Articole recente

Apărută pe scena istorică a României către mijlocul secolului al XIX-lea, a se vedea Falansterul de la Scăieni făurit de Teodor Diamant, mișcarea socialistă a identificat treptat toate marile probleme de rezolvarea cărora, pe calea reformelor întâi de toate, avându-se în vedere înfrângerea revoluțiilor din 1821 și 1848-1849, urmare directă a intervențiilor militare ruse, otomane și habsburgice: împroprietărirea țăranilor, votul universal, dezvoltarea industrială, organizarea învățământului dar mai ales unitatea națională deplină.

Analizele socialiștilor, îndeosebi ale lui Constantin Dobrogeanu-Gherea, pe marginea necesității unității naționale depline, au adus în timp noi și substanțiale clarificări mai ales o dată cu izbucnirea marelui război în iulie 1914. În deplină consonanță politică și ideologică au acționat o dată cu socialiștii din Vechiul Regat și cei din Transilvania, chiar dacă organizatoric erau parte a Partidului Social-Democrat din Ungaria. Redăm în continuare programul cu care socialiștii români au mers la Alba Iulia.

„Se vor întruni toți reprezentanții neamului românesc din Ungaria și Ardeal, și prin cuvântul lor vor arăta lumii întregi voința întregului neam. Se va arăta în primul rând că națiunea română, care veacuri de-a rândul a suportat jugul robiei naționale, voiește acum să devină cu desăvârșire liberă și să se contopească într-un singur stat național. Românii din Transilvania și din Ungaria, fără deosebire de clasă, voiesc să se unească cu frații lor de peste munți… Prin aceasta se va înfăptui, în fine, ceea ce înainte cu trei sute de ani a fost zădărnicit prin uneltirile barbare ale unor tirani și prin lipsa de conștiință națională a poporului românesc de atunci. Drama națională săvârșită pe câmpia Turzii se va ispăși acum prin hotărârea istorică ce va lua-o Adunarea Națională de la Alba-Iulia. A sosit, așadar, plinirea vremii. Poporul român se bucură azi de libertatea națională. Dar nu e numai aceasta ceea ce se va săvârși la Alba-Iulia. Căci nu e vorba acum numai de dezrobirea națională, ci și de ridicarea asupritului popor la o treaptă socială mai înaltă și omenească. Se vor proclama acolo toate legile și reformele mari și însemnate care vor alcătui temelia fericirii poporului român în viitor, suntem un neam de oameni săraci. Am fost întotdeauna supușii și robii altora. Drepturi n-avem și moșiile noastre erau în mâinile altora. Voim ca-n viitor toate acestea să se schimbe și să ne ridicăm și noi la înălțimea neamurilor într-adevăr culte și libere. Aunarea Națională va avea chemarea să pună la cale înfăptuirea reformei agrare, ca românul plugar să devină stăpân pe pământul părinților săi. Tot asemenea va trebui să se proclame la Alba-Iulia și dreptul de vot universal, precum și alte legi pentru fericirea poporului, căci nu voim ca și-n România de mâine să trăim tot aceeași viață de robi ce am trăint-o în Ungaria feudală de ieri. Și-n fine Adunarea națională va trebui să declare în mod sărbătoresc că susține autonomia Ardealului liber cel puțin până atunci până când și-n România se vor schimba stările ce domnesc. Alba-Iulia va însemna pentru noi începutul unei noi vieți. Să mergem cu toții acolo”[1]

[1] „Adevărul”, an XIV, 1918, nr. 46, p. 1

Articol scris de conf. univ. dr. Marin Badea

Vizualizari: 2561 ,

Comentariile sunt suspendate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *