De propaganda oarbă, agresivă şi ultraintolerantă a anticomunismului, deşi demonetizată treptat, de la un an la altul, un proces început la puţină vreme după evenimentele din decembrie 1989, o dată cu excesele care au condus la devalizarea economiei naţionale şi prăbuşirea valorică a societăţii româneşti în ansamblul ei, oamenii n-au putut scăpa nici în zilele de „lumină” ale sărbătorilor pascale chit că „eroul” momentului a fost de departe un exponent de primă mărime al regimului post-decembrist – dl Sebastian Ghiţă.
În anticomunismul lor visceral, unii s-au străduit să acuze trăirea pe furiş a sfintelor Paşti de către protipendada aşa-zis „nomenclaturistă” concentrată la Bucureşti în „luxosul” cartier al Primăverii sau în vilele de pe malurile Lacului Snagov. Alţii, invocând opinii ale „specialiştilor” din domeniul Sănătaţii (evident nenominalizaţi), au ţinut să incrimineze „obiceiurile culinare” ale „momentului pascal” ca fiind nesatisfăcătoare şi care şi-ar avea originea în tradiţia noastră ca popor dar mai ales în „lispurile din perioada comunistă” („Jurnalul naţional”). Că această propagandă, otrăvită copios, vine în contradicţie cu frumoasele şi atât de diversele manifestări populare pe care le prilejuieşte sfânta sărbătoare creştină a „învierii” celui considerat „fiul Domnului” şi mântuitorul omenirii, precum creaţia folclorică în diversitatea formelor sale de expresie (cântece, doine, balade, evocări religioase, alte forme de exprimare a bucuriei omului), pentru ideologii anticomunismului, chiar nu contează. Nu există din acest punct de vedere nici cea mai măruntă preocupare pentru deontologia profesiei (cea de jurnalist, spre exemplu) pentru argumentarea cât de cât a incriminărilor proferate. Există, în schimb, o adevărată artă a manipulării prin omisiune în reconstituirea „crimelor comuniste”, o mostră în plus oferindune-o cei care îşi desfăşoară activitatea la CNSAS şi unii slujitori ai bisericii ortodoxe. Atât unii cât şi ceilalţi aşează „martirii creştini din închisorile comuniste” pe acelaşi piedestal al suferinţelor îndurate doar pentru că s-ar fi jertfit în numele credinţei ignorând cu bună ştiinţă implicarea multora dintre ei în domeniul politicii şi, la modul concret, al politicii legionare. (A se vedea „Adevărul de weekend” din 14-16 aprilie 2017). Dar faptul ca atare nu mai este perceput ca o culpă de vreme ce activează legal pe scena politică a ţării un partid de factură legionară sub numele de Partidul Noua Dreaptă iar un altul, Forumul Democrat al Germanilor din România, este, cu acte, moştenitorul bunurilor imobile ale Grupului Etnic German, de factură nazistă, fapt interzis în legislaţia internaţională de după al doilea război mondial la care România este parte.
(Conf. univ. Marin Badea)