În 19 iulie 2015, Lavinia Betea a publicat în Jurnalul Național o scrisoare din închisoare a deținutului politic Gheorghe Gheorghiu-Dej din care prezentăm un scurt pasaj.
„Draga Marișca
… Sunt mândru că am luptat pentru o operă mare, opera pentru eliberarea clasei muncitoare, pentru binele și interesele oamenilor săraci, nu pentru mine. Gândul meu va fi veșnic la clasa muncitoare. Voi lupta până la capăt, viața mea ca și a tuturor oamenilor de bine, conștienți de rolul social cel au în viață nu pot face altfel chiar și de s-ar afla la capătul celălalt al pământului.
Viața fără luptă nu are nici un sens, treci prin viață ca un simplu fapt divers. De aceia, eu nu regret faptul că sunt închis căci libertatea pentru mine ca și pentru orice muncitor conștient nu este folosită decât tot pentru luptă. Maine daca mi-ar da drumu acelaș lucru l-aș face…”
Lavinia Betea precizează că scrisoarea în posesia căreia a intrat prin amabilitatea doamnei Mandra Gheorghiu, fiica cea mică a Licăi Gheorghiu și nepoata liderului comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej, „datată Craiova 21 august 1934”, a fost adresată, „uneia dintre surorile sale”.
Tot Lavinia Betea spune că „documentul este revelator prin potențialul său de estimare a condițiilor din închisoare, relațiilor celor închiși cu exteriorul și, de ce nu? – psihologia „revoluționarului”, prototip al viitorului lider comunist”.
Citiind această scrisoare, orice om de bună credință simte nevoia să-și pună câteva întrebări:
– Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost deținut politic?
– DA, și a stat 14 ani în închisorile din perioada interbelică!
– În perioada interbelică erau deținuți politici?
– DA!
– De ce timp de 31 de ani NU s-a vorbit deloc despre deținuții politici din perioada interbelică?
– Pentru că în toți acești ani mass-media a fost și este folosită numai pentru dezinformarea și manipularea românilor.
– În slujba cui a fost mass-media în toți acești ani?
– În slujba hoților și a trădătorilor de țară care s-au aflat și, din păcate, se află la conducerea țării.