Articole recente

Prof. Dumitru StanciuEste cunoscut, în lumea specialiștilor, că fierul, cât este el de fier, se corodează, se ruginește adică. Pentru „începători”, coroziunea fierului fiind un fenomen ireversibil se termină cu distrugerea totală a materialului supus transformării. Cu această brumă de cunoaștere științifică pe care am transmis-o cititorului cred că pot trece la dezbaterea în sine. Ar mai trebui, cred eu, să menționez că, după o absență destul de lungă, revenirea mea în „decor” se datorează iritării pe care mi-o produce personajul în discuție, care, între noi fie zis, acolo unde este, reprezintă și interesele mele, ale lui Stanciu Dumitru din Vlădeni-Dîmbovița, sau ar trebui să le reprezinte. Limitele sale intelectuale, deși este profesor de fizică; intersele sale meschine, harpagonismul cu care „colecționează” case; desconsiderarea totală față de țara de adopție, el fiind etnic german este total legat numai de interesele unor foste organizații naziste reapărute, cu un alt „look”, în Hermannstadt-ul lui; absența vădită a unor sentimente umane specifice trăitorilor în societate, în afara lui și a soției lui el nu iubește și nu respectă pe nimeni altcineva; frica organică de tot ce i s-ar putea întâmpla, de la mici leziuni fizice până la eventuale pedepse politice; toate acestea și nu numai fac din Gustav cel de Fier un personaj cu o alură de sfinx înarmat cu o NESIMȚIRE de piatră. Afișând un zâmbet tâmp, el l-ar dori sfidător, Gustav cel de FIER calcă în picioare tot ce îi iese în cale începând cu CONSTITUȚIA ROMÂNIEI și continuând cu toate celelalte organizații ale statului. El face numai ce vrea sau numai ce sevește intereselor lui. Se plimbă când poftește și unde poftește, mănâncă ce poftește și cât poftește, se relaxează unde poftește și când poftește, răspunde celor care au posibilitatea să-i pună întrebări ce poftește, numai dacă poftește, jignește pe cine poftește și cît poftește, aranjează să fie distrus oricare adversar politic poftește și în cuantumul pe care-l poftește și reprezintă ROMÂNIA, în lume, NU CÂT POFTEȘTE pentru că, dincolo de „gardul” țării, el nu contează, adică deși este cunoscut nu reprezintă o „cantitate” de luat în considerare de cineva. Așa e el, o „mărime internațională” neglijabilă, un nimeni mai pe românește. Și în aceste condiții, dacă un alt funcționar al statului, îndreptățit de funcția pe care o ocupă, are o inițiativă, de orice fel ar fi ea, vai de mama lui dacă inițiativa în cauză provoacă o indispozițe lui Gustav. El susține, în prostia lui, că persoana lui ESTE ROMÂNIA. El este numai un reprezentant al României, dar cum să înțeleagă Gustav acest lucru. De aceea înclin să cred că „gândirea” defectuoasă se datorează unui avansat proces de ruginire care, așa cum am mai arătat, este un proces ireversibil ce duce la scoaterea din uz a utilajului.

Articol scris de dr. Dumitru Stanciu

dr. Dumitru Stanciu

Profesor universitar, Universitatea Politehnică București. Reprezentant al Partidului Alternativa Socialistă și membru al Biroului Executiv în Partidul Stânga Europeană. Preşedintele fondator al Asociaţiei de Prietenie România-Cuba.

Vizualizari: 4037 ,

Comentariile sunt suspendate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *