Untitled-3-1S-a împlinit zilele acestea un număr de zeci de ani de la înființarea Mișcării Legionare  (în 1927) de către Corneliu Zelea-Codreanu. „Evenimentul” n-a fost trecut cu vederea de către adepții contemporani ai acestei mișcări, exprimându-se în termeni mai mult decât elogioși la adresa unei gândiri politice extremiste puse în practică prin intermediul mijloacelor de forță: eliminarea adversarilor lor: Manciu prefectul de Iași în 1924, Primul-ministru al României, I.G. Duca, în 1933, Armand Călinescu, prim-ministru, în 1939, profesorii Nicolae Iorga, Virgil Madgearu, Petre Andrei în 1940 și lista exemplelor de acest fel este, cu siguranță, mult mai mare.

Există, apoi, o întreagă literatură istorică de prezentare a Mișcării legionare în cuvinte mai mult decât trandafirii, pe de o parte, în a se justifica excesele acesteia inclusiv rebeliunea din ianuarie 1941 și, implicit, de a se făuri o imagine de martiri pentru legionarii judecați și condamnați în timpul regimului antonescian, mulți dintre ei rămași după gratii și după 23 August 1944. Aceștia într-o multitudine de lucrări sunt prezentați nici mai mult, nici mai puțin, decât ca adevărați eroi ai rezistenței anticomuniste.

Ceea ce surprinde în eforturile, demne de o cauză mai bună, de a eroiza Mișcarea legionară, este modul fals de a justifica activitatea acesteia, în general, a Căpitanului în mod deosebit, apelându-se la nominalizarea unor intelectuali care, în anii 30, au făcut parte din oastea lui Corneliu Zelea Codreanu ca niște tineri entuziaști. Se omite însă că statura spirituală la care au ajuns și-au făurit-o mult mai târziu; de la Mircea Eliade și Emil Cioran, la Vintilă Horia, Petre Țuțea și alții cei mai mulți dintre ei debarasându-se, în fapt, de ideologia legionară și mai ales de practicile ei politice, atât de condamnabile, din perioada existenței regimului național-legionar (septembrie 1940-ianuarie 1941). O alterare mai gravă a adevărului istoric nici că s/ar putea. Ținta imediată a acestei răbufniri din partea extremiștilor noștri din dreapta este clară: acuzarea unei inițiative legislative prin care se propune ca „apologia legionară” să fie interzisă. O inițiativă pe care noi, socialiștii, o vom susține cu atât mai mult cu cât și până în prezent am condamnat-o și o vom condamna pentru că, în opinia noastră, reprezintă de mai multă vreme un pericol real pentru democrație, un pericol ce nu trebuie lăsat să capete aripi din ce în ce mai mari așa cum s-a întâmplat până în prezent.

 

Articol scris de conf. univ. dr. Marin Badea

Vizualizari: 1509 ,

Comentariile sunt suspendate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Valea Jiului în agonie

    În volumul lui David Kideckel România postsocialistă. Munca, trupul și cultura clasei muncitoare, tradus în […]