Duminică, 3 februarie, El Pais a publicat un articol lung, în care explică modul în care administrația lui Donald Trump a organizat punct cu punct lovitura de stat din Venezuela.
Acest lucru nu împiedică același ziar să continue să sprijine încercarea de lovitură de stat. Nu sunt singurii.
Consiliul Internaționalei Socialiste (IS), care a avut loc la 28 și 29 ianuarie la Santo Domingo, a emis o declarație privind Venezuela, care apreciază eforturile liderului opoziției din Venezuela, Juan Guaidó, „făcut pentru a efectua o tranziție spre democrație, bazată pe legitimitatea Adunării Naționale” și se adăugă că singura cale de urmat este de a organiza urgent noi alegeri. Alegerile care, potrivit Consiliului IS, trebuie „să fie supravegheate de noi autorități electorale pe deplin independente și imparțiale”.
Consiliul IS a declarat că parlamentul prezidat de Guaidó, care miercurea trecută s-a proclamat președinte interimar al Venezuelei, „este puterea legitimă de a conduce tranziția democratică”. El a reamintit, de asemenea, că procesul electoral din luna mai în cursul căruia Nicolás Maduro a obținut un al doilea mandat „nu avea credibilitate democratică, deoarece a fost obținut «punând în ilegalitate lideri și partide politice», ceea ce obligă «IS să nu recunoască acest proces deoarece este contrar standardelor democratice de concurență, libertate și garanții»”.
Într-adevăr, în mai 2018, când au avut loc alegerile prezidențiale pe care Nicolás Maduro le-a câștigat, SI „le-a negat orice legitimitate”. Cum pot ei nega orice legitimitate alegerilor care au implicat mai multe partide ale așa-numitei „opoziții“ din Venezuela, și la care Nicolás Maduro a obținut sprijinul unui procent din electorat mai mare decât cel obținut de Trump, Macron și, desigur, Pedro Sánchez? Reamintim că puțin înainte de aceste alegeri a existat o mediere a lui Zapatero, care a permis ajungerea la un acord asupra alegerilor, însă, în cele din urmă, majoritatea candidaților „opoziției” s-au retras sub presiunea SUA.
Decizia Internaționalei „socialiste” implică pur și simplu alinierea acestui organism internațional cu pozițiile guvernului lui Donald Trump, instigatorul și organizatorul loviturii de stat pe care Guaidó încearcă să o realizeze. Să nu uităm că în Venezuela trei membri ai așa-numitei „opoziții” sunt membri ai Internaționalei Socialiste: Acțiunea democratică, Voința populară (din care face parte Juan Guaidó) și Un timp nou.
Ceea ce spun liderii IS este departe, fără nicio îndoială, de a reflecta dorințele și opiniile a mii de activiști socialiști sinceri din America Latină și din întreaga lume care, fără îndoială,, sunt mult mai aproape de ceea ce a spus liderul Partidului Laburist britanic Jeremy Corbin („Domnul Maduro rămâne președintele țării. Nu susținem ingerințele străine … credem că numai dialogul și o soluție negociată pot permite surmontarea crizei din Venezuela. Viitorul Venezuelei aparține venezuelenilor”).
IS nu este la prima încercare: caracazo din 1989
Am arătat anterior că unul dintre partidele care reprezintă IS în Venezuela este Acțiunea Democratică. Acest partid a guvernat mulți ani, cu președintele Carlos Andrés Pérez (CAP), care a fost și vicepreședinte al Internaționalei Socialiste.
În numele Venezuelei, guvernul CAP a făcut primele împrumuturi către FMI, ceea ce a dus datoria externă a Venezuelei în timpul mandatului său de la 1,5 miliarde dolari la 30 miliarde de dolari sau 66% din PIB-ul Venezuelei. Pentru a face față acestei situații, CAP întreprinde un plan de „liberalizare” a economiei venezuelene, prin privatizări, eliminarea ajutoarelor pentru bunuri esențiale, reducerea salariilor și creșterea prețurilor, ceea ce a dus populația la mizerie.
Pe 25 februarie 1989, populația care nu mai avea nici măcar mâncare, a ieșit în stradă la demonstrații și revolte, prădând supermarket-uri (pline de produse pe care nu le puteau cumpăra), adică o revoltă populară cunoscută sub numele de caracazo. Guvernul CAP a răspuns prin implicarea armatei. Rezultat: 3000 morți și dispăruți; zeci de mii de răniți. În „represiunea lui Maduro”, care provoacă o asemenea respingere printre liderii Internaționalei Socialiste, conform propagandei „opoziției”, se vorbește despre patruzeci de morți.
Care a fost în 1989 atitudinea IS față de cei 3000 de morți din caracazo? Să luăm, de exemplu, pe Felipe Gonzalez, atunci prim-ministrul spaniol, care a declarat astăzi că Maduro „este mai rău decât un dictator, este un tiran arbitrar“, și adaugă că el a fost primul care a cerut lui Pedro Sanchez să-l recunoască pe pucistul Guaidó ca președinte al Venezuelei. Felipe nu a stârnit vreo furie împotriva mitralierii nepedepsite a civililor care și-au exercitat dreptul de a protesta. Dimpotrivă, la doar două zile după caracazo, cadavrele fiind încă proaspete, el și-a sunat prietenul Carlos Andrés Pérez și i-a oferit un împrumut imediat de 600 de milioane de dolari „pentru a-l ajuta în aceste momente critice”. Nici o sancțiune. CAP era atunci vicepreședinte al Internaționalei „socialiste”, care l-a considerat un „democrat realizat”.
Dar relațiile lui Felipe González cu CAP și Venezuela vin mai din urmă. În 1984, lanțul de magazine spaniol Galerías Preciados a fost vândut miliardarului venezuelean Gustavo Cisneros, un mare prieten al tandemului Pérez-González, la prețul de 1,5 miliarde de pesetas, din care în cele din urmă a plătit doar jumătate. Aproape cinci ani mai târziu, în 1988, Cisneros a vândut Galerías Preciados grupului britanic Mountleigh pentru frumoasa sumă de 30,6 miliarde. O bună afacere.
IS, inamicul revoluției venezuelene de la început
Internaționala Socialistă și reprezentantul său în Venezuela, Acción Democrática (AD), s-au opus guvernului lui Hugo Chávez din primele zile. Deja în 2000, la doar șase luni după prima victorie electorală a lui Chávez, SICLAC (Comitetul IS pentru America Latină și Caraibe, creat în 1980), și-a manifestat dezaprobarea de „confruntare a Guvernului Venezuelei cu instituțiile „. Cu puțin înainte de lovitura de stat împotriva lui Chávez din 2002, AD a cerut Adunării Naționale a Venezuelei să „numească o comisie medicală care să demonstreze incapacitatea mentală a președintelui”. Când a avut loc lovitura de stat, SICLAC și-a exprimat sprijinul pentru AD, unul dintre principalii actori mobilizatori în favoarea rupturii constituționale.
Guvernul lui Pedro Sanchez, după ce ambasadorul SUA îl sunase pe Borrell (unul dintre principalii „baroni“ ai PSOE și actual ministru al guvernului spaniol NDT), a decis să-l „recunoască“ pe Guaidó și a dat un termen de opt zile pentru Maduro să se supună condițiilor dictate de Trump și să convoace noi alegeri. Orice socialist, orice democrat se miră pe bună dreptate, de aroganța lui Sánchez, care ca și alte guverne europene „decid“ ce trebuie să facă alte popoare, popoare care, de altfel, au suferit și suferă spolieri din partea Companiilor multinaționale spaniole.
Ieri spuneau că Trump este de extremă dreaptă. Astăzi, se pare că el este „apărătorul democrației” … în Venezuela (bine că nu se află în Arabia Saudită); Aceasta este atât de adevărat încât secretarul de stat american pentru securitate John Bolton și-a permis să declare că-l vor trimite pe Maduro la Guantanamo Bay (celebra închisoare americană de pe teritoriul Cubei NDT).
Revoltător. Nici un muncitor sau democrat, indiferent de poziția sa, nu poate permite repetarea devastării Libiei în Venezuela.
Împărtășim, împreună cu milioane de socialiști la nivel mondial, indignarea pe care aceștia o resimt vizavi de slugărnicia liderilor IS față de Donald Trump, precum și sprijinul lor pentru dreptul poporului din Venezuela de a decide în mod liber viitorul său, fără intervenționismul imperialismului și a zbirilor săi interni. La rândul nostru, susținem pe deplin campania lansată de Acordul Internațional al Muncitorilor împotriva acestui intervenționism imperialist, din care, din păcate, face parte din guvernul spaniol.
Coordonarea Acordului Internațional al Muncitorilor și Popoarelor (AIM) lansează un apel către muncitori și organizațiile muncitorești și democratice din întreaga lume. Acesta este răspunsul la scrisoarea lui Raúl Ordóñez, președintele Federației Sindicatelor din companiile hidraulice din Venezuela, și deputat constituant, pentru ca AIM să angajeze o largă campanie de sprijin pentru suveranitatea poporului venezuelean și respingerea intervenției imperialiste.
Către toți muncitorii,
Către toți tinerii,
Către toate organizațiile muncitorești
și democratice la scară internațională
Stop ingerintei imperialismului contra
Venezuelei!
Cu fiecare zi ce trece, izolarea economică și amenințările militare împotriva Venezuelei se înrăutățesc, după ce Trump a cerut să fie susținută lovitura de stat materializată prin autoproclamarea lui Guaido ca „președinte interimar”.
Fostul ambasador al SUA în Venezuela, William Brownfield, a declarat: „Cea mai bună decizie ar fi accelerarea falimentului economic, chiar dacă acesta ar provoca o mare suferință timp de luni sau ani. ”
Cu ce drept Trump decide să conteste pe președintele ales al Venezuelei, Nicolas Maduro?
Cu ce drept, Macron, Sanchez, May, Merkel … se erijează ca așa-ziși garanți ai dreptului popoarelor de a decide?
Cu ce drept o coaliție de guverne pretins democratice (cum ar fi Bolsonaro, Macri, în America Latină, în Europa etc.), Uniunea Europeană, Parlamentul European, vor să impună vreun ultimatum pentru noi alegeri sub control internațional, adică sub controlul imperialismului?
Cu ce drept așa-numiții ”democrați” cer alegeri sub control internațional?
Cu ce drept își permit acest act de piraterie prin încălcarea celei mai fundamentale reguli democratice internaționale?
Este doar de competența poporului venezuelean să decidă soarta lor, fără ingerințe.
În nici un caz, nu este posibil să se accepte o ingerință imperialistă.
În nici un caz nu este posibil să se accepte confiscarea de către guvernele imperialiste a bunurilor din străinătate aparținând națiunii venezuelane.
Apărarea națiunii venezuelene împotriva oricărei ingerințe imperialiste este o datorie pentru orice democrat.
– Facem apel la o largă campanie de sprijin, pretutindeni în lume, pentru națiunea venezueleană;
– Faceți față intoxicării enorme a mass-media împotriva Venezuelei;
– Impulsionați și participați la toate mobilizările împotriva ingerinței imperialiste
Pentru mai multe informații:
http://www.eit-alger2017.org sau http://www.informacionobrera.org
Foarte interesant ce spuneti, socialiștii care sa voteze împotriva revoluției bolivariene… organizațiile acestea s-au decredibilizat complet.