Armele capitaliștilor împotriva popoarelor

Joi 21 iunie a avut loc Clubul Socialiștilor, unde Gheorghe Zob a prezentat următorul material:
Acum, în primul sfert al veacului XXI, clasa capitaliștilor în dinamica sa adaptativă s-a transformat. Procesul fascizării început în timpul secolului XIX și amplificat în secolul în secolul XX. În secolul prezent se adugă la fascie elita mondială a științei, tehnologiei, armatei, culturii, elita politică elite care toate împreună gardează oligarhia capitalistă imperialistă. O asemenea compoziție umană a oligarhiei capitaliste nu este făcută împotriva indivizilor sau grupurilor umane mici și nici măcar împotriva clasei muncitoare pe care în curând o vor scoate în afara istoriei ci o asemenea asociație
este direct împotriva popoarelor. Puterea economică, militară, politică, științifică, tehnologică acumulată de oligarhia capitalistă este aptă să înfrunte în procesul monopolizării supranaționale și imperializării , popoare întregi. Popoarele îi încurcau de mult timp pe capitaliști dar abia acum au descoperit metode, tehnici și proceduri de înfrângere a lor. Popoarele sunt depășite de ritmul și nivelul de activitate a acestei elite capitalist-imperialiste.
Armele neconvenționale
Există autori argumente pentru ideea că armele neconvenționale nu există.
Avem trei criterii de evaluare a unei entități ca armă:
1. Efectul distructiv împotriva omului;
2. Efortul depus: cheltuieli, resurse umane consumate, materiale, energie, timp, spațiu;
3. Apărarea victimei.
Dacă vom compara eficacitatea distrugerii provocate cu arme sociologice cu eficența armelor tradiționale în cazul distrugerii României constatăm efecte mult mai mari prin folosirea armelor neconvenționale sociologice deoarece în acest ca victima este determinată să participe la propria sa distrugere disculpându-l și pe agresor fenomenul distrugerii țării apărând ca find natural. Capitaliștii prin specialiștii lor se ating de însăși specia umană prin manipularea genomului nostru.

Popoarele s-au obișnuit să înțeleagă rpin termenul de arme doar trei categorii de arme și acelea doar în forma lor perceptibilă: arme fizice, arme, arme chimice și arme biologice. Oamenii obișnuiți înțeleg de asemenea prin război înfruntarea cu armele tradiționale.
În prezent însă nu ne aflăm în această situație. În prezent două sunt categoriile de arme deținute de capitaliști pentru înfrângerea popoarelor:
1. Armele militare;
2. Armele civile.
Capitaliștii nu recunosc armele civile. Nu le recunoasc nici pe cele militare în totalitate.
Armele neconvenționale nedeclarate sunt folosite pentru că prezintă avantajul surprinderii victimei. În ceea ce urmează expun o listă aproximativă a armelor neconvenționale încadrate în genuri. Arme după natura lor:
I. Arme naturale:
1. Arme fizice:
a. Arma cu microunde;
http://evz.ro/china-a-inventat-arma-cu-microunde-care-te-fierbe-de-viu-video.html
b. Arma cu energie electromagnetică;

Super arma electromagnetica, realizata in Rusia

c. Arma cu laser
https://adevarul.ro/international/rusia/de-tem-rusii-noua-arma-laser-testata-americani-cer-interzisavideo-
1_596f38e85ab6550cb848dbff/index.html
2.Armele chimice
https://playtech.ro/2018/arme-chimice-siria-gaze-substante-chimice/
3. Armele geologice:
https://www.libertatea.ro/stiri/stiri-interne/se-joaca-cineva-de-a-cutremurul-in-romania-1109184
4. Armele climatice:
http://evz.ro/au-rusii-arme-meteorologice-secrete-ar-putea-schimba-clima-in-orice-tara-vorrapoarte-de-neimaginat-video.html
5. Arme biologice:

Cele mai temute 10 arme bacteriologice

6. Arme psihologice:
http://www.formula-as.ro/2012/1040/dosare-secrete-80/armele-psihotronice-si-pretul-lor-15649
http://www.personalitatealfa.com/blog/principalele-arme-psihologice-de-influenta/
https://andreivocila.wordpress.com/2011/01/18/arma-psihologica/
7.Arme sociologice:
Armele sociologice nu sunt menționate de obicei și tocmai de aceea trebuie cunoscute mai de aproape deoarece prin ele se distrug popoare.
Clasificăm armele sociologice după criteriul nivelului la care se află în sistemul social. Ele constau în metode, tehnici, proceduri și instrumente de acțiune asupra societății umane în scopul distrugerii componentelor comunității sau a relațiilor dintre componentele comunității sau a anihilării funcției comunității sau afuncției părții din comunitatea umană. Aceste arme sunt folosite mai cu seamă de capitaliști în războiul actual deoarece nefiind cunoscute oferă avantajul că victima nici măcar nu reacționează la agresare. Armele sociologice sunt toate entitățile existente care în stare normală
joacă un rol pozitiv în sistemul dar dacă li se schimbă modul de întrebuințare devin factori destructori.
A. Armele sociologice infrastructurale
a.Materiile nocive ale muncii: Gazele greu accesibile,Materialele radioactive,Materialele plastice
b. Tehnica și tehnologia utilizată de oameni în interacțiunea cu natura;
Obținerea aurului cu cianură,Obținerea gazelor prin fracturare hidraulică
Modificarea genetică a plantelor și animalelor,Producerea mărfurilor de sabotaj
Producerea mărfurilor de război
c.Forța de muncă
Sustragerea forței de muncă calificate,Descalificarea prin excludere din câmpul muncii
Degradarea pregătirii profesionale,Degradarea caracterială a muncitorului prin izolare
d. Relațiile economice
Folosirea proprietății private împotriva poporului, Repartizarea inechitabilă a venitului net , Blocarea schimburilor economice, Dezechilibrarea raporturilor între producere și consum cu exagerarea consumului, Privatizarea câștigurilor și naționalizarea pierderilor
B. Armele sociologice mediostructurale
Grupurile și organizațiile infracționale; Dizlocarea populațiilor; Substituirea populațiilor
Deportarea; Destructurarea familiilor; Prigonirea comunităților; Contrapunerea etniilor și instigarea la conflicte civile; Mafiotizarea grupurilor locale ; Permisiunea vagabondajului; Permisiunea parazitismului social
C. Armele sociologice suprastructurale
Subsistemul politic al sistemului social; Subsistemul juridic; Subsistemul administrativ
Subsistemul educațional; Subsistemul sanitar; Subsistemul cultural; Subsistemul religios;

8. Armele culturale
A. Folosirea culturii obiective pentru degradarea unei societății
B. Folosirea culturii subiective pentru deteriorarea climatului social
Examinăm expeditiv folosirea entităților sociale ca arme împotriva omului
Armele sociologice ( sociale); Organele legiuitoare ca arme sociologice
Legiuitorii se înstrăinează de funcția lor normală de reglementare a conduitei sociale pentru a produce progres și emancipare umană. Legiuitorii devin arme antipopulare în mâinile oligarhiei capitaliste imperialiste prin crearea la ordin a prescripțiilor juridice capitaliste, prescripții care satisfac motivațiile oligarhilor capitaliști și nu motivațiile populare. Astfel legiuitorii pot crea prescripții juridice antinaționale începând cu principiile constituționale continuând cu legea fundamentală și și normele juridice și terminând cu regulile. În spatele tutoror categoriilor de prescripții juridice stă o filosofie capitalistă a distrugerii popoarelor.
Pentru a asigura legiuitori obedienți oligarhia capitalistă creează asemenea forme de alegeri parlamentare încât cetățeanul normal, patriot nu are nici o șansă de acces la instituția legiuitoare.
Capitaliștii externi mână în mână cu cei interni creează o rețea specializată în filtrarea persoanelor care candidează și fac posibil să intre doar aceia care sunt din aceeași categorie cu ei; fie au bani fie au relații cu grupurile capitaliste. Pentru asigurarea unei compoziții favorabile a parlamentului folosesc poliția politică pentru eliminarea celor nedoriți fie prin întocmire de dosare penale fie prin mijloace direct criminale.
Organele executive ale statului și utilizarea lor antipopulară
Ideologii capitaliștilor spun în orice loc: ,,puterile statului capitalist sunt egale și separate,,.
Este o minciună sfruntată: nu sunt puteri statale nici egale, nici separate.Puterea legiuitore este cea mai mare.Puterea executivă este subordonată iar puterea judecătorească este dependentă de puterea executivă. Ambele sunt dependente de voința legiuitorului.
Separarea puterilor statale este o altă minciună sfruntată a capitaliștilor. Între organele puterilor există un permanent schimb de oameni, de informații, de influențe. Mai mult decât atât în cativitatea puterilor statale se amestecă persoane din lumea afacerilor. Deși se spune că sunt trei puteri ale statului aceste puteri sunt subminate de oligarhia capitalistă prin intermediul unei puteri nedeclarate anume puterea informațională, constituită din instituțiile de informare-dezinformare masivă a societății.
În societatea capitalistă mai există o putere nedeclarată: puterea financiară. Puterea financiară se găsește în mâinile particulare ale oligarhiei capitaliste și cîntărește greu în rezultanta activității statale. Alături de minciunile de mai sus capitaliștii mai vehiculează o minciună gravă și manipulatorie: minciuna statului de drept. Se știe bine că stat nu a existat stat atâta timp cât nu au existat prescriții. Deci statul a apărut după prescripții și este dependent de precripții deoarece rațiunea lui de a fi este să garanteze respectarea prescrițiilor. Deci nu există stat fără drept dintru început. Sciâopul acestei
minciuni manipulatorii este discreditarea statului socialist pe care îl acuză că nu ar fi de drept. Nici chiar statul socialist nu este o forță oarbă care acționează fără principii. Norme și reguli. Atâta doar că organele statului capitalist au un singur stăpân oligarhul ce deține sacul cu bani. Organele puterii executive pot fi folosite ca arme împotriva poporului prin modul cum aplică legile făcute de legiuitori. Intervalul de libertate de acțiune este mai mic pentru executant dar având în vedere fisurile legilor ca și caracterul legilor capitaliste organele executive pot deservi bine oligarhia locală și oligarhia supranațională. De exemplu o lege se poate aplica cu întârziere în favoarea capitalistului și împotriva poporului. O lege se poate aplica în circumstanțe anihilante
pentru efectele aplicării. O lege se poate aplica în cele mai prohibitive condiții. O lege poate fi aplicată de cineva care a făcut legea cu destinație particulară.
Puterea judecătorească ca instrument antidemocratic
Codurile civile și penale au fost făcute în așa fel încât să nu înțeleagă poporul ce se întâmplă în activitatea sistemului judiciar. Sub pretextul scientizării dreptului în fapt se dezvoltă o limbă paralelă limbii poporului, limbă după care se ascund aranjamente antipopulare.
Organele puterii judecătorești pot bloca o investigare sau pot declanșa o investigare la comandă. Legiuitorii capitaliști au avut grijă să se protejeze pentru relele pe care le-a putea face judecătorii. Subordonarea instituțiilor juridice instituțiilor străine este o măsură de slăbire a activității judiciare naționale. Ultimul cuvânt îl deține tribunalul străin. În instanțele de judecată capitaliste dreptatea nu depinde atât de lege cât depinde de bunăvoința persoanei care este judecător. Din această cauză poți
