pentru că sunteți aici, în ciuda sistemului politic german care vă demonizează.
„De ce un Congres palestinian, domnule Varoufakis?”, m-a întrebat recent un jurnalist german.
Pentru că, după cum a spus Hanan Asrawi odată: „Nu ne putem baza pe cei tăcuți pentru a ne spune despre suferința lor”. Astăzi, rațiunea lui Asrawi a devenit mai deprimant: pentru că nu ne putem baza pe cei tăcuți, care sunt, de asemenea, masacrați și înfometați pentru a ne spune despre masacre și foamete.
Dar există și un alt motiv: pentru că un popor mândru, decent, poporul Germaniei, este condus pe un drum periculos către o societate fără inimă, fiind făcut să se asocieze cu un alt genocid comis în numele lor, cu complicitatea lor.
Nu sunt nici evreu, nici palestinian. Dar sunt mândru să mă aflu aici printre evrei și palestinieni – să îmbin vocea mea pentru pace și drepturile universale ale omului cu vocile evreiești pentru pace și drepturile universale ale omului – cu vocile palestiniene pentru pace și drepturile universale ale omului.
A fi împreună, aici, astăzi, este dovada: coexistența este nu numai Posibilă – dar că deja există aici!
„De ce nu un Congres evreiesc, domnule Varoufakis?”, m-a întrebat același jurnalist german, imaginându-și că este deștept. Am salutat întrebarea lui. Căci dacă un singur evreu este amenințat, oriunde, doar pentru că este evreu, voi purta steaua lui David pe rever și voi oferi solidaritatea mea – indiferent de cost, oricât este nevoie.
Deci, să fim clari: dacă evreii ar fi atacați, oriunde în lume, aș fi primul care ar solicita un Congres evreiesc în care să ne înregistrăm solidaritatea.
În mod similar, atunci când palestinienii sunt masacrați pentru că sunt palestinieni – în temeiul unei propagande conform căreia, dacă au fost uciși înseamnă că trebuie să fi fost Hamas – îmi voi purta kefieh-ul și îmi voi oferi solidaritatea indiferent de cost. Indiferent de cost.
Drepturile universale ale omului fie sunt universale, fie nu înseamnă nimic. Având în vedere acest lucru, am răspuns la întrebarea jurnalistului german cu câteva dintre ele:
-
Sunt 2 milioane de evrei israelieni, care au fost aruncați din casele lor și într-o închisoare în aer liber în urmă cu 80 de ani, încă ținuți în acea închisoare în aer liber, fără acces la lumea exterioară, cu hrană și apă minime, fără șanse de viața normală, de călătorie, închisoare bombardată periodic timp de 80 de ani? Nu.
-
Sunt evreii israelieni înfometați intenționat de o armată de ocupație, copiii lor zvârcolindu-se pe podea, țipând de foame? Nu.
-
Există mii de copii evrei răniți, fără părinți supraviețuitori, care se târăsc prin dărâmăturile a ceea ce obișnuia să fie casele lor? Nu.
-
Sunt evreii israelieni bombardați astăzi de cele mai sofisticate avioane și bombe ale lumii? Nu.
-
Se confruntă evreii israelieni cu ecocidul complet al pământului mic pe care încă îl pot numi al lor, fără nici un copac lăsat sub care să caute umbră sau al cărui fructe să guste? Nu.
-
Sunt astăzi copiii evrei israelieni uciși de lunetişti la ordinul unui stat membru al ONU? Nu.
-
Sunt astăzi evreii israelieni alungați din case de bande armate? Nu.
-
Luptă Israelul pentru existența sa astăzi? Nu.
Dacă răspunsul la oricare dintre aceste întrebări ar fi fost afirmativ, aș participa astăzi la un Congres de Solidaritate Evreiască.
Prieteni,
Astăzi, ne-ar fi plăcut să avem o dezbatere decentă, democratică, cu respect reciproc despre cum să aducem pacea și drepturile universale ale omului pentru toată lumea, evrei și palestinieni, beduini și creștini, de la râul Iordan până la Marea Mediterană, cu oameni care gândesc diferit, pentru noi.
Din păcate, întregul sistem politic german a decis să nu permită acest lucru. Într-o declarație comună care include nu doar CDU-CSU sau FDP, ci și SPD, Verzii și, în mod remarcabil, doi lideri ai Die Linke, și-au unit forțele pentru a se asigura că o astfel de dezbatere civilizată, în care s-ar putea să nu fim de acord, nu va avea niciodată loc în Germania.
Le spun: Vreți să ne închideți gura. Vreți să ne interziceți. Să ne demonizați. Să ne acuzați. Nu ne lăsați de ales decât să răspundem acuzațiilor voastre cu acuzațiile noastre. Voi ați ales asta. Nu noi.
-
Ne acuzați de ură antisemită
Vă acuz că sunteți cel mai bun prieten al antisemitului, echivalând dreptul Israelului de a comite crime de război cu dreptul evreilor israelieni de a se apăra.
-
Ne acuzați că sprijinim terorismul
Vă acuz că echivalați rezistența legitimă față de un stat apartheid cu atrocitățile împotriva civililor pe care le-am condamnat întotdeauna și le voi condamna întotdeauna, indiferent cine le-ar comite – palestinieni, coloniști evrei, propria mea familie, oricine.
Vă acuză că nu recunoașteți datoria oamenilor din Gaza de a dărâma Zidul închisorii deschise în care au fost închiși timp de 80 de ani – și că ați echivalat acest act de dărâmare a Zidului Rușinii – care nu este mai puțin apărat decât Zidul Berlinului – cu acte de teroare.
-
Ne acuzați că banalizăm atacul terorist Hamas din 7 octombrie
Vă acuz că ați banalizat cei 80 de ani de curățare etnică a palestinienilor de către Israel și construirea unui sistem de apartheid în Israel-Palestina.
Vă acuz că banalizați sprijinul pe termen lung al lui Netanyahu pentru Hamas, ca mijloc de distrugere a Soluției celor două state pe care pretindeți că o favorizați.
Vă acuz că banalizați teroarea fără precedent declanșată de armata israeliană asupra oamenilor din Gaza, Cisiordania și Ierusalim.
-
Îi acuzați pe organizatorii Congresului de astăzi că, citez, „nu ne interesează să vorbim despre posibilitățile de coexistență pașnică în Orientul Mijlociu pe fondul războiului din Gaza”. Sunteți serioși? V-ați pierdut mințile?
Vă acuz că susțineți un stat german care este, după Statele Unite, cel mai mare furnizor de arme pe care guvernul Netanyahu le folosește pentru masacrarea palestinienilor, ca parte a unui Mare Plan pentru a face o soluție în două state și a coexistenței pașnice între evrei și Palestinieni, imposibilă.
Vă acuz că nu răspundeți niciodată la întrebarea relevantă la care fiecare german trebuie să răspundă: Cât de mult sânge palestinian trebuie să curgă înainte ca vinovăția voastră pentru Holocaust să fie spălată?
Deci, să fim clari: suntem aici, la Berlin, cu Congresul nostru palestinian pentru că, spre deosebire de sistemul politic german și mass-media germană, condamnăm genocidul și crimele de război, indiferent cine le comite. Pentru că ne opunem apartheid-ului în țara Israelului-Palestina, indiferent cine are mâna de sus, așa cum ne-am opus apartheid-ului în sudul american sau în Africa de Sud. Pentru că susținem drepturile universale ale omului, libertatea și egalitatea între evrei, palestinieni, beduini și creștini în Țara Antică a Palestinei.
Și ca să fim și mai clari :
Condamn atrocitățile Hamas?
Condamn fiecare atrocitate, indiferent cine este autorul sau victima. Ceea ce nu condamn este rezistența armată la un sistem de apartheid conceput ca parte a unui program de curățare etnică cu ardere lentă, dar inexorabil. Cu alte cuvinte, condamn fiecare atac asupra civililor în timp ce, în același timp, sărbătoresc pe oricine își riscă viața pentru a dărâma zidul.
Nu este Israelul angajat într-un război pentru însăși existența lui?
Nu. Nu este. Israelul este un stat cu arme nucleare, cu poate cea mai avansată armată din lume din punct de vedere tehnologic și panoplia mașinii militare americane care îi asigură spatele. Nu există nicio simetrie cu Hamas, un grup care poate provoca daune grave israelienilor, dar care nu are nicio capacitate de a învinge armata israeliană sau chiar de a împiedica Israelul să continue să implementeze genocidul lent al palestinienilor în cadrul sistemului de apartheid care a fost ridicat cu sprijinul de lungă durată al SUA și al UE.
Nu sunt israelienii îndreptățiți să se teamă că Hamas vrea să-i extermine?
Bineînțeles că sunt! Evreii au suferit un Holocaust care a fost precedat de pogromuri și un antisemitism profund înrădăcinat care a pătruns în Europa și în America de secole. Este firesc ca israelienii să trăiască cu frica unui nou pogrom dacă armata israeliană se retrage. Cu toate acestea, impunându-le vecinilor apartheid, tratându-i ca pe sub-oameni, statul israelian alimentează focurile antisemitismului, întărește palestinienii și israelienii care vor doar să se anihileze reciproc și, în cele din urmă, contribuie la nesiguranța îngrozitoare. consumând evrei în Israel și în diaspora. Apartheid-ul împotriva palestinienilor este cea mai proastă autoapărare a israelienilor.
Dar antisemitismul?
Este întotdeauna un pericol clar și prezent. Și trebuie eradicat, mai ales în rândurile Stângii Globale și a palestinienilor care luptă pentru libertățile civile palestiniene – în întreaga lume.
De ce palestinienii nu își urmăresc obiectivele prin mijloace pașnice?
Au facut. OLP a recunoscut Israelul și a renunțat la lupta armată. Și ce au primit pentru asta? Umilire absolută și epurare etnică sistematică. Acesta este ceea ce a alimentat Hamas și l-a ridicat în ochii multor palestinieni ca singura alternativă la un genocid lent sub apartheid-ul Israelului.
Ce ar trebui făcut acum? Ce ar putea aduce pace în Israel-Palestina?
-
O încetare imediată a focului.
-
Eliberarea tuturor ostaticilor: Hamas și miile deținute de Israel.
-
Un Proces de Pace, în cadrul ONU, susținut de angajamentul Comunității Internaționale de a pune capăt apartheidului și de a proteja Libertăți Civile Egale pentru Toți.
-
În ceea ce privește ceea ce trebuie să înlocuiască apartheid, revine israelienilor și palestinienilor să decidă între soluția celor două state și soluția unui stat federal secular unic.
Prieteni,
Suntem aici pentru că răzbunarea este o formă leneșă de durere.
Suntem aici pentru a promova nu răzbunarea, ci Pacea și Coexistența în Israel-Palestina.
Suntem aici pentru a le spune democraților germani, inclusiv foștilor noștri camarazi ai lui Die Linke, că s-au acoperit de rușine suficient de mult – că două greșeli nu se anulează reciproc – că a permite Israelului să scape de justiție cu crime de război nu va ameliora moștenirea crimelor Germaniei împotriva poporului evreu.
Dincolo de Congresul de astăzi, avem datoria, în Germania, să schimbăm paradigma. Avem datoria de a convinge marea majoritate decentă a germanilor că drepturile universale ale omului sunt ceea ce contează. Niciodată, din nou, înseamnă niciodată. Pentru oricine, evreu, palestinian, ucrainean, rus, yemenit, sudanez, ruandez – pentru toată lumea, pretutindeni.