De ceva vreme unii, care în mod normal ar trebui să fie anticapitaliști – deci de stînga – au început să folosească un termen care , din păcate, nu denotă decît ignoranță.

Este vorba despre neomarxism. Deși nimeni dintre utilizatorii găselniței acestea nu a fost în stare să spună ce e această înjurătură, se poate deduce – speculînd statistic asupra celor care îl folosesc – că ar fi o ideologie dușmănoasă care  promovează ateismul, ștergerea identității naționale și chiar dispariția biologică a națiunilor. Unii dintre utilizatori sunt și antivacciniști , negaționiști ai virusului sarcov2, ai pandemiei și suporteri ai lui Trump.

Pe unii cu care se putea sta de vorbă i-am întrebat care sunt ideologii neomarxiștilor? De ideologi nu știau, dar știau sigur că Soroș, Bill Gates și USR sunt neomarxiști – ba chiar Clotilda și Nicușor Dan.

Hai să rezolvăm problema asta: ce e neomarxismul și ce vrea el?

E un termen chiar mai cețos decît cel de marxism.

Marxismul în sens strict ar fi ceea ce au scris Marx și Engels. Prin extensie ar cuprinde operele celor care au sistematizat ideile celor doi într-o formă didactică. Ar exista trei componente:

  • materialismul dialectic (universul este material, necreat de vreo divinitate, în continuă mișcare datorită contradicțiilor care se creează în interiorul lui)
  • materialismul istoric (istoria are la bază cîteva legi – cum ar fi concordanța dintre forțele și relațiile de producție – și are drept motor lupta de clasă și nu hachițele personalităților)
  • economia politică (burghezia trăiește pe seama plusvalorii create de clasa muncitoare, valoarea mărfii ar fi dată de timpul mediu necesar pentru producerea ei, nucleul teoriei este în faimoasa operă Das Kapital, apărută în 1867)
  • socialismul științific (program de depășire a capitalismului prin socialism, studierea claselor care compun societatea capitalistă)

Istoria marxismului, ca a oricărei ideologii sau religii pune în evidență interpretări diferite și lupte între aceste interpretări, duse cu mai multă sau mai puțină violență, după caz. Nu era clar deloc cum se va putea ajunge la socialism: prin revoluție violentă sau prin evoluție. Marx însuși considera ambele variante legitime. Prima expresie politică a marxismului a fost în partidele social democrate; eșecul primului val marxist a fost primul război mondial. 

De aici putem spune că începe istoria neomarxismului.

Dacă e ca noțiunea să aibă un sens, primul neomarxist a fost Lenin (aici intră și Troțki, Stalin, Parvus și în general bolșevicii).  Marx lăsase să se înțeleagă și posibilitatea evoluției ”de la sine” a capitalismului spre socialism prin legile obiective ale istoriei : legea concordanței dintre forțele de producție și relațiile de producție. Lenin : este o utopie să crezi că privilegiații (exploatatorii) vor renunța de la sine la privilegiile lor. Trebuie obligați înarmînd clasa muncitoare cu un partid care să preia puterea, eventual prin forță.

Dar nu la asta se referă termenul folosit azi.  Nici cei care îl folosesc nu înțeleg același lucru prin termenul de ”neomarxism”. Pentru unii este vorba de gînditori care pun la îndoială sistemul politic și social capitalist sau caută agentul schimbării spre socialism în afara proletariatului. De obicei gînditorii înșiși nu acceptă temenul.  Gramsci, care a murit în închisoare în 1937 probabil că ar fi amuzat să știe că el, comunist și leninist este considerat un neomarxist. Sau Jean Paul Sartre, existențialist. Sau Herbert Marcuse (cel cu Eros și Civilizație și Omul Unidimensional) sau alți membri ai Școlii de la Frankfurt. Fiecare istoric al doctrinelor are neomarxiștii lui și terminologia lui. Unii folosesc termenul de marxism occidental , alții marxism vest european , alții marxism critic , alții îi zic marxismul tîrziu , marxismul antiautoritar sau marxismul non-comunist.

Denumirea ca denumirea, dar pe cine au în vedere filosofii care vorbesc (dar au și simțul ridicolului) de neomarxiști?

Fiecare cu ”neomarxiștii”: școli și curente diverse din punct de vedere istoric, tematic și geografic. Cineva propune să cheme neo-marxiști toți autorii marxiști din secolul al XX-lea care au fost considerați apostați sau revizioniști de marxismul-leninismul oficial : Hannah Arendt și chiar George Orwell Deci o definiție unanim acceptată a neo-marxismului este practic imposibilă. Totuși, majoritatea utilizatorilor educați ai termenului au în comun cîteva nume se numără corifeii ”Școlii de la Frankfurt” : Herbert Marcuse, Theodor AdornoMax HorkheimerWalter BenjaminErich Fromm și Jürgen Habermas.

Ce au în comun acești gînditori? Au început ca marxiști, apoi au încercat să completeze lipsurile marxismului ortodox folosind sociologia și psihologia, meditînd asupra ideii de inegalitate socială, de putere sau status,  de includere și excludere, asupra variantelor de depășire a capitalismului, sau asupra vectorilor care ar putea duce la depășirea capitalismului, ținînd seama că în statele capitaliste dezvoltate clasa muncitoare este inclusă în sistem .

Căci aceasta este marea problemă: cum depășim capitalismul,  societatea bazată pe exploatarea muncitorului de către grupuri private – patroni, acționari, antreprenori? Dacă nu pune această problemă nimeni nu poate fi nici vetero- nici neo- marxist. Un exemplu de vedetă  neomarxistă în acest sens, este Slavoj Zizek. Un contraexemplu este Adorno sau Fromm, membri în școala de la Frankfurt – nu pun problema depășirii capitalismului . Pentru unii ciudați chiar și Popper e neomarxist și, drept consecință miliardarul anticomunist Soros. (https://www.thenationalsentinel.com/2019/06/11/soros-funded-marxist-prosecutors-overseeing-murder-spikes-breakdown-law-and-order-in-us-cities/)

Bine, și ce legătură este între opera acestor gînditori și politică? E o încîlceală academică, la fel ca multe altele. De unde a înviat în mintea unora din România – și nu numai – că neomarxiștii ăștia sunt răi?  Și că influențează politica?

Părerea mea este că, în România cel puțin,  la origine este ”părintele democrației”, Goebbels.

El a inventat două noțiuni care au făcut apoi carieră: Ciuma roșie (die rote Peste) și Marxismul cultural (Kulturbolschewismus)

În 2017, după cu Iohanis a respins candidatura lui Sevile Shaideh ca prim ministru, planul lui a fost să saboteze în continuu orice face PSD. PSD a comis eroarea cu ordonanța 13 (”a dat drumul la furăciuni” iar tineretul inconștient a ieșit în stradă să protesteze: toți românii deveniseră juriști și își dădeau cu părerea. Atunci a apărut  conceptul filosofice profund ”muie PSD” și a s-a resuscitat o obsesie a protomuiștilor de la Piața Universității 1990:  ”Ciuma Roșie”.  Că acestă ciumă provenea de la Goebbels, nu aveau de unde să știe tinerii frumoși și liberi.  Că la Goebbels ”Ciuma Roșie” erau bolșevicii și că nu era nici o legătură între PSD și bolșevici, nu conta. Deci această ”Ciumă Roșie” este un produs al fascismului liberal – poftim, neofascism.

A urmat ”referendumul pentru familie”, sabotat, precum știm de anti PSDiști dar și de PSD. Organizatorii lui s-au bazat pe fascismul vechi, istoric: cine nu vrea familie normală este sub influența Kulturbolschewism-ului. Dar traducerea modernă a termenului este cea de ”Marxism cultural”. (https://en.wikipedia.org/wiki/Cultural_Marxism_conspiracy_theory)

După cum remarcase camaradul Goebbels, o elită de marxiști a influențat artiștii și intelectualii cu idei decadente, ca să pregătească terenul pentru invazia bolșevică. Dar ce să vezi, bolșevismul atacase deja rădăcinile culturale ale statelor deși a dispărut în 1989. În 1992 teoria a reapărut sub numele de Marxism cultural în SUA, a intrat deja în discursul oficial al dreptei americane și a fost promovată la nivel global. S-a găsit și vinovatul: școala de la Frankfurt . Ofensiva recentă a început în 2008 într-un ziar catolic care a descoperit scopurile marxismului cultural.

Școala de la Frankfurt era ”opera lui Satan” și avea următoarele scopuri pe care acești nenorociți nu le spuneau, dar o minte luminată le vedea printre rînduri: predarea la copii a sexului și homosexualității, slăbirea autorității școlii și profesorilor, promovarea imigrației ca să distrugă identitatea națională, încurajarea alcoolismului, ridiculizarea bisericii, controlul mass mediei, încurajarea divorțurilor și,  finis coronat opus, crearea dependenței individului de stat.

Ce legătură era între toate aceste blasfemii și Marx? Păi stai să vezi, că Marx era satanist. A demonstrat negru pe alb, unul din cei mai respectați zece români ai tuturor timpurilor: Richard Wurmbrandt!

Pentru români nu suna bine ”marxism cultural” – e o expresie din două cuvinte și o teorie conspiraționistă deja ridiculizată de oamenii normali la cap : au scurtat-o și i-au zis neomarxism.

Concluzie: ”Ciuma roșie” și ”Neomarxismul” au aceleași rădăcini. Nazismul. Neomarxismul este o înjurătură folosită ca replică – neinspirată –  la ”Ciuma roșie”. Amîndouă denotă o gîndire (gîndire??) infantilizată de delir anticomunist.

Ciudățenia: PSD se credea într-o vreme un partid de centru stînga. Dacă e normal la PNL, USR și PMP să folosească epitetul de ”ciumă roșie” – doar sunt partide fascistoide – este absolut anormal pentru PSDiști sau alții de stînga (unii, se cred chiar ”comuniști”) să folosească termenul de ”neomarxist” ca o înjurătură.

 

Articol scris de Gheorghiță Zbăganu

Gheorghiță Zbăganu

Gheorghiță Zbăganu este doctor în matematică, profesor universitar, membru în Biroul Executiv al Partidului Socialist Român.

Vizualizari: 3280 ,

Un răspuns la Atenție! Cei ce folosesc ”neomarxismul” ca o înjurătură îl confundă cu neoliberalismul

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Socialistul pe Facebook