pierde toate procesele la toate nivelurile de judecare având de partea ta toate probele.
Chiar dacă ai câștigat la toate instanțele în fața ta stă executarea. Executorul poate duce la zero toate realizările din cadrul proceselor juridice parcurse. Legile executării sunt așa ticluite încât în anumite circumstanțe nu mai ai ce face nici cu cea mai înaltă decizie judecătorească. Această obstrucționare a acțiunii în sistemul judiciar a fost premeditat distribuită de agenturile străine care acționează prin intemediul românilor înfiltrați în poziții legislative cheie.
În general acțiunile organelor puterii judecătorești au fost săvârșite în așa fel încât poporul să își piardă încrederea în instanțele de judecată. Este exact situația dorită de stăpânii bruxelezi și nordamericani. Slăbirea încrederii în puterile statului prin haosul dirijat de Uniunea bruxeleză și de oligarhia nordamericană are menirea de înlătura statul național și a cere guvernare străină.
Constituția ca armă
În funcție de ordinele venite din exterior constituția este alcătuită în așa fel încât să dea aparența creării ei democratice. În realitate legiuitorii țin cont în primul rând de stăpânii lor, în al doilea rând țin cont de oligarhia lor și abia ultima dată consideră motivațiile poporului. Dacă o constituție ar fi democrată atunci ea ar avea principiile explicit expuse de la început pentru a fi clar pentru tot poporul de pe ce bază s-a plecat. Aceste principii trebuie să includă o declarație cu privire la valorile
fundamentale după care se ghidează. Întregul corp constituțional trebuie să conțină prevederi perfect subordonate principiilor declarate. În încheiere constituția trebuie să conțină pedepse pentru încălcarea principiilor și prevederilor sale.
Dacă ne întrebăm care este diferența între etalonul mai sus prezentat constatăm că în genere o constituție nu prezintă claritate și preciziei pentru că în condiții de transparență constituțională puterea legislativă nu s-ar putea îndepărta de comandamentele poporului. De aceea trebuie evitat cu grijă a se prezenta filosofia dreptului care a stat la baza constituției, expunerea principiilor, expunerea deductivă deci controlabilă a prevederilor constituționale și pedepsele pentru cei ce le încalcă.
Problema principiilor și a pedepselor constituționale este cu atât mai importantă cu cât se stabilesc pedespe chiar penale pentru reguli încălcate. O regulă nu prezintă un pericol social atât de mare ca încălcarea unui principiu constituțional. Și totuși legiuitorii au avut grijă ca să nu îi pedepsească pe cei ce batjocoresc principiile. Încălcarea constituției se săvârșește de către făcătorul legii, de către guvernanți și de către judecători. Cum ar fi dacă și-ar da lor pedepse pentru faptele care lezează poporul?
Oligarhia capitalistă supranațională în complicitate cu legiuitorul local lucrează prin constituție împotriva poporului și în favoarea lor. Sistemul normelor și regulilor juridice ca arme antipopulare Arma legislativă are o putere de penetrare în popor cu atât mai mare cu cât este garantată de forța coercitivă a statului. Prin arma juridică se poate ataca orice parte componentă a poporului ajungându-se până la atacarea poporului însuși. În funcție de ordinele primite de la stăpânii străini și de motivațiile lor personale normele și regulile juridice pot fi arme contra poporului prin efectul, sabotor, frenator, blocator. Toate tipurile de prescripții sunt folosite de legiuitorul capitalist pentru a îngrădi poporul. Sunt alese doar acele obligații, doar acele permisiuni și doar acele interdicții care fac din popor un executant și nicidecum un stăpân.
Luăm câteva exemple de legi folosite ca arme antipopulare.
Legea dezincriminării avortului. A cauzat diminuarea reproducerii națiunii române cu milioane de oameni. Pruncuciderile facilitate de lege au evitat situația naturală în care națiunea română ar fi avut 30 de milioane de oameni din
care cel puțin zece milioane erau apți de muncă și de luptă. Problema capitalistă este că acești oameni ar fi solicitat condiții de viață, educare, muncă și inovarea culturii. Ori capitaliștii nu mai vor să audă de oameni și dezvoltare. Prin măsura pruncuciderilro preventive oligarhia capitalistă a fost scutită de lupte sociale interne, de recurgerea la repreiuni și în felul acesta și-a asigurat liniștea cu complicitatea bisericii capitaliste și
a oligarhiei locale.
Legea măririi vârstei de pensionare
Această armă juridică are multiple scopuri: 1. Uzează cetățenii îmbolnăvindu-i și grăbindu-le moartea; 2. Obținera de bani pe gratis pentru oligarhia capitalistă din cotizațiile plătite degeaba de către cei ce mor înaintea pensionării; 3. Reducerea cheltuielilor medicale prin absența celor morți înaintea vremii ceea ce duce la o nouă
sursă de bani din bugetul de stat. Adică trăim bine din moartea semenilor.
Legea abrogării incriminării denaturării funcției biologice reproductive
Dezlegarea prin lege a denaturării funcției biologice reproductive are mai multe scopuri criminale:
1. Îi încurajează pe tineri să nu se mai reproducă pentru ca popurul să nu mai dăinuie;
2. Denaturează structura psihică a persoanelor pervertite încât aceste trec la comportamente antisociale dacă nu găsesc cale de satsfacere a perversiunii;
3. Pervertiții sexuali devin oameni dependenți și prin aceasta agenți ai manipulatorilor cu bani;
4. Pervertirea instinctului reproducerii deschide calea pervertirii celorlalte două instincte ale vieții: pervertirea nutririi și pervertirea instinctului de apărare.
Legea educării
Prin interdicțiile date părinților, educatorilor, profesorilor practic, capitaliștii au suprimat dreptul acestora de a face educație. Prin permisiunile obraznice pe care legiuitorul capitalist le permite copiilor face practic nulă activitatea de educare.
Prin asemenea prevederi legale capitalistul a distrus climatul educativ din toate mediile de viață: familie, școală, echipa de muncă, grupurile de interacțiune liberă.
Paralel cu aceste interdicții de educare legea permite o destrăbălare fără precedent în mijloacele de propagare și manipulare socială ca radioul, televiziunea, jurnalele și internetul.
Legea desființării serviciului militar patriotic
Scopurile capitaliste ale acestei legi sânt: 1. Slăbirea capacității de apărare a națiunii române; 2. Infantilizarea tinerilor prin lipsirea de educație militară având ca efect indisciplinare dezordinea, și vulnerabilitatea fizică 3. Dezorganizarea vieții generațiilor noi prin pierderea reperelor democratice și populare; 4. Ținerea tinerilor departe de națiune precum și de tehnica și tehnologia folosită de dușmanii externi ai națiunii pentru a nu fi niciodată pre3gătiți de apărarea neamului și țării din care provin.
Legea polițistului
Sub pretextul abuzurilor lgiuitorii capitaliști au redus polițistul la o victimă a lumii interlope. Această armă legislativă are scopul de a-l întări pe infractor în fața organului de represiune legitim dând posibilitatea constituirii bandelor mafiote pe plan local.
Legile executării pedepselor Aceste legi modificate succesiv au ca scop creșterea numărulșui infractorilor și scăderea numărului muncitorilor, denaturarea societății prin dezvoltarea activităților neproductive.
Legea impozitării favorabile capitaliștilor străini
Cetățeanul român având activitate economică este cu precădere impozitat și controlat paralel cu impozitarea simbolică a corporațiilor străine care nu plăptesc impozit pe cifra de afaceri ci pe profitul pe care îl externalizează.
Legea dezincriminării abuzului în serviciul
Este o lege comandată direct de oligarhia bruxeleză pentru scăparea de pedeapsă a complicilor și protejaților lor.
Abolirea infracțiunii de speculă . Această normă juridică a avut următoarele scopuri 1. Scăparea infractorilor de pedeapsă; 2. Anestezierea tensiunii psihosociale prin liberarea bișniței; 3. Deschiderea posibilității deposedării poporului prin vânzarea la liber a bunurilor furate din întreprinderi, etc.
Instituții antipopulare
Crearea de pseudoinstituții este o practică a capitaliștilor imperialiști.
Uniunea Europeană ( uniunea bruxeleză)
1. Nu este constituită la ora actuală prin alegeri populare europene;
2. Nu funcționează sub controlul popoarelor europene;
3. Prescrie legi fără consimțământul popoarelor europene;
4. Execută ordine extraeuropene de exemplu nordamericane;
5. Nu ne asigură viața în Europa noi fiind vulnerabili la imigrație, la acțiunile mafiote
transnaționale, neavând armată proprie, fiind depndentă de armata nordamericană;
6. În fapt este vorba despre o uniunea a principalelor oligarhii capitaliste din Europa, respectiv, engleză, franceză, germană care atunci când vor își folosesc armatele pentru agresarea unor țări a căror popoare le izgonesc peste noi europenii. Capitaliștii supranaționali se amestecă în problemele interne ale popoarelor și își arogă dreptul de
reglementare a activității în acele țări. Astfel imperialiștii nordamerican și oligarhia bruxeleză insistă ca popoarele europene de exmplu să creeze instituții superflue dar utile lor cum sunt: O.N.G.; Avocatul poporului; Direcția națională anticorupție
Oficiul pentru protecția consumatorului; Serviciul de informații secrete
În schimb nu permit crearea de instituții necesare popoarelor ca de exemplu:
1. Tribunalul poporului; 2. Poliția de siguranță statală; 3. Laboratoarele naționale de sănătate a poporului; 4. Armata poporului; 5. Gărzile patriotice; 6. Poliția ecologică

Utilizarea subsistemului militar ca armă sociologică
1. Armata se scoate de sub controlul poporului și se subordonează oligarhiei capitaliste
supranaționale;
2. Dacă se întâmpină rezistență din partea ofițerilor, cei bătrâni sunt scoși în afara armatei sau la pensie ( cu pensii mărite ca să accepte trădarea, pensia venind ca mită la o vârstă timpurie);
3. Cei care sunt maturi sau tineri și trădează primesc salarii mărite, grade și funcții ca să accepte înstrăinarea de funcția normală a sistemului de apărare națională ( de exemplu armata egipteana primește 2 miliarde de dolari anual din partea S.U.A.).
4. Dacă armata este prea mare și nu prezintă siguranță în subordonare se desființează serviciul militar obligatoriu pentru cetățeni și sub reclama capitalistă a profesionalizării armatei se face o epurare a armatei pe criterii politice ( exemplu: armata română);
5. Armata fiind redusă numeric având o compoziție politică obedientă este plătită din banii poporului dar se subordonează motivațiilor oligarhiei capitaliste care motivații pot merge până la acțiune contra poporului propriu.
6. Armata execută servicii de agresare și a altor popoare care nu au putut fi supuse prin mijloace nonviolente după ce au eșuat acțiunile de subjugate și distrugere prin asasinii economici și prin puciștii ,, șacalii,, care nu au reușit lovitura de stat sau asasinarea decidenților patrioți;
7. Armata devine antinațională fiind înstrăinată de funcția sa normală și este gata să execute agresiuni împotriva altor popoare dând naștere la adversități și dușmănii artificiale între popoare oadtă prin agresiunea însăși și a doua oară prin dizlocarea populațiilor scăpate de genocid, populații care aută refugiu în continentele care și-au trimis armatele să îi distrugă creând premisele războiului civil chiar în țările de origine ale fostelor armate naționale.
8. Odată intrată în lagărul imperialist armata ocupă țări și exercită două funcții imperiale: a) Apără întreprinderile oligarhiei capitaliste situațe în țara ocupată;
b) Menține statutul de țară ocupată prin reprimarea revoltelor de eliberare națională.
Subsistemul grupurilor ca arme sociologice Grupurile mici mijlocii și mari precum și organizațiile pot fi folosite ca instrumente de perturbare a sistemului social, de deteriorare a climatului activității sociale. Pot fi folosite și se folosesc grupurile
formale , așa-zisele ONG dar și grupurile mafiote pentru a perturba activitate normală economică și a ține ocupate organele ordinii de stat. Grupurile zis neguvernamentale exercită presiuni politice, juridice și psihologice, determinând opțiuni nedorite de popor în conducere. Grupurile mafiote fac joncțiunea cu politicieni capitaliștii ajungând în mod direct să determine decizii favorabile activității infracționale. Această atmosferă socială de dezordine și indisciplină este dorită și creată de activiștii oligarhiei capitaliste supranaționale căci capitaliștii numai în ape tulburi își pot realiza obiectivele
lor criminale. Grupurile de perturbare capitalistă mai au o funcție de substituire frauduloasă a grupurilor civice, a grupurilor cetățenești formând false opțiuni și false scopuri.
O formă de perturbare a activității sociale tradiționale este stricarea raporturilor între generații. Ea constă în separarea maturilor de bătrâni, separarea bătrânilor de tineri, separarea  maturilor de tineri. Efectul este împărțirea activității în așa fel încât eficiența activităților scade, nu se mai formează grupuri capbile de acțiune socială ( economică, politică educațională, culturală).
Arma culturală
Cultura poate deveni o armă și este folosită ca armă de către capitaliști prin acțiunea ei aparent inofensivă. Atacul cultural este săvârșit fie prin conținutul cultural fie prin modul inoculat de folosire a obiectelor culturale. Există două căi de culturalizare ambele putând fi nocive dacă sunt dirijate distructiv: prin cultura obiectivă, perceptibilă și prin cultura subiectivă.
Prin cultura obiectivă oamenilor li se aduc obiecte noi în mediul de viață obiecte pe care ar trbui să le utilizeze după anumite reguli. Această cale de distrugere are două variante. Prima variantă este să intoduci în colectivitate bunuri substanțiale pe care dacă le folosești corect satisfaci nevoi normale. Însă agresorul nu intenționează să îți facă bine chiar dacă ți-a introdus obiecte folositoare în viață. De aceea el duce paralel cu înfiltrarea obiectului material și un anume mod de folosire care face ca obiectul adioptat să devine un factor distructiv: de exemplu consumul nepotrivit de alimente.
A doua variantă a acțiunii distructive prin cultură obiectivă este introducerea de obiecte nonecesare sau nocive într-o colectivitate. Și această acțiune este însoțită de un instructaj nociv care constă întro reclamă strălucitoare făcută obiectului nociv mergând până la crearea unei motivații patologice legată de obiectul respectiv. De exemplu în filtrarea unui drog ( alcool, nicotină, alte obiecte care creează dependență sau nu satisfac necesități naturale) într-o colectivitate.
Prin cultura subiectivă capitaliștii atacă pe oamenii care au dobândit o relativă maturitate și autonomie față de nevoile trupești. Deci ținta agresării culturale subiective este altă categorie de oameni adică aceea care este invulnerabilă la vicii trupești. Totușii victimele agresiunii culturale subiective sunt persoanele sau grupurile care sunt vulnerabile sufletește, adică nu sunt suficient de maturizate aptitudinal și caracterial. Procedeele de atac sunt asemănătoare cu cele ale atacului cu entități culturale obiective. Adică are operațiunea de introducere a unei componente culturale dar a uneia care ține de subiectivitatea persoanei. Acea entitate culturală poate fi asimilată numai de oameni care au disponibilitatea receptării. În acest caz ceea ce introduce agresorul în sufletul victimei care poate fi persoană sau colectivitate este o operă artistică, științifică, tehnologică, filosofică, religioasă, sau de înțelepciune. Entitatea culturală poate fi autentică, valoroasă. Agresorul însă nu atacă prin opera însăși inoculată ci atacă prin pregătirea pe care o face grupului receptor cu
privire la interpretarea operei și cu privire la raportarea practică la acea operă adusă. Într-un fel sau altul agresorul cultural determină victima să se raporteze într-u mod greșit la opera culturală adusă cadou astfel încât formează la victimă priceperi și deprinderi destructurante pentru arhitectura interioară personală. Reversul acestei metode este inocularea la un grup sau la o persoană a unei opere inautentice, filosofice, de înțelepciune, de știință, de artă, tehnologică, dar pe care victima trebuie să o ia de bună, deci ca operă majoră de cultură. Predarea unuii asemenea conținut este în
sarcina agresorului cultural care îmbracă această transmitere de pseudovalori în aurelă majoră, filosfică, savantă. Efectul unei asemenea manevre spirituale este subminarea ulterioară a sistemului de valori după care comunitatea sau persoana se ghidează în viață. Efectul secundar este dezolarea, autodesconsiderarea, pierderea respectului pentru cultura națională, pentru cultura umanității, banalizarea oricărei încercări de sublimare. La nivel de colectivitate prin oricare din aceste agresări culturale se produce o destructurare a sistemului de valori și comunitatea devine vulnerabilă nemaiavând convingeri și autonomie umană. Paralel cu oligarhizarea clasei capitaliștilor și a fascizării ei se creează o ideologie fascizantă care încorporează idei, convingeri, obiective, idealuri ale celor aleși.
Ideologii capitaliștilor și mai departe propagandiștii acestora ne-au obișnuit deja cu termeni precum sunt:
-clasă politică; -stat de drept; -elită; -lume bună; -mondializare.
Se constituie treptat un lexic specific limbii de lemn a fasciei capitaliste în devenire, limbă care ca armă are menirea de a închide spiritul în ipostaza capitalist imperialistă a umanității.
Sincronizarea folosirii armelor neconvenționale
Armele neconvenționale, fizice, chimice, geologice, climatice, ecologice, biologice, psihologice, sociologice și culturale sunt folosite de către agenturile oligarhiei capitaliste imperialiste în funcție de profilul bio-psiho-socio-cultural al poporului atacat. În fapt avem o agresare complexă, care se dispune pe nivelurile existenței specifice poporului atacat și cu intensități diferențiate în funcție de starea inițială de la care este luată victima. La acel popor la care este posibilă destructurarea cu arme neconvenționale capitaliștii preferă această variantă a atacării pentru că în general popoarele nu conștientizează arma atacului, țintele, și efectele. Atunci când află este prea târziu ca să mai facă ceva. De exemplu: legea avorturilor permise a produs un efect de slăbire a capacității de luptă și de apărare a națiunii prin creșterea mediei de vârstă a națiunii române iar o nouă generație de tineri nu se face imediat. Națiunea română a fost luată prin surprindere.
În cazul Iugoslaviei pentru că nu puteau să dezmembreze țara prin asasini economici, nici prin puciști cum au făcut în România, au înarmat și instigat minoritățile, contra sârbilor și când această fază s-a realizat, sub pretextul respectării drepturilor minorităților oligarhia capitalistă americană a intervenit direct cu forța armată pentru distrugerea acestei națiuni.
În România pentru distrucerea conducerii au trimis ,,șacalii,, adică puciștii, după care, au purces la subminarea economiei naționale, prin procesul deposedării poporului de bunurile sale, pe care puciștii instaurați în fruntea statului le-au dat agenților distructivi privați. Aceasta a fost posbilă în România deoarece există o eterogenitate etnică ce dezbină națiunea. Agresorii au ținut cont de această situație informații fiind de compoziția eterogenă a P.C.R. care cantitativ avea o masă aptă să apere țara dar calitativ era necorespunzător unei asemenea scop. Pentru lumea semită agresorii capitaliști imperialiști au folosit o altă configurație de arme cum ar fi, înfiltrarea, mituirea, grupurile de dizidenți, înarmarea minorităților, combinate cu agresarea militară. Sub pretextul democratizării agresorii imperialiști a au fărâmițat lumea semită și au aruncat popoare semite întregi în bejenie. Paralel cu genocidul antisemit practicat de S.U.A., secondate de Anglia și Izrael aceste țări duc o intensă propagandă mincinoasă de apărare a popoarelor semite. La popoarele semite agresorii imperialiști au aplicat formula diabolizării teroriste la scară continentală.

Ca de obicei, au urmat intervenții și discuții. Tot ca de obicei, le trec pe cele care mi-au fost trimise

Marian Șerban: O ARMĂ  CAPITALISTĂ  ÎMPOTRIVA POPOARELOR – GLOBALIZAREA

Profundele schimbari puse in miscare de fortele capitalismului si liberalismului classic in ultima suta de ani au creat o economie si o societate de o complexitate fara precedent istoric. Putem sa prezicem si sa controlam dinamica acestui nou tip de ordine sociala, cand uneltele, “armele”, metodele ideologiei neoliberale sunt, pe zi ce trece, tot mai complexe si mai greu de anihilat ?

Din arsenalul “armelor”, metodelor si practicilor capitaliste:

-demonstratia de forta, uz de forta; -indatorarea (asasinii economici); -actiuni politice (sanctiuni , embargo); -santaj; -coruptie; manipulare prin intermediul mass-media (indoctrinare, dezinformare); -declansarea unor conflicte, crize economice si politice; -terorismul (tactica este acum de a simula pericolul si a amplifica sentimentul de nesiguranta care ar cuprinde lumea). Inducerea in randul maselor a unor temeri, a unei psihoze in legatura cu producerea unor posibile acte de terorism. Dezvoltarea acestei stari permanente de vulnerabilitate si primejdie impinge populatiile sa indure expoatarea, sa accepte masuri represive pentru a fi bine protejati, sa renunte la drepturi si libertati de dragul si in numele unei asa zise sigurante, ba chiar si declansarea de razboaie in diverse colturi ale planetei (vezi Irak, Libia, Siria ); – propaganda denigratoare, defaimatoare la adresa statelor ostile neoliberalismului si capitalismului.

Toate aceste metode, practici sunt menite a crea situatii favorabile scopului final: Noua Ordine Mondiala, Globalizarea.  In ceea ce priveste procesul de globalizare nu exista inca o definitie universal acceptata si nici definitiva intrucat aceasta subinclude o multitudine de procese complexe privind domenii diverse ale societatii umane. Ca atare, globalizarea poate fi definita ca un fenomen, o strategie, o ideologie sau toate la un loc. Globalizarea se constituie ca un ansamblu complex de procese avand ca obiectiv realizarea integrarii internationale la nivel economic, militar, politic, socio-cultural si de securitate, conducand la uniformizarea nivelului de trai si de dezvoltare la scara planetara.

Globalizarea apare definita diferit in opinia unor analisti ai fenomenului. – Astfel, Schimnuitov considera „dincolo de milioane de cuvinte folosite pentru a descrie globalizarea, avem datoria de a recunoaste ca ne aflam in fata unui colonialism modern”; – Martin Allrow – „globalizarea se refera la toate acele procese prin care popoarele lumii sunt incorporate intr-o singura societate mondiala, societatea globala”; – Thomas L. Friedman, afirma ca: „globalizarea nu este o simpla tendinta sau fantezie, ci este, mai degraba, un sistem international.Este sistemul care acum a luat locul Razboiului Rece si, la fel ca acesta, globalizarea are propriile legi si propria ei logica de natura sa influenteze astazi, direct sau indirect, politica, mediul inconjurator, geopolitica si economia fiecarei tari de pe glob”.

Globalizarea este o continuitate fireasca a unui proces capitalist ce a aparut si s-a dezvoltat cu mult timp in urma si s-a intensificat odata cu industrializarea.

In literatura economica s-a avansat ideea ca odata cu caderea Zidului Berlinului in anul 1989 si sfarsitul Razboiului Rece am intrat in cea de-a doua era a globalizarii, prima era datand inca de la mijlocul secolului al 18-lea.

Globalizarea este, in mod cert, o veche istorie, dar nu-i deloc sfarsitul istoriei. Efectele globalizarii sunt multiple si pot avea consecinte in economie, politica, cultura, mediu, societate.Aceste efecte pot uni sau dezbina lumea, umanitatea.

Globalizarea este o sursa de noi provocari pentru umanitate. Cine sunt protagonistii, sustinatorii unui astfel de fenomen? De ce vor globalizare, ce au de castigat ? Globalizarea este promovata cu consecventa de neoliberali ca masura – zic ei – a prosperitatii universale, pacii si libertatii. Nu am sa ma refer la efectele pozitive ale globalizari intrucat sunt benefice doar pentru cei bogati, pentru capitalisti. Pana acum, cel putin, efectele pozitive ale globalizarii nu s-au reflectat in cresterea bunastarii tuturora.

Efecte Negative:

– fragmentarea si slabirea coeziunii sociale; – cresterea inegalitatilor pe plan intern si extern ; – distrugerea sistemului clasic de ierarhizare a valorilor; – proliferarea armamentului si a crimei transnationale; – saracirea valorilor culturale si nationale; – raspandirea capitalismului din tarile dezvoltate catre tarile in curs de dezvoltare; – desfiintarea natiunii si statului national; – reducerea locurilor de munca in tarile in curs de dezvoltare sau cu nivel mai redus de productivitatea muncii; – adancirea decalajelor economice ( in prezent 258 de persoane detin o bogatie egala cu cea posedata de 2,5 miliarde de oameni – aproape ½ din populatia Terrei). Saracii vor ramane tot mai saraci si bogatii vor fi si mai bogati, iar prapastia dintre cele doua lumi se va largi si mai mult; – globalizarea este un proces necontrolat, necondus, neguvernat. Scapata de sub control politic duce, de exemplu, la haos economic si la devastarea ecologica in multe parti ale lumii; – desfiintarea unor ramuri, falimentarea unor banci, deteriorarea distributiei veniturilor, multiplicarea crizelor financiare si economice cu mari efecte asupra vietii sociale si politice, inclusiv pericolul dezintegrarii statale; – societati multinationale necontrolabile; – degradarea mediului.

Cel mai mare pericol al globalizarii este pierderea identitatii nationale. Fara identitate nationala n-am mai fi ce suntem si nici nu am mai sti ce suntem. Veacuri de credinta, de sange, de cantec ar fi sterse definitiv din memoria colectiva si din sufletul romanesc, iar viitorul nostru ar fi incert. Toate aceste efecte arata cat de justificata este si va ramane o atitudine critica la adresa unui capitalism neangradit care, din lipsa opozitiei ideologiei socialiste, se reintoarce in forta pentru a-si desavarsi opera: globalizarea, care, in opimia mea, nu este altceva decat capitalism la scara planetara.

Noi, socialistii, comunistii, intreaga miscare de stinga suntem pregatiti pentru a face fata ofensivei? Si… daca suntem pregatiti, care sunt atunci actiunile concrete menite a inlatura pericolul globalizarii si a expansiunii capitaliste?

Titus Mărculescu

MIJLOACELE PRIN CARE LUMEA CAPITALISTĂ NIMICEȘTE DEZVOLTAREA LUMII  Principala cauză a frânării creării și dezvoltării unei alternative pentru capitalism o reprezintă simplul fapt că aproape tot sistemul actual  mondial  economic, financiar, politic  este o creație a capitalismului.

Pentru a începe a se crea o alternativă sustenabilă trebuie mai întâi să se regândească și apoi să se reclădească totul pe alte baze mult mai stabile, pragmatice și mai apropiate de nevoile și cerințele unei vieți decente a omului pe pământ.

Nefăcându-se acest prim pas fundamental,totul devine o simplă formalitate pentru Occident.  Care are la dispoziție un sistem complex pluridisciplinar de oameni de știință, tehnologi și specialiști ce studiază punctele slabe ale omului actual și toate modalitățile prin care aceste tare ale fiecărui individ pot fi întreținute și amplificate în vederea obținerii țintei urmărite și anume controlul total asupra vieții noastre până în cele mai mici detalii.Marele obiectiv este cedarea de către noi, oamenii a controlului propriei noastre vieți.Cei ce urmăresc asta dispun de mult timp de toate resursele de orice fel, de putere și influență în orice domeniu de activitate umană. Dar ei urmăresc deținerea controlului chiar asupra vieții noastre!

Ăsta e singurul lucru care-i mai motivează și pe care-l doresc! Mijloace prin care

1.Cultură: Se inoculează un singur model de dezvoltare a omului în societatea actuală.Mijloacele sunt: beletristica, mass-media scrisă,filme,muzică,programele zilnice ale televiziuni lor,reclamele(inclusiv cele stradale),internetul(accesibil de pe orice „accesoriu” „inteligent” din noile tehnologii ținute la secret și eliberate la comandă)-ce ilustrează un singur model de viață, ce conțin un set limitat și atent ales de idei,direcții și modalități de trăire a acestei vieți ce o avem cu toții). Astfel toți trebuie încarcerați în trenul occidental care e făcut să circule doar pe liniile capitalismului.

2.Politică: Sunt promovați doar oamenii lumii capitalismului.Cel mai bun exemplu este chiar U.R.S.S.-ul, care în ciuda suprafeței uriașe,a rezervelor subsolului uriașe,a solului fertil,a bogățiilor de tot soiul,nu a avut niciodată o economie pe măsură,diversificată și multilateral dezvoltată-a avut tot timpul industrie extractivă foarte puternică (pentru a se furniza lumii occidentale gaze naturale și petrol )DAR UNA PRELUCRĂTOARE SLABĂ – ceea ce a făcut ca o simplă manipulare a prețului petrolului să perturbe întreaga economie sovietică.Așa cum s-a întâmplat cu Gorbaciov.În afară de Stalin,toți moscoviții au fost emisari ai Occidentului.

3. Economie:  Se acceptă,promovează și se accentuează doar mijloacele capitalismului ce sunt total favorabile instaurării capitalismului. Lipsește cu desăvârșire orice alt model de economie care să pună accentul pe integrarea socio-profesională a tuturor cetățenilor în vederea asigurarii unui trai decent ȘI NU EXCLUSIV PE OBȚINEREA PROFITULUI. PRIN IMPUNEREA DOLARULUI DREPT MONEDA COMERȚULUI MONDIAL PAS URMAT FIRESC DE ELIMINAREA ECHIVALĂRII DOLARU L AUR ,DECI A ECHIVALĂRII MASEI MONETARE CU CANTITATEA TOTALĂ DE AUR. PAS CU PAS  s-a eliminat inflația din S.U.A. și s-a ajuns la o economie nesustenabilă. Armele meteorologice nu știu exact unde să le pun – la arme politice sau la arme economice …