În uluitoarea carte AMBIȚII IMPERIALE, NOAM CHOMSKY, profesor de lingvistică și filosofie la Massachusetts Institute of Technology (MIT), apreciat ca cel care a revoluționat lingvistica modernă, autor a numeroase bestselleruri politice, ni se confesează, uneori cu un umor amar, cu privire la administrațiile prezidențiale din țara sa. Am spicuit pentru cititorii mei, mai încolo un pic o să vedeți și de ce?, câteva păreri docte și de bun simț ale specialistului american despre Președintele Ronald Reagan.
Așadar, citez:
„Cel mai frumos lucru pe care îl pot spune despre Reagan este că poate nu știa care erau politicile administrației sale, dar eu voi pretinde că știa. Anii de președinție a lui Reagan au fost și o perioadă de devastare și dezastru pentru El Salvador. Au fost omorâți poate șapte zeci de mii de oameni. Decada a început cu eliminarea arhiepiscopului. S-a sfârșit destul de simbolic cu omorârea brutală a șase intelectuali latino-americani de marcă, preoți iezuiți, de către un batalion de elită antrenat, înarmat și condus de către Statele Unite, care aveau o lungă și sângeroasă tradiție de crime și masacre în spate.
…………………………………………………………………………………………………………..
Când inamicii comit crime, sunt crime. De fapt, atunci putem exagera și minți despre acestea fără rușine. Când noi comitem crime, acestea nu s-au întâmplat. Puteți observa acest lucru foarte bine în cultul personalității lui Reagan care a fost creat printr-o campanie de propagandă masivă. Timpurile lui Reagan au fost ale crimei, brutalității și violenței, care au devastat un mare număr de țări și au lăsat probabil vreo două sute de mii de oameni morți în America Latină, cu sute de mii de orfani și văduve. Dar acest lucru nu poate fi menționat aici. Nu s-a întâplat.
……………………………………………………………………………………………………………….
În articolul lui R. W. Apple Jr. ( Moștenirea lui Reagan începe acum testul timpului), care este tipic, întregul șir al atrocităților din era Reagan este șters cu totul. Să luăm exemplul Africii. În timpul anilor lui Reagan, administrația avea o politică a „angajamentului constructiv” privind Africa de Sud. Exista o opoziție puternică față de apartheid la acea vreme și Congresul a votat legislația interzicând ajutorul pentru Africa de Sud. Oamenii lui Reagan au fost obligați să găsească modalități prin care să ocolească legislația Congresului pentru ca până la urmă să sporească comerțul cu Africa de Sud. Așa că ei au spus că Africa de Sud se apără împotriva „ mai multor grupuri teroriste notorii” din lume, și anume Congresul Național African al lui Nelson Mandela. Aceasta a fost o perioadă de masacre, devastări și distrugere, toate fiind șterse.
Se cuvine ca, în acest moment și în acest loc al acestei expuneri, să cităm și câteva păreri ale lui Barack Obama, un Președinte pentru eternitate al SUA, despre NELSON MANDELA și despre Congresul Național African și ale lui David Cameron, premierul britanic.
Așadar, să luăm aminte:
”Nelson Mandela a avut realizări mai mari decât ne-am fi aşteptat din partea oricărui om […] Nu imi pot imagina propria viaţă fără a avea exemplul dat de Mandela”
„Am pierdut unul dintre cei mai influenţi, curajoşi şi profund buni oameni ai vremurilor noastre. El nu ne mai aparţine, aparţine eternităţii”, a spus Barack Obama.
Steagul american de la Casa Albă a fost coborât în bernă, în semn de doliu.
La fel s-a întâmplat şi cu drapelul britanic, de la reşedinţa premierului, David Cameron.
„Una dintre cele mai puternice lumini ale lumii s-a stins. Nelson Mandela nu a fost doar un erou al vremurilor noaste, ci un erou al tuturor timpurilor„, a spus premierul britanic.
Aici, pentru oamenii deștepți, prea multe comentarii nu își au locul. Pentru cei cărora Reagan le este model asemenea comentarii ar fi inutile căci oricum nu le-ar înțelege.
………………………………………………………………………………………………………………..
Din nou, cel mai amabil lucru pe care poți să îl spui despre Reagan este că probabil nu știa ce spune. I se dădeau notele scrise de creatorii de mesaj, inclusiv glumele, în paranteză fie spus. …. Reagan era un laș incredibil. …El nu a fost un președinte popular. …. Prin 1992 Reagan devenise cel mai nepopular fost președinte în viață cu excepția lui Richard Nixon….. ”
Ei bine, oameni buni, primărița capitalei, zvăpăiata luptătoare anticomunistă a timpurilor noastre, a decis, cu mintea ei puțină din micuța sa căpățână să îi facă, nici mai mult nici mai puțin, statuie, în România, acestui „ cel mai nepopular fost președinte”, care a lăsat în istorie „o perioadă de masacre, devastări și distrugere ” după cum spune celebrul profesor de la MIT. Ce „merite” i-a descoperit primărița (prima-marița) din România? Faptul că a fost un „mare” anticomunist. Dar, oare, „omul care nu știa ce spune” înțelegea „gestul” sau „trăirea” pe care „intelectuala” din București i le pune în cârcă?
Dr. Dumitru Stanciu 27. 04. 2017