Cum stăm?

În lume

La mai bine de un an de la începutul oficial al pandemiei (22 ianuarie 2020) și aproape un an de la începutul statisticii pe worldometers (15 februarie) [1] numărul celor infectați și înregistrați a depășit 100 milioane (pe 25 ianuarie 2021) iar numărul deceselor a ajuns la 2,35 milioane. Ceea ce ne dă o rată de mortalitate de 2.18%. Pe continente, cele mai afectate sunt

America de Nord (688000 decese la 31.7 milioane cazuri, 1189 decese la milionul de locuitori, mortalitate 2,17%)

America de Sud (430000 decese la 16.5 milioane cazuri, 1019 decese la milionul de locuitori, mortalitate 2,61%)

Europa (741000 decese la 31.5 milioane de cazuri, 1004 decese la milionul de locuitori, mortalitate 2.35%).

Prin comparație, Asia (381000 decese la 23.7 milioane cazuri, 80 decese la milionul de locuitori, mortalitate 1,61%) și Africa  (95600 la 3.7 milioane cazuri, 72 decese la milionul de locuitori, mortalitate 2.58%) au scăpat aproape nevătămate.

România față de Europa

România , comparată cu alte țări europene nu stă foarte rău. Cu 19200 decese la 750000 cazuri și 1000 decese / mil. loc  ar fi pe locul 11 la numărul de cazuri, 10 la număr decese și 23 la număr decese/mil loc, mortalitate 2.54%. Dacă dăm de o parte ministatele care au sub un milion de locuitori, am fi pe locul 17 la nr. decese raportat la populație. Pentru comparație, campioana Europei din urmă cu șase luni, Slovacia are deja mai multe decese/mil.loc ca noi – 1031.

De remarcat că toate aceste cifre sunt imprecise și trebuie luate doar ca aproximații. Nimeni nu știe care este numărul real de cazuri, se fac tot felul de ipoteze: de exemplu la un caz raportat, două neraportate. Din acest motiv nu se poate calcula mortalitatea virusului cu precizie, cifrele scrise mai sus se bazează doar pe date oficiale. Și nici faimosul R0 – cîte persoane infectează în medie un bolnav

Totuși, cel mai de încredere indicator este cel al numărului de decese raportat la populație.

Din acest punct de vedere, deocamdată, primele zece țări afectate ar fi Belgia, Slovenia, Anglia, Cehia, Italia, Bosnia, Macedonia , Portugalia, Ungaria, Bulgaria.

Surprinde evoluția catastrofală în țările din fosta Iugoslavie (cu excepția Serbiei), precum și în Bulgaria, Ungaria și Cehia. În urmă cu șase luni toate erau printre cele fruntașe, mai ales Cehia, Bulgaria și Slovenia.

Care sunt acum statele fruntașe în Europa? Norvegia, Finlanda, Belarus, Estonia, Danemarca, Serbia – acestea sunt statele care au sub 500 decese/milion locuitori. Cinci state baltice și unul balcanic, vecin cu noi. Care va fi situația la sfîrșitul pandemiei, se va mai păstra aceeași ordine? Nu putem prevedea, după cum nici acum 6 luni nimeni nu și-ar fi închipuit cum Slovenia care era printre cele mai de succes state a ajuns acum un exemplu de ”așa nu”, imediat după Belgia – cea care a fost mereu cea mai afectată.

Cînd va fi sfârșitul pandemiei?

Oamenii de știință nu se hazardează să dea un răspuns. Dacă am face analogia cu gripa spaniolă [2] ar trebui să treacă anul acesta sau, cel mai tîrziu în 2022. Deja ne apropiem de sfîrșitul celui de al doilea val – cel care la gripa spaniolă a fost cel mai ucigaș. Doar că lucrurile sunt mai complicate. Există defazări între continente, sau chiar în cazul aceluiași continent. În cazul Europei, dacă stabilim arbitrar primul  val în perioada 15.02 – 01.06, acalmia între 01.06 – 01.10  și valul al doilea de la 01.10 pînă în prezent, decesele în cele trei perioade ar fi cam în raportul 5-1-10. Mă aștept ca al doilea val să se termine în aprilie. În cazul gripei spaniole, al treilea val a fost mai slab ca primul – cred că așa va fi și acum, dacă va exista un al treilea.

Pandemia și criza capitalismului

Spre deosebire de marea criză din 1929-1933 sau cea din 2008-2009 actuala criză a fost provocată de o pandemie similară celei din 1918 – 1920. E de vină natura – se poate spune. Dar daunele nu ar fi fost atât de mari dacă nu ar fi fost agravate de sistemul capitalist neoliberal, anume de privatizările din domeniul îngrijirii sănătății, de creșterea inegalității social economice și de povara datoriilor statelor către entități private.

Că la început statele au reacționat haotic la noua pandemie este de înțeles – asemenea lucruri se întîmplă odată pe secol.

Pe 31 ianuarie 2020, SUA a suspendat zborurile cu China, urmat de alte țări europene. Pe 5 februarie OMS a anunțat că este posibilă o pandemie iar pe 11 martie a declarat deja pandemia. Deja în afara Chinei se depășise mia de decese (1440) . Guvernele au intrat în panică și au început să aplice carantina totală din China.

Cu deosebirea că China nu a aplicat-o niciodată la nivel de stat, ci doar la nivel de provincie.

Ceea ce părea incredibil s-a produs: carantină totală (lockdown) la nivel de stat, începînd cu Italia.  A fost o premieră mondială : OMS a recomandat-o la 193 de state. Nu toate statele au acceptat carantina, cîteva nici măcar nu au vrut să audă de pandemie (Turkmenistan și Coreea de Nord; de acolo nu avem date). Mass Media și internetul a contribuit la isteria în masă care a făcut posibil lockdown-ul. Iar solidaritatea europeană s-a dovedit a fi o vorbă fără sens în primele luni de pandemie cînd vecinii din UE ai Italiei – prima lovită – au refuzat să îi sară în ajutor. Doar China, Cuba și Rusia au fost atunci la înălțime.

În Europa de Vest – cel mai greu lovită – primul val al pandemiei s-a încheiat în mare la sfîrșitul lui mai – adică după patru luni.  A urmat o perioadă de aproximativ patru luni de calm și a venit al doilea val – exact ca în timpul gripei spaniole. Cele patru luni de acalmie ar fi putut fi folosite pentru îmbunătățire sistemelor de sănătate publică, pentru cercetări comune în vederea găsirii unui tratament eficace împotriva bolii și pentru pregătirea în vederea ripostei la al doilea val. Ar fi trebuit să fie puse la dispoziția populației teste gratuite, să fie pregătite secțiile ATI din spitale în așa fel încît să se evite supraaglomerarea lor, mergîndu-se pînă la rechiționarea lor. Mai ales, ar fi trebuit puse sub control fabricile de medicamente în așa fel încît atunci cînd era nevoie de ele să nu se apeleze la piață.

Nu a fost așa, dovadă faptul că aproape fără excepție al doilea val a fost de cel puțin de două ori mai ucigaș ca primul. Lunile de acalmie nu au fost folosite pentru a rezolva problemele de lipsă de personal sanitar, de dotare a secțiilor ATI. Dimpotrivă, tarele sistemelor publice de sănătate au fost exacerbate prin subfinanțare și căpușare cu privați, dornici de profit. Companiile farmaceutice private și-au văzut profiturile crescînd și au primit ajutoare de miliarde de euro din fonduri publice. În loc să coopereze pentru binele public au continuat competiția pentru a ocupa piața – în detrimentul bolnavilor.  În loc să coopereze pentru găsirea cît mai rapidă a unui tratament sau vaccin, giganții din Big Pharma păstrează secrete, se luptă între ei pentru a corupe Comisia Europeană, își laudă propriul vaccin, le denigrează pe celelalte, iar atunci cînd le sunt acceptate serviciile întîrzie cu livrarea vaccinurilor și între timp oamenii mor.

În logica capitalului pandemia a fost o bună ocazie pentru îmbogățire. Rechinii s-au îmbogățit din comerțul electronic, profitînd de lock down (vezi Amazon sau Ali Baba); găinari mai  mărunți din vînzarea de măști, detergent și teste RCA. Marii găinari din Big Pharma au dat marea lovitură din vaccinurile plătite din bani publici.

Într-o lume socialistă potentialul științei și tehnicii ar fi pus în serviciul societății, nu pentru a crea profit unor paraziți. Pentru că știința și tehnica în socialism urmărește profitul social – adică binele public – și nu cel financiar. Exemple ar putea fi China, care a rezolvat problema pandemiei ( 3 decese/mil.loc, a donat materiale sanitare multor țări, își produce propriile vaccinuri), Vietnamul (sub un deces la mil.loc)   dar mai ales Cuba cea afectată de sabotajul sălbatic al SUA (22 decese/mil. loc , a trimis sute de medici și asistenți în zonele cele mai afectate din lume și își produce propriul vaccin). Susținem acordarea premiului Nobel pentru Pace echipei de medici cubanezi.

Cazul României

La noi pandemia a lovit într-un sistem de sănătate deja căpușat de privați și subfinanțat. Statul își luase de mult mîna de pe stomatologie, oftalmologie și dializă.

În plus, ghinionul a făcut ca epidemia să apară în timpul unuia din cele mai catastrofale guvernări de după 89: Guvernul Orban. El a găsit de cuviință să taie fondurile de la sănătate cu 23%.

România are tristul privilegiu al morților arși în spitale – deja sunt 28 de persoane arse. În timpul pandemiei au mai fost incendii mortale doar în Italia, Turcia și Rusia [9],[10].

De la lovitura de stat din 1989 s-a construit un singur spital. România are cel mai scăzut procent din PIB pentru sănătate , 5.2% cf [10] . În 2018, chiar înainte de tăierile lui  Cîțu și Orban, România cheltuia 584 Euro de persoană [11] pe sănătate – mai puțin ca Bulgaria, mai săracă decît noi (600 Euro) și de opt ori  mai puțin ca Germania. Testele PCR care în alte țări (Austria, Grecia) se fac gratuit, la noi costă 400 de lei.

Sistemul este parazitat de clinici private, orientate spre profit. Pentru medicina privată bolnavul este un client, idealul ar fi ca  toată lumea să fie bolnavă ca să își vîndă produsele. Pentru medicina normală, pusă în slujba pacientului idealul ar fi dimpotrivă, să nu existe bolnavi. Decît bolnavi cu capul , care să se frustreze că dau bani la medici deși ei sunt sănătoși…

Și, ca să contribuie și mai mult la subfinanțarea sistemului de sănătate publică, noul prim ministru, inenarabilul Cîțu a propus un buget pentru 2021 cu 11% mai mic! Ignoranța în ceea ce privește nevoile populației este la maximum.

Prioritatea noului ministru al sănătății, un absolvent întîrziat de studii economice a cărui singură legătură cu medicina este negoțul de medicamente   – e vorba de Vlad Voiculescu –  nu este să îmbunătățească sistemul, ci să îl reformeze. Și-a pus secretar de stat sau consilier o persoană care nici ea nu e medic, ci ”navigator de pacienți”.  Or, de 30 de ani noi știm ce înseamnă reformele în capitalism: distrugere a ceea ce funcționa cît de cît și privatizare. Pentru societatea românească este o problemă de viață și de moarte să reziste la reformele lui Voiculescu și la bugetul lui Cîțu.

 

Socialiștii: ce trebuie făcut?

Sănătate gratuită pentru toți cetățenii. De unde fonduri? În cazul nostru, în România: din impozit progresiv, impozitarea marilor averi, impozitarea profitului marilor companii multinaționale, tăieri din bugetul militar și al serviciilor, plafonarea pensiilor de serviciu (unii le zic speciale), redevențe și trecerea în gestionare publică a utilităților : apă, gaze, curent. Abonamentele pe care le plătesc oricum cetățenii ar trebui să ajungă la administrația publică (stat sau primării) și nu în buzunarele unor paraziți.

Renunțarea la patente pentru medicamente. Industria și cercetarea în sănătate trebuie să fie un bun public al întregii omeniri. Rezultatele cercetărilor în  industria farmaceutică trebuie să fie open access , astfel încît orice stat să poată beneficia de ele. Ar fi și în avantajul Big Pharma –  Pfizer sau Astra Seneca ar scăpa de grija spionajului industrial. Că s-au plîns că le sunt atacate serverele. Dacă ar face publice toate rezultatele nu ar mai avea cine să le spargă.

Vaccinarea rapidă a populației cu vaccinuri produse de companii aflate în proprietate publică, renunțînd la corupție și politizare. Corupția apare numai la intersecție public – privat.

Protejarea în primul rînd a maselor defavorizate, căci ele sunt cele mai afectate de pandemie. Teste gratuite, materiale sanitare gratuite pentru cei aflați în nevoie.

 

[1]   https://www.worldometers.info/coronavirus/

[2]  (https://ro.wikipedia.org/wiki/Grip%C4%83_spaniol%C4%83)

[3] https://www.statista.com/chart/7495/germany-leads-europe-in-hospital-bed-capacity/

Statistica numărului de paturi de spital Europa

[4]  https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Hospital_discharges_and_length_of_stay_statistics

[5]https://en.wikipedia.org/wiki/Shortages_related_to_the_COVID-19_pandemic

[6]https://www.oecd.org/economic-outlook/  impactul asupra PIB al pandemiei în 20 de țări. În Europa a scăzut cu 7.5%, la nivel mondial cu 4.1% iar singura țară în care PIB a crescut cu 1.5% este China.

[7]https://www.jec.senate.gov/public/index.cfm/republicans/analysis?ID=8ACFB304-2B09-4BC4-A3B7-9946216BC150  un grafic în care pe axa Ox este arătată scăderea PIB în procente și pe axa Oy nr decese/milion locuitori. Date din septembrie 2020

[8] https://ourworldindata.org/covid-health-economy un grafic bine făcut în care pe axa Ox este PIB/locuitori și pe Oy este nr cazuri/mil locuitori. Pare că ar fi o corelație pozitivă. Lipsește Cuba.

[9]https://www.irishtimes.com/news/10-patients-and-nurse-die-within-seconds-in-hospital-fire-1.121775

[10]https://www.euronews.com/2021/02/05/why-has-romania-had-two-deadly-hospital-fires-in-a-matter-of-months

[11] https://ec.europa.eu/eurostat/web/products-eurostat-news/-/DDN-20201202-1

Procent din PIB pentru sănătate, date din 2018. Înainte de tăierea lui Orban și Cîțu. După noi este Luxemburg. Dar la suma cheltuită pe

[12] https://en.wikipedia.org/wiki/European_countries_by_health_expense_per_person. Date mai vechi, 2011 – 2014. Este surprinzător cum România a decăzut de la 1100 Euro/cetățean în 2014 la 584 euro în 2018.

 

 

 

Articol scris de Gheorghiță Zbăganu

Gheorghiță Zbăganu

Gheorghiță Zbăganu este doctor în matematică, profesor universitar, membru în Biroul Executiv al Partidului Socialist Român.

Vizualizari: 3385 ,

Comentariile sunt suspendate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Valea Jiului în agonie

    În volumul lui David Kideckel România postsocialistă. Munca, trupul și cultura clasei muncitoare, tradus în […]