Ce este ziua femeii? Este cu adevărat necesară? Nu este o concesie acordată femeilor burgheze, feministelor și sufragetelor? Nu este dăunătoare mișcării muncitorești? Aceste întrebări mai sunt încă auzite în Rusia, dar nu și în străinătate. Viața însăși a dat un răspuns clar și elocvent la aceste întrebări.
Ziua femeii este o verigă din lanțul lung și (solid?) al femeii în mișcarea muncitorească. Armata organizată de către femeile proletare crește pe zi ce trece. Acum 20 de ani organizațiile muncitorești aveau doar grupuri de femei dispersate în bazele partidelor muncitorești… Acum sindicatele din Anglia numără mai mult de 292000 de femei sindicaliste; în Germania in jur de 200000 de sindicaliste și 150000 în partidul muncitoresc, în Austria sunt 47000 în sindicate și 20000 în partid. Peste tot, în Italia, Ungaria, Danemarca, Suedia, Norvegia și Elveția, femeile din clasa muncitoare organizează singure. Armata femeilor socialiste numără aproape un milion de membrii. O forță periculoasă! O forță de care puterile lumii trebuie să țină cont atunci când se pun pe masa tema costului vieții (costului de trai), asigurării maternale, muncii infantile sau legislației pentru protecția muncii.
A fost o vreme când bărbații clasei muncitoare au crezut ca doar ei ar trebui să ducă pe umeri greutatea luptei împotriva capitalului, au crezut ca singuri ar trebui să înfrunte “lumea veche” fără sprijinul tovarășelor lor. Cu toate acestea, pe măsură ce femeile din clasa muncitoare au intrat în rândurile celor care și-au vândut munca pentru un salariu, forțate să intre pe piața muncii din necesitate, deoarece soțul sau tatăl lor erau șomeri, muncitorii au început să-și dea seama că lăsarea femeilor în urma în rândurile “ne-conștienților” dăuna cauzei și împiedica progresul. Ce nivel de conștiință are o femeie care stă la cratița, care nu are drepturi în societate, în stat sau în familie? Făcând totul după cum îi ordonă tatăl sau soțul…
Înapoierea și lipsa drepturilor pe care le-au suferit femeile, dependența și indiferența nu sunt benefice clasei muncitoare și, de fapt, sunt o pagubă (directă?) adusă luptei proletarilor (muncitorilor?). Dar cum va intra femeia în aceasta luptă, cum se va aștepta?
Social-democrația din străinătate nu a găsit imediat soluția corectă. Organizațiile muncitorești erau deschise femeilor, dar puține intrau. De ce? Pentru că clasa muncitoare nu și-a dat seama la început că femeia proletară este cel mai degradat membru, atât din punct de vedere legal, cât și social, al clasei muncitoare, că a fost bătută, intimidată, hărțuită de-a lungul secolelor și că stimularea minții și a inimii sale necesită o abordare specială, cuvinte pe care ea, ca femeie, le înțelege. Muncitorii nu și-au dat seama imediat că în această lume a lipsei de drepturi și a exploatării, femeile sunt oprimate nu numai ca lucrătoare, ci și ca mamă, ca femeie. Cu toate acestea, când membrii Partidului Muncitorilor Socialiști au înțeles acest lucru, au început lupta pentru apărarea muncitorilor ca salariați, ca mame, ca femei.
Socialiștii din toate țările încep să solicite protecție specială pentru munca femeilor, asigurări pentru mame și copiii lor, drepturi politice pentru femei și apărarea intereselor lor.
Cu cât partidul muncitoresc percepea mai clar această dihotomie femeie / muncitoare, cu atât mai mult  femeile se alăturau cu entuziasm partidului, cu atât mai mult apreciau rolul partidului de adevărat apărător al acestora și cu atât mai puternic simțeau că și clasa muncitoare luptă pentru nevoile lor. Femeile muncitoare, organizate și conștiincioase (conștiente?) , au făcut multe pentru a îndeplini acest obiectiv. Acum sarcina de a atrage muncitoare către mișcarea socialistă revine în primul rând chiar muncitoarelor. Partidele din toate țările au propriile lor comitete pentru femei, cu secretariatele și birourile pentru femei. Aceste comitete de femei lucrează pentru marea populație de femei care încă nu au conștiința, trezind la conștiința proletarelor din jurul lor.
Examinează, de asemenea, cererile și problemele ce afectează cel mai direct femeile: protecția și asigurarea mamelor însărcinate sau a mamelor cu copii, legislația muncii pentru femei, campania împotriva prostituției și munca copiilor, cererea de drepturi politice pentru femei, campania împotriva creșterii costurilor de trai …
Astfel, în calitate de membri ai partidului, femeile proletare luptă pentru cauza comună a clasei, în timp ce delimitează și pun la îndoială acele nevoi și cereri ce le afectează cel mai direct ca femei, gospodine și mame. Partidul susține aceste cereri și luptă pentru ele … Aceste nevoi ale femeilor proletare sunt parte a cauzei proletarilor ca clasă.
De Ziua Femeii, femeile organizate manifestă împotriva lipsei lor de drepturi. Dar unii se întreabă de ce este aceasta lupta separată a femeilor? De ce există Ziua Femeii, broșuri speciale pentru proletare, conferințe și mitinguri? Nu este, în final, o concesie acordată (oferită?)  feministelor și sufragetelor burgheze? Numai cei care nu înțeleg diferența radicală dintre mișcarea femeilor socialiste și sufragetele burgheze pot gândi astfel.
Care este obiectivul feministelor burgheze? Obținerea acelorași avantaje, aceleiași puteri, acelorași drepturi în societatea capitalistă pe care le au acum soții, tații și frații voștri. Care este obiectivul muncitoarelor socialiste? Abolirea tuturor privilegiilor ce decurg din moștenire sau bogăție. Femeii proletare îi este indiferent dacă patronul este bărbat sau femeie.
Feministele burgheze cer egalitate în drepturi pururea și pretutindeni. Femeile muncitoare răspund: cerem drepturi pentru toți cetățenii, bărbați și femei, dar nu suntem doar femei și muncitoare, ci suntem și mame. Și ca mame, ca femei care vor avea copii în viitor, cerem o îngrijire specială din partea guvernului, o protecție specială din partea statului și a societății.
Feministele burgheze luptă pentru drepturi politice: și aici căile noastre diverg: pentru femeile burgheze, drepturile politice sunt pur și simplu un mijloc de a-și atinge obiectivele mai confortabil și mai sigur în această lume bazată pe exploatarea lucrătorilor. Pentru femeile proletare, drepturile politice sunt un pas pe drumul pietros și anevoios ce duce către doritul tărâm al eliberării de servitute.
Drumurile pe care au mers de femeile proletare și sufragetele burgheze s-au separat de mult. Există o mare diferență între obiectivele lor. Există, de asemenea, o mare contradicție între interesele unei femei proletare și ale cucoanelor proprietare, între femeia de serviciu și stăpâna ei … Astfel, proletarii nu ar trebui să se teamă că există o zi separată și desemnată drept  Ziua Femeii și nici că există conferințe speciale și pamflete sau presă dedicată femeii.
Fiecare distincție (specială?) pentru femei în activitatea unei organizații muncitorești este un mod de a crește conștiința proletarelor și de a le aduce mai aproape de  rândurile celor care luptă pentru un viitor mai bun. Ziua Femeii și munca lentă, meticuloasă desfășurată pentru a crește conștiința de sine a femeilor proletare, servesc cauzei, nu diviziunii, dacă nu unității clasei muncitoare.
Să ne bucurăm cu toții și să luptăm  pentru emanciparea femeilor să inspire femeile proletare să se alăture celebrării Zilei Femeii.
Alexandra Kollontai.
Traducere Marius Răducan

Articol scris de Răducan Marius

Vizualizari: 1363 ,

Comentariile sunt suspendate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *