Orice strategie destinată să schimbe sistemul politic, economic și social din Cuba, fie prin presiuni și impuneri, fie folosind metode subtile, este condamnată la eșec.
Autor: Granma | [email protected]
16 iunie 2017
La 16 iunie 2017, președintele Statelor Unite, Donald Trump, într-un discurs încărcat de retorică ostilă, care amintește de timpurile confruntării deschise cu țara noastră, rostit într-un teatru de la Miami, a anunțat politica guvernului său față de Cuba care anulează progresele făcute în ultimii doi ani, după ce la 17 decembrie 2014 președinții Raul Castro Ruz și Barack Obama au făcut cunoscută decizia de a restabili relațiile diplomatice și inițierea procesului spre normalizarea legăturilor bilaterale.
Ceea ce constituie o dare înapoi în relațiile dintre cele două țări, Trump a rostit un discurs și a semnat o directivă de politică denumită ”Memorandum Prezidențial de Siguranță Națională despre intensificarea politicii Statelor Unite față de Cuba”, dispunând eliminarea schimburilor educaționale ”de la popor la popor” cu titlu individual și o mai mare fiscalizare a călătoriilor cetățenilor americani în Cuba, precum și interzicerea tranzacțiilor economice, comerciale și financiare ale companiilor americane cu întreprinderi cubaneze din sectorul legat de Forțele Armate Revoluționare și serviciile de inteligență și securitate, toate acestea cu scopul voit de a ne priva de venituri. Mandatarul american a justificat această politică cu o presupusă preocupare față de situația drepturilor omului în Cuba și necesitatea de a aplica riguros legile blocadei, condiționând ridicarea acesteia, precum și orice îmbunătățire în relațiile bilaterale, cu schimbări pe care să le facă țara noastră în ordinea sa constituțională.
Trump a derogat și Directiva Prezidențială de Politică ”Normalizarea relațiilor dintre Statele Unite și Cuba”, emisă de președintele Obama la 14 octombrie 2016, care, chiar dacă nu ascundea caracterul de amestec al politicii americane, nici obiectivul de a face să avanseze interesele proprii în funcție de schimbări în ordinea economică, politică și socială din țara noastră, recunoscuse independența, suveranitatea și autodetrminarea Cubei și guvernul cubanez ca un interlocutor legitim și egal, precum și beneficiile pe care le-ar aduce ambelor țări și popoare o relație de conviețuire civilizată cu toate diferențele mari care există între cele două guverne. De asemenea, admitea că blocada era o politică depășită și că trebuia eliminată.
Din nou, Guvernul Statelor Unite recurge la metodele coercitive ale trecutului, adoptând măsuri de intensificare a blocadei, în vigoare din februarie 1962, care nu provoacă numai daune și privațiuni poporului cubanez și constituie un evident obstacol în calea dezvoltării economiei noastre, ci afectează și suveranitatea și interesele altor țări, atrăgând oprobiul internațional.
Măsurile anunțate îngrădesc și mai mult deja restrânsele posibilități pe care sectorul american de afaceri le avea de a face comerț și a investi în Cuba.
Totodată, îngrădesc și mai mult dreptul cetățenilor americani de a vizita țara noastră, deja limitat de obligația de a folosi licențe discriminatorii, în momentul în care Congresul Statelor Unite, ca reflectare a cererii unor sectoare ample ale societății americane, cere nu numai să se pună capăt interdicției de a călători, ci și să fie eliminate restricțiile de a face comerț cu Cuba.
Anunțurile făcute de președintele Trump vin în contradicție cu voința majoritară a opiniei publice americane, inclusiv a emigrației cubaneze din această țară, pentru ridicarea totală a blocadei și pentru relații normale între Cuba și Statele Unite.
În schimb, Președintele american, din nou prost consiliat, ia decizii care favorizează interesele politice ale unei minorități extremiste de origine cubaneză din statul Florida, care, din motive meschine, vrea să pedepsească Cuba și poporul cubanez pentru că își exercită dreptul legitim și suveran de a fi liber și stăpân pe destinul său.
Ulterior vom face o analiză mai profundă a cuprinsului și implicațiilor acestui anunț.
Guvernul Cubei denunță noile măsuri de intensificare a blocadei, care sunt destinate eșecului cum s-a demonstrat de repetate ori în trecut, și care nu-și vor atinge scopul de a slăbi Revoluția și nici de a îngenunchia poporul cubanez a cărui rezistență, la agresiunile de tot felul și de oriunde, a fost dovedită de-a lungul a aproape șase decenii.
Guvernul Cubei respinge manipularea în scopuri politice și standardul dublu în problema drepturilor omului. Poporul cubanez se bucură de drepturile și libertățile fundamentale, și are rezultate de care se simte mândru și care sunt o himeră pentru multe țări din lume, inclusiv pentru Statele Unite, ca dreptul la sănătate, la educație, la protecție socială, la salariu egal pentru muncă egală, drepturile copilului și dreptul la alimentație, la pace și dezvoltare. Cu resursele sale modeste, Cuba a contribuit și la îmbunătățirea drepturilor omului în multe alte locuri din lume, în pofida limitelor pe care i le impune condiția sa de țară aflată sub blocadă.
Statele Unite nu au autoritatea morală de a ne da lecții. Avem serioase preocupări față de respectarea și garantarea drepturilor omului în Statele Unite, unde există numeroase cazuri de asasinate, brutalitate și abuzuri polițienești, în special la adresa populației afro-americane; este încălcat dreptul la viață, lucru dovedit de numeroasele decese prin arme de foc; este exploatată munca infantilă și există grave discriminări rasiale; oamenii sunt amenințați cu impunerea mai multor restricții la serviciile medicale, care ar lăsa 23 de milioane de persoane fără asigurări medicale; există discrepanțe salariale între bărbați și femei; sunt marginalizați emigranții și refugiații, în special cei care provin din țări islamice; se vrea ridicarea de ziduri care-i denigrează pe vecini; sunt abandonate angajamente internaționale de protecție a mediului și de combatere a schimbărilor climatice.
De asemenea, sunt motive de îngrijorare încălcările drepturilor omului comise de Statele Untie în alte țări, ca detențiile arbitrare a zeci de prizonieri pe teritoriul ilegal ocupat de Baza Navală de la Guantanamo în Cuba, unde chiar sunt torturați; execuțiile extra-judiciare și moartea civililor provocate de bombe și prin folosirea dronelor; războaiele dezlănțuite în diverse țări ca Irak, susținute pe minciuni că ar fi în posesia de arme de distrugere în masă, cu consecințe nefaste pentru pacea, securitatea și stabilitatea regiunii în Orientul Mijlociu.
Amintim aici că, Cuba este stat-Parte la 44 de instrumente internaționale pentru drepturile omului, în timp ce Statele Unite la numai 18, așa că avem multe de arătat, de spus și de apărat.
Confirmând decizia de a restabili relațiile diplomatice, Cuba și Statele Untie au reafirmat intenția de a dezvolta legături respectuoase și de cooperare între cele două popoare și guverne, bazate pe principiile și obiectivele consacrate în Carta Națiunilor Unite. În Declarația sa, emisă la 1 iulie 2015, Guvernul Revoluționar al Cubei a reafirmat că ”aceste relații vor trebui să se bazeze pe respectarea absolută a independenței și suveranității noastre; pe dreptul inalienabil al oricărui Stat de a-și alege sistemul politic, economic, social și cultural, fără nici un amestec din afară; și egalitatea suverană și reciprocitate, care constituie principii fundamentale ale Dreptului Internațional”, așa cum a fost consemnat în Proclamația Americii Latine și Caraibilor ca Zonă de Pace, semnată de Șefii de State și Guverne ai Comunității Statelor Latinoamericane și Caraibiene (CELAC), la Al II-lea Summitt, de la Havana. Cuba nu a renunțat la aceste principii și nici nu va renunța vreodată.
Guvernul Cubei își reafirmă voința de a continua dialogul respectuos și cooperarea pe teme de interes reciproc, precum și negocierea în problemele bilaterale cu Guvernul Statelor Untie. În ultimii doi ani s-a demonstrat că cele două țări, așa cum a exprimat de mai multe ori Președintele Consiliului de Stat și de Miniștri, General de Armată Raul Castro Ruz, pot coopera și conviețui civilizat, respectând diferențele și promovând tot ceea ce aduce beneficii ambelor țări și popoare, dar nu trebuie să se aștepte ca pentru aceasta Cuba să facă concesii care să aducă atingere suveranității și independenței sale, și nici să accepte condiționări de altă natură.
Orice strategie destinată schimbării sistemului politic, economic și social în Cuba, fie că este vorba de presiuni sau impuneri, fie folosind metode mai subtile, va fi condamnată la eșec.
Schimbările necesare Cubei, ca cele realizate din 1959 încoace și cele pe care le realizăm acum ca parte din procesul de actualizare a modelului nostru economic și social, le va hotărî în continuare în mod suveran poporul cubanez.
Așa cum am făcut de la victoria de la 1 Ianuarie 1959, ne vom asuma orice risc și vom continua ferm, sigur, în edificarea unei țări suverane, independente, socialiste, democratice, prospere și sustenabile.
Havana, 16 iunie 2017.