Acum câteva zile, la teatrul Masca, între blocurile cartierului muncitoresc Militari, în regia lui David Schwartz, am văzut unul din cele mai bune spectacole de teatru din ultimii ani, București Livrator. Amintind de filmul lui Chaplin, Modern Times, montarea reușește să se exprime de o manieră artistică copleșitoare, convingător și emoționant fără să recurgă la dialoguri sau narațiune așa cum îndeobște teatru o face, ci numai prin muzică, versuri, dans, mimică, gesturi, scenografie.

 

Dacă eroul lui Chaplin își trăiește alienarea la banda de producție, eroii lui David își consumă drama cochetând cu iluzia libertății în infernul traficului bucureștean. Livratorii, căci despre ei este vorba, acei oameni pe care îi vedem pe biciclete având atârnat de umeri un rucsac de formă cubică nefiresc de mare ca o burtă de popă, trag în piept aerul tare al antreprenoriatului. Curierul lucrează când vrea, nu are șefi, nu are program sau condică, nu este angajat este partener, dar are scor, nu are asigurări medicale, nu are pensie, nu are concediu plătit, nu are sindicat sau alt sprijin.

 

Livratorul este un muncitor precar ținut în picioare de drogul de mare risc al unei independențe subiective interiorizate adânc până în momentul când ceva se întâmplă, ceva se rupe și atunci realitatea crudă risipește visul și totul se năruie. Acesta este miezul poveștii pe care David Schwartz o derulează cu mijloace neconvenționale. Dar David nu este omul care doar să constate, ci el, refondatorul teatrului social-politic românesc, merge curajos până la capăt oferind și soluția care nu poate fi alta decât încetarea lucrului, greva, ridicarea la luptă pentru drepturi.

 

Totdeauna in teatrul social-politic al lui David există loc si pentru speranța emancipării, personajele oricât de supuse presiunii mecanismului social sunt străbătute si de o undă de optimism, oricât de alienate păstrează un rest de umanitate suficient pentru a răsturna o lume ce pare imuabilă. Piesa se termină cu un îndemn la acțiune grevistă.

 

Spectacolul face risipă de imaginație la capitolul scenografie, muzica este aleasă nespus de inspirat, accentuează cum nu se poate mai bine stările sufletești prin care trec protagoniștii, coregrafia vorbește mai mult decât ar face-o cuvintele, jocul actorilor care cântă, dansează, se exprimă prin gesturi și mimică este la mare înălțime.

Un spectacol care trebuie văzut neapărat.

 

Florian Liviu

Bucuresti, 10 iunie 2021

 

Articol scris de Florian Liviu

Vizualizari: 1884 ,

Comentariile sunt suspendate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *