CONFERINȚA.
Între 22 și 25 octombrie am participat împreună cu Silviu Șomîcu și Marian Tudor Conferința internațională a Federației Internaționale a luptătorilor din Rezistență (FIR), care a avut loc la Belgrad. Titlul conferinței era ”Antifascismul astăzi și pericolul politicilor de dreapta în Europa”. Nu a fost o conferință organizată de partide, ideea era să fie reprezentanți ai societății civice și antifasciști. Noi am fost din partea Asociației de Studii Sociale.
La deschiderea Conferinței au participat doi nonagenari, foști partizani din armata lui Tito (Mladenko Colić și Dragoslav Dimitrijević-Beli), președintele de onoare al asociației foștilor deținuți din lagărul ustaș Jasenovac ( Milenko Čekić ), reprezentanți ai guvernului Serbiei, ai parlamentului și ai președinției (Suzana Paunovici) . Conferința a avit loc exact la 100 de ani de la marșul asupra Romei, lovitura de stat care l-a adus la putere pe Mussolini (22-29 octombrie 1922).
Apoi au vorbit organizatorii: președintele FIR Vilmos Hanti (Ungaria) și secretarul general (Ulrich Schneider, Germania) , președintele SUBNOR – asociația antifascistă din Serbia, generalul Vidosav Kovacevici și Dan Vigo Bergtun – președintele asociației veteranilor [1]
. În esență, ideea era să existe o coordonare între forțele progresiste care să se opună revirimentului fascist, manifestat prin rescrierea istoriei și negaționism. Denaturarea sensului celui de al doilea război mondial, decomunizarea, lupta cu monumentele din perioada socialistă – iată semne ale revenirii fascismului.
Vilmos Hanty: ”Am ajuns în punctul în care nu învățăm din trecut”.
Generalul Vidosav Kovačević : ambițios . Speră la o discuție constructivă, care să includă opinii diferite, păstrând în același timp unitatea FIR. I se pare totul foarte clar: fascismul este răul iar FIR adună forțele binelui. Dar de 30 de ani au apărut probleme: ”când am încetat să sărbătorim victoria binelui asupra răului, am acceptat revizuirea istoriei. Cei care au comis crime în cel de-al Doilea Război Mondial ascund urmele acelor crime iar noi antifasciștii suntem retrogradați la marginea societății”. Optimist temperat : FIR are sprijinul statului Serbia și al președintelui Serbiei, care a acceptat să fie sponsor al conferinței și și-a trimis consiliera, Suzana Paunović, să îi ureze succes.
Dan Vigo Bergtun: nimic altceva nu poate uni Europa ca lupta împotriva fascismului. Dar astăzi fasciștii s-au întors: este vorba despre partide de extremă dreaptă care nu sunt pregătite să accepte principiile liberale. Fiecare epocă are fasciștii ei, El știe ce e fascismul și pentru ce luptăm: fascismul este precedat de autoritarism și apare acolo unde democrația e slabă.
Ivica Dacic, președintele Partidului Socialist al Serbiei, vicepremier și ministrul Afacerilor Externe: ne salută ca pe niște tovarăși. Este important ca tânăra generație să cunoască mai multe despre antifascism și lupta care le-a adus pacea si libertatea – „Antifascismul, in toata Europa, chiar si in Balcani, este amenintat ca idee, iar noi toti cei care il apara suntem atacati, partidele de dreapta rescriu istoria și încearcă să facă eroi din criminali; în fiecare parlament din Europa stă cineva care spune că Jasenovac și Auschwitz nu erau lagăre de tortură, ci lagăre de muncă, aproape stațiuni”. Pentru el ”antifascismul nu este o ideologie, ci o idee” iar fascismul înseamnă ”oprimarea celui slab de către cel tare. Lupta contra fascismului trebuie să fie zilnică, el nu e mort și apare mereu din noaptea conștiinței. Dacă pe alte probleme nu ne putem înțelege, măcar să fim antifasciști”.
Suzana Paunović, secretarul al președintelui Serbiei: „cea mai periculoasă tendință politică din Europa este revizionismul istoric. Negarea rolului luptei antifasciste amenință în să arunce omenirea în abisul unui conflict global. Organizațiile antifasciste luptă împotriva minciunilor într-o perioadă în care faptele istorice sunt rescrise. Copiii noștri trebuie să știe și ce s-a întâmplat la Sutjeska și Neretva, dar și despre bombardarea NATO asupra Serbiei”.
Ulrich Schneider. În Austria rasismul și naționalismul reapare. Pericol ca oamenii să nu se mai simtă reprezentați și apărați de partide. Fasciștii speculează neîncrederea în partide: iată AfD cum depășește 10%. La fel în Suedia. Slăbiciunea stîngii duce la fascism. Sindicatele sunt și ele infiltrate de ei. Extrema dreaptă profită de războiul din Ucraina și vrea militarizarea UE. Se distrug monumetele istorice – de exemplu Buchenwald. În Letonia se reabilitează SS. Polonia revizuiește istoria. Suntem la un moment de cotitură. Ne trebuie rețele sociale să apărăm adevărul istoric.
În continuarea Conferinței au luat cuvântul peste 20 de delegați, iar la final a fost adoptat documentul final al Conferinței. Deocamdată nu l-am primit.
Concluzia organizatorilor ar fi că, indiferent de diferențe, trebuie să acționăm împreună și să căutăm soluții de compromis la relațiile internaționale din ce în ce mai complicate. Momentul istoric este de așa natură încât cu toții avem o sabie a lui Damocles deasupra capului peste cap și că organizațiile antifasciștilor și libertarienilor sunt primele care se unesc, pentru a da exemplu guvernelor lor și a arăta că este posibil să se creeze un lume virtuoasă, mai bună.
IMPRESII
Au vorbit reprezentanți ai asociațiilor antifasciste din Italia, Portugalia, Ungaria, Olanda, Germania, Norvegia, România, Grecia, Slovacia, Belgia, Rusia (prin link video), Slovenia, Croația, Bosnia și Herțegovina, Republica Srpska, Muntenegru și gazdă Serbia. S-a vrut o conferință neideologică, sau mai bine zis deasupra diferențelor ideologice neesențiale.
Iată ce am putut să notez
Reprezentant al Asociației Naționale a partizanilor din Italia [2] : 40% din italieni au votat democrația iliberală, pe urmașa lui Musolini. Dreapta profită de o lege electorală nedemocratică. Deocamdată lipsește violența, dar Italia se cufundă în obscurantism și autoritarism. Pe vemuri antifascismul (AF) era liantul. Europei. Nu mai e. Revizionismul istoric este favorizat de creșterea inegalității: 10% din italieni trăiesc în sărăcie absolută. Tineretul urăște partidele din motive de precaritate. Votează naționaliști. Stînga s-a încîlcit în politici identitare. Soluția: democrația socială. Ea nu e negarea democrației, ci completarea ei. Dacă nu vrem fascism trebuie să lichidăm zonele de disperare economică. Nu e destul să facem comemorăriși conferințe, ci să luptăm împotriva inegalității. Prin rețele sociale antifasciste. Cheamă lumea la 5 noiembrie la un mare protest antirăzboi la Milano. E nevoie de un Helsinki II, de o lume multipolară. Au trecut 100 de ani de la Marșul asupra Romei. Necazul este că azi nu mai există în Italis partide antifasciste relevante. Fascismul este etern, dar și antifascismul este etern. E o luptă zilnică.
Reprezentantă a Ungariei, locuind în Spania: Ungaria e homofobă, nu îi lasă pe cei necăsătoriți să adopte copii și nu acceptă căsătorii lgbt. Copiii nu au voie să afle de lgbt. Librăriile care vînd cărți deste lgbt să aibă semne speciale, ca evreii altă dată. Ungaria lui Victor Orban e deja fascistă.
Antifascist din Ungaria: UE să se democratizeze. Cine vrea victoria Ucrainei vrea război. Noi suntem pentru neutralitate. Nu e treaba UE.
Antifascistă din Germania: În germania fascismul este reprerzentat în primul rînd de AfD [3]. Cu ei nu va fi niciodată pace, că sunt răi. Deși formal sprijină NATO și democrația, au fost împotriva sancțiunilor contra Rusiei, ba unii din ei chiar vor ca Germania să se alieze cu Rusia!
Antifascist slovac batrîn : antifascism înseamnă lupta pentru egalitatea oamenilor, democrație, contra extremismului, pentru rexolvarea crizei energetică. Fascismul se manifestă prin puterea iliberală și extremiștii din Ucraina.
Antifascistă din Grecia. Fascismul este favorizat de 30 de ani de contrarevoluțiile din 1989. În Grecia există Zori Aurii. Documentul Parlamentului Europei care identifică nazismul și comunismul este ceva rușinos. Identifici călăul cu victima.
Antifascist sărb, evreu. Părinții i-au fost asasinați de ustași, el a fost salvat de sîrbi. Erau din Vukovar. Tatăl era stomatolog. Îngrijorat: crește antisemitismul în lume.
Antifascist croat. Cum luptăm contra fascismului? Nu e vorba numai de o problemă istorică, ci e o atitudine practică, zilnică. Să îi demascăm pe cei care doar se pretind AF. Să demascăm extremismul și de stînga și de dreapta. Bolșevismul e tot fascism. NATO să ceară tuturor statelor introducerea antifascismului în educație. Partidele progresiste să lupte contra falsificării istoriei.. NATO să oprească fascismul.
Antifascist bosniac: Nu e suficient să vorbim de trecut. Fascismul e ceva de actualitate și de viitor chiar fără Hitler și Mussolini, e generat de capitalism. NU e suficient să îl iubești pe Tito ca să fii antifascist. Au apărut noi Hitleri, țara lui a dispărut. Trăim în fascism. Stînga de azi a trădat stînga. Nu se mai deosebește de ea, acceptînd capitalismul. Cum să combatem fascismul, tot cu fascism? Ce e azi neofascismul? Cochetarea cu capitalismul se numește colaboraționism. În iulie 1941 PCI era în ilegalitate și tot a reușit să mobilizeze masele. Noi am creat prin sînge un stat antifascist și am ajuns iar la fascism. Măcar să îl arătăm pe nume. Hai să fim realiști, să știm de unde plecăm. Nu avem tineri antifasciști. Tinerii ne urăsc, că așa au fost educați. Ne ridiculizeză. Programul antifascist din iulie 1941 a fost făcut de un tînăr de 24 de ani. Acum străzile din Bosnia sunt pline de nume de criminali de război. E vina noastră. E bine că facem conferințe, dar nu e suficient.
Antifascist din Muntenegru, general în retragere. Antifascismul nu e mort, doar doarme. Fascismul a venit la noi cu sprijin străin. Ce e de făcut? Copiii vorbesc papagalicește de ”libertate”, dar le place să trăiască într-o colonie. Regele lor Petru a spus că muntenegreanul este crescut să fie liber. Da, dar partidul cetnicilor are 30% intenție de vot. La școală li se spune că Tito era rău și Draja Mihailovici era bun. O fi antifascismul etern, dar fascismul este în pragul casei, va provoca un incendiu.
Antifascist din Republica Srpska. Serbia și Belgradul au suferit cel mai mult de fascism. Războaiele încep în capetele oamenilor. Din cauza nedreptăților. Faceți o lume dreaptă și nu vor mai fi războaie. Omenirea încă nu s-a maturizat. Maturii nu vor război, mamele nu vor război.
Doi antifasciști din Slovenia echivalează fascismul cu bolșevismul. Adică decomunizarea nu e fascism. E probabil antifascism.
Federația veteranilor din Rusia. On line. Au prezentat un clip de cinci minute. Nu au avut cum să ajungă în Serbia. : Haideți să ne privim în ochi. După începerea operațiunii speciale antinaziste Vestul (adică NATO) a dezlănțuit o campanie de sancțiuni și de calomnii antiruse. Un război economic și informațional. Unde erau antifasciștii acum 8 ani cînd în Ucraina chiar a avut loc o lovitură de stat fascistă? Antifascismul are datoria să arate clar ce se întîmplă în Rusia, să demaște lovitura de stat și masacrarea a 14000 de oameni în Donbas. Măcar să se lămurească lumea pentru ce luptăm. Să se arate crimele de război ale ukronaziștilor. Ce fel de antifasciști sunt aceia care sprijină sancțiunile contra Rusiei? Să se demaște politica Vestului de a prelungi vărsarea de sînge prin armele și informațiile livate ukronaziștilor. Ori sunteți cu noi, ori împotriva noastră.
Răspunsul lui Schneider la reproșul rușilor.
- Noi nu am sprijinit sancțiunile. 2. Noi nu am neglijat Donbasul, putem arăta cu documente. 3. Noi nu suntem nici cu voi nici contra voastră, ci neutri. Hmmm. Neutri între călăi și victime.. Între agresori și agresați…
CE AM ZIS NOI. POZIȚIA NOASTRĂ PE SCURT.
Contrarevoluțiile antisocialiste din 1989 nu au atacat numai sistemul social colectivist ci au deschis și calea concepțiilor elitiste și a fascismului. Regimurile din Europa de Est au cedat puterea de bună voie, spre a crea societăți pluraliste. În replică, noii guvernanți au abordat politici ale extremei drepte, de discriminare politică, le-au interzis dreptul de organizare și chiar dreptul la exprimare. Au fost demolate monumentele, vandalizate cimitirele. România are tristul privilegiu de a fi prima țară din Europa care a făcut acest lucru și care a interzis organizațiile comuniste dar au reabilitat și au adus elogii unor personalități și organizații fasciste. Au urmat Ungaria, Polonia, țările baltice.
Peste tot în Europa de Est au apărut grupuri de huligani care se ocupă cu timorarea stîngii autentice, care reprezintă coloana vertebrală a luptei antifasciste. Or, stînga autentică nu este cea ”frecventabilă”, ”progresistă” , cea care acceptă miliardarii. Stînga autentică este formată din comuniști de diverse orientări. Deși au trecut 33 de ani de decembrie 89 isteria anticomunistă continuă. În fruntea ei se află organizații fascistoide tolerate și chiar susținute în unele state din Europa de Est.
După lovitura de stat fascistă din Ucraina din februarie 2014 isteria a crescut în intensitate. Și a infectat și restul Europei. Identificarea comunismului cu fascismul, făcută de Parlamentul European, este o dovadă de infecție. Sprijinul necondiționat acordat Ucrainei de azi, controlată de grupări fasciste este altă dovadă de toleranță a ceea ce nu poate fi tolerat. Pe scurt, fundamentul antifascist al Europa dispare iar UE devine fascistofilă. Mai mult, CEDO, care ar trebui să apere drepturile omului dă cîștig de cauză interdicției comuniștilor și în România și în Ucraina.
Fascismul de azi păstrează din vechiul fascism istoric anticomunismul șovinismul uneori chiar anti-semitismul dar a adăugat și rusofobia. El refuză gîndirea alternativă, promovează ura de rasă și intoleranța. El luptă cu simbolurile victoriei din cel de al doilea război mondial dar și cu organizațiile clasei muncitoare prin legislație, justiție și nu numai. Fascismul social promovează disprețul așa ziselor elite economice față de categoriile populare și uneori pune în practică ura de clasă a miliardarilor împotriva proletariatului organizat.
Spre deosebire de nazismul clasic,fascismul de azi nu este neapărat antisemit deoarece locul evreilor este luat de ruși sau musulmani.
Fascismul este hrănit de politicile exclusiviste care nu acceptă diversitatea sistemelor economice, a identităților culturale diferite și încearcă să impună o cultură unică și o piață unică de tip neoliberal, folosind de multe ori chiar forța armată. Sistemul unipolar, controlul și cenzura informației nu servesc democrației și ne amintesc de întunericul perioadei interbelice. Extrema dreaptă de acum, ca și cea din anii 30 ai secolului trecut, are resurse financiare fiind susținută de elitele economice și de marea finanță.
Avem interesul de a redefini fascismul și antifascismul. Trebuie să încercăm să unificăm si să activăm forțele antifasciste.
POSTFACTUM
Da, firește, este de dorit să ne înțelegem unde este fascismul. Sau fascismele – că sunt de mai multe feluri.
Este ușor de zis, dar greu de făcut. Dan Vigo Bergtun, cînd a zis că ”fiecare epocă își are fasciștii ei” mi-a adus aminte de Orwell, care, încercînd să scape de definiția lui Dimitrov susținea după război că ”Vorba asta, ”Fascism” nu are acum alt înțeles în afară de ”ceva ce nu ne dorim” [4]. Ideea este că fiecare are fasciștii lui cu care s-ar răfui. Tot Orwell încercase să dea o definiție unanim acceptată fascismului în 1944 într-un scurt eseu ”What is fascism” [5] după ce văzuse că ” așa cum este folosit în mass media, cuvîntul fascism nu are sens. L-am auzit aplicat fermierilor, popilor, negustorilor, pedepsei corporale, vînătorilor de vulpi, amatorilor de corridă, lui Kipling, Gandhi, Cian Kai Și, homosexualilor…Totuși, dacă săpăm mai adînc prin fascism persoanele care folosesc cuvîntul acesta înțeleg ceva crud, lipsit de scrupule, arogant, antiliberal, antimuncitoresc”
Organizatorii știau că e ceva aproape imposibil de definit – fiecare este cu fasciștii lui. De aceea majoritatea vorbitorilor s-au limitat la fascismul istoric – Hitler, Mussolini, Ante Pavelic. Cu excepția rușilor , nimeni nu a arătat elefantul din vitrină – fascismul ucrainean. Unde se manifestă mai vădit fascismul azi? În demolarea monumentelor sovietice, în interzicerea și persecutarea comuniștilor sau în ”homofobie” ?
Cine este mai fascist: Zelenski&co, Viktor Orban, Putin&co, AfD în Germania?
Am vorbit cu antifascista maghiară locuitoare în Spania, care îl ura pe Viktor Orban că nu admite propagandă LGBT la școală. I-am zis că sunt de acord că V. Orban ar fi putut fi caracterizat drept fascist încă din timpul cînd era în opoziție. I-am povestit că în septembrie – octombrie 2006 am fost martor ocular la manifestațiile anticomuniste care au durat săptămîni întregi, apoi am fost la Budapesta și cînd huliganii au vandalizat mormîntul lui Kadar din cimitirul Kerepesi. Nu părea să fie impresionată, astea nu erau fascisme, avea boală doar pe chestia că Victor Orban practică cenzura în legătură cu LGBT. Poate nici nu știa – părea tînără, sunt 16 ani de atunci. Sau poate participase și ea la demonstrațiile anti Gyurcsany.
Cel mai revoltător este că mulți de stînga văd fascismul acolo eu nu îl văd.
De exemplu înjurătura Putler, iubită de stîngiștii progresiști.
Vrea să sugereze că adevăratul fascist este Putin. De ce? NU contează că în Rusia partidele comuniste și socialiste există și funcționează. Contează că Putin este anticomunist.
Da, Putin este antileninist, este ortodoxist ca legionarii noștri. Dar este tolerant și cu comuniștii și cu ateii.
O fi el tolerant dar în 2014 a anexat Crimeea, așa cum în 1938 Hitler a anexat Austria. Apoi a trimis trupe ca să ajute cele două republici din Donbass să se rupă de patria mamă, Ucraina. Așa cum Hitler a anexat Sudeții, tot în 1938. Apoi a atacat Ucraina, precum Hitler a atacat Polonia.
Ei trec cu vederea istoria evenimentelor, ar fi bine să le-o reamintim pe scurt: în februarie 2014 a avut loc o lovitură de stat sîngeroasă, încurajată de UE și finanțată de SUA în urma căreia o minoritate agresivă și fascistă (da, fascistă, Maidanul!) a preluat puterea după care a început persecutarea oponenților (Antimaidanul); au fost vandalizate sediile Partidului Comunist al Ucrainei (care nu a fost niciodată la guvernare) și ale partidului regiunilor. Activiștii comuniști au fost arestați, bătuți, umiliți iar partidului comunist i s-a interzis să participe la alegeri. Crimeea a decis printr-un referendum pașnic și democratic (da, democratic) să se separe de Ucraina, la fel cum Kosovo a decis să se separe de Serbia (doar că operația a fost teroristă, nu pașnică). A urmat pe 2 mai la Odesa ceva îngrozitor: haitele de maidanezi sălbăticite au ars de vii 45 de opozanți ai Maidanului. Deabia după aceea au fost referendumurile în Donețc și Lugansc care, în prima etapă voiau doar autonomie. Dacă nu era delirul fascist al noilor potentați de la Kiev, Ucraina rămânea întreagă. Din acel moment Ucraina a devenit un stat controlat de fasciști.
În schimb aceleași persoane care se cred de ”stînga” nu sunt deranjate de interzicerea comuniștilor, de războiul civil stîrnit de noii guvernanți (Turcinov, Poroșenco, Zelenski) împotriva propriilor cetățeni (așa ar veni, dacă nu acceptă referendumurile) care a făcut peste 10000 de victime. Probabil că acești stîngiști consideră că decomunizare = denazificare.
În fotografie. În primul rînd, pe centru, Ulrich Schneider, Vilmos Hanti, Ivica Dacici. În spatele lui cei doi veterani partizani și Suzana Paunovici

Note
[1] https://theworldveterans.org/executive-board/
[3] https://en.wikipedia.org/wiki/Alternative_for_Germany
[4] https://www.goodreads.com/quotes/39403-the-word-fascism-has-now-no-meaning-except-in-so
[5] https://www.orwell.ru/library/articles/As_I_Please/english/efasc