Au apărut de curând două articole care fac o radiografie a Stângii românești din perspectiva unor voci consacrate ale acesteia sau mai bine zis, ale Stângii ”Dizidente”, pentru a face o diferențiere față de PSD și alte voci dominante în spațiul politic. Amândouă textele, cu atât mai valoroase, cu cât fac această interpretare raportat la două partide considerate la Dreapta – USR și AUR[1].
Primul text[2], frizează absurdul chiar din titlul său – ”Cât pierde USR prin ignorarea electoratului de Stânga”. De altfel noul președinte al USR, Cătălin Drulă nu a ignorat deloc Stânga, rămânând în percepția publică ca ”omul cu ranga” din conflictul său cu sindicatele de la metroul București, dovadă a intransigenței față de orice tentativă de revendicare socială. Cum poți avea așteptări de la un partid de (extremă) Dreapta să reprezinte Stânga, este chiar preocuparea lui Vasile Ernu. Optimismul său se explică însă imediat și prin viziunea sa despre Stânga – ”piste de bicicletă, ecologisme, idei ce vin din zona stângii”.
Și mai confuză apare o remarcă a publicației că – ”PLUS nu poate avea niciun viitor în afara USR, în condițiile în care în România nu există, la fel cum există la ora actuală în Europa sau Statele Unite, un curent semnificativ de susține în rândul electoratului pentru valorile stângii moderne.” (!)
Dilema este rezolvată de Victoria Stoiciu care tranșează subiectul plasând USR/ PLUS la Dreapta fără posibilități de interpretare. Însă analiza cea mai interesantă a acesteia este natura electoratului de Stânga –
„Cred că în România este o situație foarte bizară. Avem un foarte mare electorat de stânga doar că nu avem partide de stânga. Când spun electorat de stânga nu mă refer la persoane care se definesc ca fiind astfel, pentru că autopoziționarea este foarte înșelătoare în această privință. Au existat o serie de sondaje, și unele făcute de fundația Friedrich Ebert Stiftung, care ne-au atătat că este complet irelevant dacă oamenii se definesc de stânga sau dreapta. Trebuie să ne uităm cum răspunde la întrebări concrete despre educație, sănătate și care de multe ori ne arată că valorile sale sunt din alt spectru politic decât cel declarat. La noi noțiunile de stânga și dreapta sunt prost înțelese: când spui stânga se produce asocierea cu comunismul și cu PSD-ul și când spui dreapta e o chestie modernistă, reformatoare.”
Situația acestui electorat este completată și de Florin Poenaru –
„Cred că la noi a fost un curent puternic anti-comunist care a devalorizat orice idee de stânga, de drepturi. Când zici stânga zici comunism și atunci totul se prăbușește în jur. Discursul public din țara noastră a fost acaparat de discursul anti-comunist de dreapta care a asimilat stânga cu totalitarismul. Sigur, aici și PSD-ul a jucat un rol important în a delegitima stânga (…) Nici ei nu au reprezentat ideea asta de social democrație modernă, iar pe partea de valori au devenit mai degrabă un partid conservator”
…
Dilemele articolului pot fi ușor explicate chiar de Engels & Marx –
“The Modern Bourgeois society that has sprouted from the ruins of feudal society has not done away with class antagonism. It has but established new classes, new conditions of oppression, new forms of struggle in place of the old ones.”
(‘Communist Manifesto’ – Engels & Marx)
Cum am explicat și în ”Manifestul Stângii de Netflix”, conflictul descris de Engels și Marx nu a fost singular, ci s-a reprodus în continuare în mod repetat până astăzi inclusiv, prin înlocuirea clasei dominante cu alta de aceeași speță, în funcție de determinismul tehnologic și noile dinamici de putere create de acesta. Aceste schimbări au loc însă doar la nivelul clasei oprimante, pentru simplul fapt că este singura care are acces la putere, în timp ce clasa oprimată (proletariatul cum s-ar fi zis acum 100 de ani), nu deține nicio pârghie alta decât votul exercitat o dată la 4 ani.
Dinamica acestei ”înnoiri” se vede și în opoziția Progresism vs. Conservatorism. Printr-o confuzie, cele două sunt asociate de altfel cu Stânga sau Dreapta, de unde și percepția că un partid Progresist ca USR poate fi de Stânga, sau un partid Conservator ca AUR este automat de Dreapta. Mai mult decât distribuția ideologică, cele două opoziții reflectă dinamica la nivelul clasei oprimante, în erijarea ca putere dominantă în conducerea ”maselor” sau cum îi numea Noam Chomsky (citândul pe W. Lippmann) – ”the bewildered herd”
Atât timp cât acceptă logica Capitalistă, această ”Stânga” nu poate fi altfel decât –
” the left wing of the liberal mainstream”[3]
De aici și dificultatea de a găsi Stânga printre biciclete, energii regenerabile și altele, în fapt preocupări ale unei clase care nu are niciun contact real cu precariatul și problemele sociale profunde, decât poate la un nivel academic și moralizator. Mai mult de atât, cum evidenția și Michael Moore (Planet of the Humans) – transpunerea în practică a idealurilor noastre morale presupune schimbări în stilul de viață, pe care noi de fapt nu le dorim.
„It is easier to imagine an end to the world than an end to capitalism”
– Fredric Jameson & Slavoj Žižek
Existența Stângii este o condiție de imposibilitate determinată chiar de asumarea Capitalismului. Nu atât ideologic, unde acesta este activ criticat moralizator, cât la nivelul concret al vieții cotidiene. Ne putem doar întreba cât de fericiți ar fi fost Engels și Marx în real-life Communism. Însă meritul acestora rămâne curajul de a imagina o societate dincolo de Capitalism, și nu doar o cosmetizare a acestuia.
[1] https://www.libertatea.ro/opinii/altfel-despre-aur-sau-ce-se-intampla-cand-explodeaza-facturile-demonizezi-ani-in-sir-stanga-si-presari-niste-bor-de-tip-vechi-3965589?utm_source=facebook&fbclid=IwAR1hRUMg-bXX5QZBYvSm-aHZ4UT11rEFRcMRM4cURjHiPOIuUi4b_bzqI64
[2] https://www.fanatik.ro/catalin-drula-pozitionare-usr-dreapta-stanga-electorat-ciolos-demisie-19890747?fbclid=IwAR3ZjLaw7y-NTxS-y1lyha2L5oYyMPDOSDJWZKwmKSdx5HgE2p9H8HcHCqo
[3] https://thebarricade.online/strategic-considerations-transform/