Vineri 16 februarie 2018 la Clubul Socialist s-au aniversat 170 de ani de la prima ediție a Manifestului Comunist, apărută la 22 februarie 1848, în aceeași zi în care a început și Revoluția franceză  de la 1848. Scris de Marx și Engels la însărcinarea unui grup revoluționar, Manifestul a fost tipărit de la început în mai multe limbi. Fără îndoială, este unul din cele mai influente texte scrise vreodată.

Moderatorul a fost Marin Badea, Dînsul a prezentat următorul text:

Într-una din primele zile ale anului 1848 un eminent gînditor francez, Alexis de Tocqueville, a avut o intervenție în camera deputaților pentru a-și expreima unele sentimente considerate a fi împărtășite pe o scară foarte largă în Franța, dar și la o scară mai largă, în Europa: ”Dormim pe un vulcan. Nu vedeți că pămîntul se cutremură din nou? Suflă un vînt de revoluție, furtuna e la orizont” [1]

Aproape concomitent doi exilați germani, Kark Marx de 30 de ani și Friedrich Engels de 28 de ani încredințau tiparului principiile revoluției proletare împotriva căreia Alexis de Tocqueville își avertizase colegii de Parlament. Textul reprezenta un program revoluționar  pentru elaborarea căruia Marx și Engels fuseseră însărcinați de Liga Comuniștilor Germani.[2]Manifestul a fost publicat în jurul datei de 24 februarie[3] în limba germană sub titlul Manifest der Kommunistische Partei și în același an a fost tradus și publicat în mai multe limbi[4]: engleză, franceză,italiană, daneză, conform unor mențiuni ale autorilor deși, istoricește vorbind, a fost tipărit și în suedeză și poloneză în același an.  După 1870 avea să fie publicat și în alte limbi, între care și română, în tiraje din ce în ce mai mari.

În primele pagini ale Manifestului poate fi citită cu interes și azi o istorie superconcentrată a apariției și dezvoltării societății moderne, a diverselor ei segmente precum geneza și dezvoltarea capitalului, a industriei cu stadiile ei diferite precum manufacturile, fabricile, uzinele. Sunt de asemenea creionate apariția și dezvoltarea burgheziei, elogiată pus și simplu pentru forța ei de inițiativă, de creație, de organizare a muncii și  pentru rolul ei revoluționar în anumite etape. În aceeași măsură burghezia este și acuzată că în locul exploatării mascate de iluzii religioase și politice a pus exploatarea deschisă, directă și brutală.

Concomitent, Marx și Engels au dezvoltat pe larg ideea conform căreia în aceeași măsură în care s-a dezvoltat burghezia, s-a dezvoltat și proletariatul, clasa muncitorilor modernă care   nu trăiesc decît atîta vreme cît munca lor contribuie la sporirea capitalului; că proletarii  nu erau altceva decît o marfă ca oricare alta din comerț și prin urmare sunt supuși vicisitudinilor pieței, cereii și ofertei și oscilațiilor pieței. Pentru că atît Marx cît și Engels i-au cunoscut direct pe cei care îngroșau rîndurile clasei muncitoare, mai ales pe timpul exilului din Franța iar Engels i-a cunoscut și pe muncitorii englezi din diferitele orașe britanice , le-au zugrăvit condițiile de muncă, de viață, de supraaglomerare a cartierelor suburbane mai ales în timpul crizei din 1847 – 1848. le-au putut filtra nu doar aspirațiile, ci și tendințele de revoltă și, mai ales, de organizare din care luau naștere deja diverse asociații cu caracter permanent., ridicîndu-se la un nivel din ce în ce mai înalt noua formă a luptei de clasă, cea dintre burghezie și proletariat la finele căreia victorios trebuia să fie – credeau ei – proletariatul. Cu o condiție: să își făurească propria  organizație politică, dar una puternică și consecvent  revoluționară. Și, înainte de a formula îndemnul Proletari din toate țările, uniți-vă, Marx și Engels au intuit o trăsătură caracteristică esențială pentru ceea ce avea să devină cursul gîndirii lor: cea conform căreia lupta proletarilor împotriva burgheziei este în primul rînd o luptă națională. Proletariatul din fiecare țară trebuie să termine în primul rînd, firește, cu propria burghezie.

