Departamentul de Stat a anunțat astăzi decizia de a permite ca, începând cu 19 martie și în baza Cap.III din Legea Helms-Burton, să fie prezentate plângeri judiciare la tribunalele din Statele Unite numai contra întreprinderilor cubaneze incluse pe Lista Entităților Cubaneze Restrânsă elaborată de acest guvern în noiembrie 2017 și actualizată un an mai târziu. Această listă arbitrară și ilegitimă, destinată a intensifica blocada și a-și extinde efectele extrateritoriale, interzice cetățenilor americani să efectueze tranzacții financiare directe cu entitățile semnalate.

Anunțul Departamentului de Stat mai arată și că va suspenda pentru numai 30 de zile posibilitatea de a iniția procese în aceeași speță contra   altor entități cubaneze sau străine cu legături comerciale sau economice în Cuba.

De la intrarea sa în vigoare în 1996, Legea Helms-Burton a încercat să universalizeze blocada economică, prin presiuni brutale și ilegale ale Statelor Unite contra unor terțe țări, guverne și întreprinderi. Aceasta urmărește să asfixieze economia cubaneză, să promovezse sau să crească penuria și dificultățile populației cubaneze cu scopul de a impune în Cuba un guvern care să răspundă intereselor Statelor Unite.

Prin pretențiile ilegitime și contrare Dreptului Internațional, Legea Helms-Burton și blocada sunt respinse de comunitatea internațională care a reiterat condamnarea timp de trei decenii în cele mai importante organisme regionale și internaționale. Exemplul cel mai recent a fost în Adunarea Generală a Națiunilor Unite când la 1 noiembrie 2018 a făcut obiectul a 10 votări consecutive de respingere, lucru care a lăsat guvernul Statelor Unite în izolare absolută.

Capitolul II din Lewgea Helms-Burton dispune răsturnarea guvernului revoluționar, tutela ulterioară a țării exercitată de un numit american și ulterior instalarea unui guvern contra-revoluționar și subordonat Washington-ului care ar avea ca misiune fără echivoc restituirea sau plata către foștii proprietari ai tuturor proprietăților care ar fi reclamate de foțtii stăpâni sau descendenții lor, care au fost americani sau nu în momentul naționalizării, chiar dacă le-au abandonat. În toată această perioadă blocada economică s-ar menține cu deplină vigoare.

Prin Urmare, cubanezii ar fi obligați să restituie sau să plătească reclamanților din Statele Unite casa în care locuiesc, terenul pe care sunt construite comunitățile lor, pământul agricol pe care-l cultivă și produc, școala unde învață copiii lor, spitalul sau policlinica unde primesc servicii medicale, unde este locul de muncă, unde au un magazin privat, precum și serviciile de electricitate, apă și comunicații subsidiare de care se bucură populația.

Este o pretenție concepută numai de mințile care identifică Cuba cu o posesiune colonială. După cum dispune legea Helms-Burton, blocada s-ar ridica numai după ce au fost atinse aceste ambiții.

Această lege se bazează pe două minciuni fundamentale: criteriul după care naționalizările realizate putin după victoria revoluționară au fost ilegitime sau necuvenite și că Cuba constituie o amenințare la siguranța națională a Statelor Unite.

Naționaliările din Cuba s-au efectuat pe baza unor legi, cu stricta respectare a Constituției și în conformitate cu Dreptul Internațional. Toate naționalizările au avut în vedere procese de compensare justă și adecvată pe care guvernul Statelor Unite a refuzat să le ia în considerație. Cuba a semnat și a onorat acorduri globale de compensare   cu alte țări care astăzi investesc în Cuba cum sunt: Spania, Elveția, Canada, Regatul Unit, Germania și Franța.

Adevărata amenințare la adresa păcii și securității regiunii sunt declarațiile și acțiunile iresponsabile ale guvernului Statelor Unite și planurile destabilizatoare contra Americii Latine și Caraibelor cu aspirația declarată de a impune doctrina Monroe.

            Legea Reafirmării Demnității și Suveranității Cubaneze din 24 decembrie 1996 stabilește că Legea Helms-Burton este ilicită, inaplicabilă și fără valoare sau efect juridic. Consideră nulă orice reclamație făcută pe baza acestei legi de orice persoană fizică sau juridică.

După cum stipulează această Lege, reclamațiile de compensare pentru proprietăți naționalizate vor putea face parte dintr-un proces de negocieri pe baza egalității și respectului mutual între guvernele Cubei și Statelor Unite, ”examinate împreună cu indemnizațiile la care Statul și poporul cubanez au dreptul pentru daunele și prejudiciile provocate de blocadă și de agresiunile de tot felul de care se face responsabil guvernul Statelor Unite”. Totodată, clarifică faptul că este exclusă din viitoarele negocieri posibilefolosirea procedeelor și mecanismelor Legii Helms-Burton în detrimentul altora.

Guvernul cubanez reiterează partenerilor economici și companiilor străine care operează în Cuba toate garanțiile oferite investiției străine și proiectelor comune. Constituția cubaneză, aprobată cu o amplă majoritate în referendumul din 24 februarie 2019, la articolul 28 recunoaște de asemenea aceste garanții, cuprinse în Legea Investiției Străine Nr. 118, din 29 martie 2014.

Decizia de astăzi impune obstacole adiționale în calea obiectivelor noastre de dezvoltare și progres economic, dar Statele Unite vor eșua în atingerea scopului lor de a supune cu forța voința suverană a cubanezilor și determinarea noastră de a construi socialismul. Va prevala sentimentul majoritar al popoarelor din Cuba și Statele Unite care este în favoarea îmbunătățirii relațiilor și dezvoltarea unei conviețuiri civilizate și respectuoase.

Habana, 4 martie 2019.

 

 

Articol scris de Redactia

Vizualizari: 2630 ,

Comentariile sunt suspendate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Valea Jiului în agonie

    În volumul lui David Kideckel România postsocialistă. Munca, trupul și cultura clasei muncitoare, tradus în […]