Analfabetismul este o imensă plagă pe corpul unei societăți în epoca modernă. A fost o plagă de acest gen și pe corpul societății românești. Neștiutorii de carte reprezentau 82% din populația țării către sfârșitul secolului al XIX-lea în Vechiul Regat, 60% la intrarea României în război (după reformele lui Spiru Haret) și 20% în ajunul intrării țării în vâltoarea celui de-al doilea război mondial. Cum bine se știe, lichidarea analfabetismului a fost opera regimului politic de după 6 martie 1945, etichetat ca fiind un regim comunist, diriguitorii timpului considerându-l a fi fost un regim democrat popular cu tautologia de rigoare.
Ei bine acest regim este învinuit de către un tânăr intelectual vehement anticomunist că a reușit „să alfabetizexe întreaga populație” nu pentru că ar fi fost o acțiune absolut necesară, ci doar din… „rațiuni ideologice elementare”. Ce înțelege tânărul lector universitar prin aceste rațiuni doar de factură ideologică ne-o spune mai departe într-un text găzduit de „Evenimentul istoric” nr. 8, septembrie/octombrie 2018: „Pentru ca mesajele din afișele staliniste de propagandă să persuaseze populația, mai întâi acestea trebuiau citite și înțelese”. O nerozie cât Ceahlăul de mare. O nerozie care îl descalifică pe acest tânăr lector universitar care nu-i în stare să înțeleagă adevărata menire a învățământului în pregătirea cu prioritate a forței de muncă pentru toată gama de preocupări/îndeletiniciri dintr-o societate, cu aspirații legitime de a escalada înălțimile culturii și civilizației la mijlocul secolului trecut. Bravul nostru anticomunist se numește Bogdan Bucur și este cadru didactic la Facultatea de științe politice a Universității București, Departamentul sociologie. Îi dorim părintește să descifreze cu adevărat adevărurile istorice și mai ales semnificațiile lor.