S-ar putea glosa, din perspectiva istorică a celor 170 de ani care au trecut de atunci, și pe marginea altor enunțuri cum ar fi locul și rolul comuniștilor în sănătate, subliniată fiind ideea că ”ei au superioritatea de a înțelege limpede condițiile, mersul și rezultatele generale ale mișcării proletare”; locul și rolul transformării relațiilor de proprietate cu mențiunea că ”ceea ce caracterizează comunismul nu este desființarea proprietății în general , ci desființarea proprietății burgheze” care ”se mișcă în cadrul antagonismului dintre capital și munca salariată”.

Rezonanțe contemporane regăsim în  multe alte aspecte ale vieții economice , social-politice , instituționale, științifice, precum locul și rolul femeilor, al familiei , al p rocesului educațional.  Al dezvoltării de ansamblu , al culturii și civilizației umane sau al locului și rolului națiunilor.

În sfîrșit, e de lluat aminte însemnătatea istorică a dialogului critic între multele curente de idei   cu caracter socialist, mai mult sau  mai puțin derivate din aceeași tulpină de sorginte socialistă – adică din Manifest.

Au urmat mai multe intervenții. Am rugat participanții să îmi trimită contribuțiile lor fie pe e-mail, fie pe messenger. Cînd rezumi o contribuție a cuiva, nu este sigur că ai prins ideea lui sau că ai înțeles ce vrea să spună. capacitatea de neînțelegere a oamenilor este infinită – asta mi-a arătat experiența didactică. Avînd încredere în participanți,  nu am mai notat ce a zis fiecare.

De aceea menționez doar pe intervențiile trimise mie pînă acum. Nu toți cei care au vorbit mi-au trimis rezumatele intervențiilor lor. Le pot adăuga pe măsură ce îmi vor fi trimise.

 

Marian Șerban.  Marxismul cîștigă din nou teren în Europa. În lume, capitalismul este în criză, dar care ar fi alternativa? Da, Marx este de actualitate, este pe val. Conflictul dintre clase părea foarte clar odată. Marx și Engels publicau în februarie 1848 una dintre cele mai bune scrieri politice  din istorie – Manifestul Comunist. Burghezia produce înainte de toate proprii gropari. Pieirea ei și victoria proletariatului sunt inevitabile – credeau ei. Astăzi , după 170 ani vedem exact opusul. Proletariatul, departe de a fi îngropat capitalismul rezistă cu perfuzii, dacă nu cumva este deja în groapă. Coincidența sau nu, la cîteva zile după publicarea Manifestului izbucnește Revoluția la Paris, revoluția se extinde în Italia, Austria, Germania, Ungaria și în țările românești.Este Manifestul încă de actualitate? Din punctul meu de vedere se poate spune că este actual din punct de vedere teoretic. Din punct de vedere practic, mi se pare  depășit. Astăzi nu ne mai confruntăm cu problemele secolului XIX și nici măcar cu cele ale secolului XX.

Sergiu Fendrihan.Manifestul Partidului Comunist este inca foarte actual, situatia este similara, desi contextul epocii este diferit. Marx si Engels arata contextul in care s-a dezvoltat burghezia si  apărut proletariatul precum si contextul luptei de clasa. Fata de acea epocă când societatea socialistă nu existase, acum suntem intr-o epoca în care societatea socialista a fost distrusa prin continue atacuri mediatice, sociale si mai ales economice, precum si de unele contradictii interne de neevitat la o societate atat de tanara, din punctul de vedere istoric. Iar dintre putinele state socialist- comuniste ramase, Coreea de Nord si Cuba sunt supuse unei presiuni continue internationale. Capitalismul ca sa fie victorios si sa se dezvolte, are nevoie permanent de expansiune si ca sa supravietuieasca. De aceea presiune a fost enorma asupra statelor socialiste, in plus acestea erau un permanent exemplu negativ pentru propria lor populatie. Ideea luptei de clasa este perfect actuala, modernizarea mijloacelor de productie nu schimba relatiile de productie, si chiar in cazul folosirii unor roboti in loc de oameni- nu inseamna ca nu mai exista exploatare- deoarece profitul productiei se repartizeaza tot neegal, acesta revenind actionariatului major- patronii. La fel ideea de  expropriere a burgheziei, ramane o necesitate a revolutie socialiste ca premiza a societatii comuniste-cea mai inalta forma de societate. Și alte idei sunt valabile ca de pilda, obligativitatea muncii pentru toti, monopolul statului asupra bancilor si creditului,scolarizarea gratuita, stergerea diferentelor dintre sat si oras intr-o oarecare masura. As caracteriza  epoca in care ne aflam ca fiind epoca de refacere a capitalului, si a relatiilor de productie capitaliste pe de o parte, si in mod dialectic de coalizare si de reface a miscarilor socialiste, comuniste si muncitoresti atat in tarile din Estul Europei si a celor din Vestul acesteia, exemple fiind conferintele de la Sofia de anul trecut si cele de la Bruxelles dinanul trecut si din acest an.

Bogdan Oneață. În spiritul celor cuprinse in manifest, al carui continut este, in opinia mea, in mod majoritar valabil, noi, stangistii, trebuie sa dam dovada de un marxism dinamic, pragmatic si ca trebuie sa sprijinim acele miscari democratice ce avantajeaza cauza. Actiunile noastre trebuie adaptate situatiei Romaniei, o tara care are ramurile strategice de utilitati si de extractie si prelucrare a petrolului vandute vesticilor, o tare redevenita inapoiata, o colonie, un stat, din nefericire, aproape lipsit de industrie prin comparatie cu ceea ce Romania era inainte de1989. Starea de inapoiere se vede si in structura ocuparii populatiei: avem aproximativ 5,4 milioane pensionari, 2,6 milioane de adolescenti si copii, 1,6 milioane de angajati la stat si in companiile cu capital de stat, din care 150.000 de functionari publici, 3,4 milioane de angajati in sistemul privat, 500.000 someri, 5 milioane de angajati la negru si casnice. Deci la 5 milioane de persoane angajate cu acte avem 13 milioane de persoanre care nu au slujba, acestea facand parte din categoriile mai sus mentionate. PSD, prin promisiunile si masurile sale de stanga, in speta marirea pensiilor si a salariilor, a castigat si pastrat un anumit electorat, format in principal din pensionari, persoane din mediul rural, angajati la stat. In mod normal, dupa 1989, acesta ar fi trebuit sa fie electoratul Partidului Socialist. Acestuia trebuie sa ne adresam noi in primul rand. In acest sens, trebuie sa crestem vizibilitatea prin organizarea de marsuri si manifestatii, prin accentuarea faptului ca aspecte pozitive din regimul trecut, siguranta sociala, locuri de munca si locuinţe pentru cetateni, sunt in continuare urmarite, pentru a fi asigurate populatiei de catre PSR.”

Gheorghiță Zbăganu. Acum 170 de ani Pămîntul avea un miliard de locuitori, acum are șapte miliarde. Părea că resursele dezvoltării capitalismului sunt nelimitate Capitalismul industrial nu exista decît în cîteva țări europene și în SUA.  America Latină era împărțită în state agricole, unde legea o făceau latifundiarii.  Africa era încă neatinsă nu numai de de capitalism, dar nici măcar de feudalism, cu excepția cîtorva zone de coastă, a Africii de Nord musulmane și de Etiopia ; în rest existau cîteva ”regate” și triburi care se luptau între ele. E adevărat că se interzisese comerțul cu sclavi, cu excepția Africii de Est, unde se mai traficau de către negustori arabi. În Asia, China și Japonia erau societăți feudale închise. Australia nu prea era locuită iar Europa însăși era altfel: nu existau nici Italia, nici Germania și nici Polonia – decît ca regiuni geografice. Era împărțită între cîteva monarhii. Iar cei doi – Marx și Engels erau doi tinerei. Cu atît mai  uimitoare sunt aprecierile celor doi care își păstrează și acum actualitatea. Dacă atunci erau actuale la scara Europei de Vest, acum sunt actuale peste tot. De exemplu: ”Vă îngroziţi că vrem să desfiinţăm proprietatea privată. Dar în societatea voastră actualăproprietatea privată este desfiinţată pentru nouă zecimi din membrii societăţii; ea existătocmai datorită faptului că nu există pentru nouă zecimi. Ne imputaţi deci că vrem să desfiinţăm o proprietate care presupune ca o condiţie necesară ca imensa majoritate a societăţii să fie lipsită de proprietate. ” În urma imploziei socialismului în Europa de Est inegalitățile de acere au ajuns din nou cam ca atunci. Sau ”Proletariatul va folosi dominaţia lui politică pentru a smulge burgheziei, pas cu pas, întreg capitalul, pentru a centraliza toate uneltele de producţie în mîinile statului, adică în mîinile proletariatului organizat ca clasă dominantă, şi pentru a mări, cît se poate de repede, masa forţelor de producţie.
La început acest lucru nu se poate face, fireşte, decît printr-o încălcare despotică a dreptului de proprietate şi a relaţiilor de producţie burgheze, ”.
Istoria ne  arată în continuare că nici o minoritate privilegiată nu renunță de bună voie la privilegiile ei: a se vedea Chile 1973, Cuba 1960, Venezuela de astăzi. Burghezia nu pricepe decît de forță. De asemenea sunt actuale multe din punctele schițate în manifest privind perioada de tranziție spre socialism:

1. Exproprierea proprietăţii funciare şi întrebuinţarea rentei funciare pentru acoperirea cheltuielilor de stat.
2. Impozit cu puternic caracter progresiv.
3. Desfiinţarea dreptului de moştenire.
4. Confiscarea proprietăţii tuturor emigranţilor şi rebelilor.
5. Centralizarea creditului în mîinile statului cu ajutorul unei bănci naţionale cu capital de stat şi cu monopol exclusiv.
6. Centralizarea tuturor mijloacelor de transport în mîinile statului
7. Sporirea numărului fabricilor de stat, a uneltelor de producţie, desţelenirea şi ameliorarea pămînturilor dupăun plan general.
8. Egală obligativitate a muncii pentru toţi, organizarea de armate industriale, îndeosebi pentru agricultură
9.. Îmbinarea muncii agricole cu cea industrială, măsuri avînd ca scop înlăturarea treptatăa opoziţiei dintre sat şi oraş
10. Învăţămînt public gratuit pentru toţi copiii. Interzicerea muncii în fabrici a copiilor, în actuala ei formă. Îmbinarea educaţiei cu producţia materială.
” Ce e de actualitate, ce e vetust, ce e contraindicat rămîne de discutat.

 

 

[1] Vezi de exemplu  https://fr.wikipedia.org/wiki/Alexis_de_Tocqueville. Discursul a avut loc pe 31 ianuarie, Alexis de Tocqueville era deputat de La Manche. Citatul exact este ”  Est-ce que vous ne ressentez pas, par une sorte d’intuition instinctive qui ne peut pas s’analyser, mais qui est certaine, que le sol tremble de nouveau en Europe ? Est-ce que vous ne sentez pas… que dirais-je ?… un vent de révolution qui est dans l’air ?”

 

[2] De fapt deja Liga Comuniștilor era internațională. Vezi și istoria acestei organizații scrisă de Engels : https://www.marxists.org/romana/m-e/1885/ist-lc.htm

 

[3] Pentru un istoric al primelor ediții ale manifestului vezi și https://www.marxists.org/romana/m-e/desc/Marx_Engels_Manifestul_Partidului_Comunist.pdf. Data de 22 februarie a fost acceptată prin tradiție.

 

[4] Vezi mai precis aici https://en.wikipedia.org/wiki/The_Communist_Manifesto

 

Articol scris de Gheorghiță Zbăganu

Gheorghiță Zbăganu

Gheorghiță Zbăganu este doctor în matematică, profesor universitar, membru în Biroul Executiv al Partidului Socialist Român.

Vizualizari: 7003 ,

Comentariile sunt suspendate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Valea Jiului în agonie

    În volumul lui David Kideckel România postsocialistă. Munca, trupul și cultura clasei muncitoare, tradus în […]