Schimbarea e tot mai aproape!

75 de ani de când România este republică. Ce facem cu casa regală?


Unii apără monarhia justificând că face parte din tradiția românească.

Așa să fie? Monarhia română a durat de facto 71 de ani, dar de jure doar 66 de ani – din 1881 până în 1947. În perioada 1866 – 1881 titlul oficial al lui Carol era de Principe și adresarea oficială era de ”Alteță regală”. Din cei 66 de ani, doar 60 de ani am avut o monarhie constituțională, doi ani a fost dictatură regală, iar patru ani a existat o dictatură militară. Cea a lui Antonescu. Republica deja a împlinit vârsta respectabilă de 75 de ani. Să o respectăm.

Putea monarhia română să reziste după al doilea război mondial? Cu siguranță, nu. În contextul geopolitic de atunci era condamnată.

După convenția de armistițiu din 12 septembrie 1944, România devenea un stat ocupat, obligat să lupte contra foștilor săi aliați.[1]. Punctul 11 al convenției de armistițiu deja ne stabilise despăgubirile de război:  ” Părţile sînt de acord ca compensaţiile pentru pierderile menţionate sa nu fie plătite în întregime de România, ci numai în parte, şi anume în suma de 300 milioane dolari ai Statelor Unite, plătibili în curs de 6 ani, în mărfuri (produse petrolifere, cereale, materiale lemnoase, vase maritime şi fluviale, diverse maşini etc.)”. Politicienii încercau tot felul de manevre pentru a obține condiții mai bune la semnarea tratatului de pace. Poate, cine știe, să intrăm la cobeligeranți? Ei nu știau atunci de procentele convenite în octombrie 1944 între Churchill și Stalin. Acceptarea guvernului Petru Groza în  6 martie 1945 era obligatorie, indiferent de protestele țărăniștilor și de greva regală ( 21 august 1945 – 7 ianuarie 1946) – care nu a făcut altceva decît să arate slăbiciunea monarhiei [2] și jocul dublu – naiv – al fostului rege Mihai.  Era păcălit de partidele istorice că angloamericanii ar fi de partea lui. Anii decisivi au fost 1946 și 1947.

1946.

Semne rău prevestitoare pentru noua lume de după război: începe războiul rece. Provocat de anticomunismul lui Churchill și al lui Truman . Chiar în 1945 Churchill medita la  atacarea URSS (Operația Unthinkable [3]), la conferința de la Potsdam Truman îi pomenea lui Stalin de bomba atomică, cu ideea de a-l intimida, tot în același scop a ucis la Hiroshima și Nagasaki sute de mii de civili,  telegrama lungă a lui Kennan din februarie 1946 în care politologul milita pentru încercuirea URSS [4], discursul lui Churchill de la Fulton, cu cortina de fier (5 martie, în care chema lumea liberă să se apere de comunism) [5],

Începe Conferința de Pace de la Paris (29 iulie – 15 octombrie 1946) . Ea a fost urmată de Tratatele de Pace de la Paris semnat pe 10 februarie1947 dintre Aliați și statele Axei, în urma celui de-al doilea război mondial.

În boxa acuzaților:  ItaliaRomâniaUngariaBulgaria și Finlanda.

Anul 1946 este și anul dispariției monarhiile din jurul nostru.

Italia a devenit republică în 2 iunie 1946, în urma unui referendum. Nu le-a folosit. Avea să plătească 360 milioane de dolari: 125 Iugoslaviei, 105 Greciei, 100 URSS, 25 Etiopiei și 5 Albaniei.

Iugoslavia: Monarhia fusese deja abolită pe 29 Noiembrie 1945, Regele  Petru II a fost detronat fără multe mofturi. Tito controla situația cu mînă forte.

Albania: a devenit republică în 11 ianuarie 1946  prin crearea Republicii Populare Albania. Tot așa, nimeni nu i-a dus dorul lui Zogu : țara era controlată de partizanii lui Enver Hodxa.

Bulgaria: a devenit republică prin referendum la 15 septembrie 1946 cu un procent de  95% care au votat contra monarhiei. Țarul Simeon, copil fiind, a fost trimis în exil cu toată familia lui. Bulgaria va avea de plătit daune de război 70 milioane de dolari: 45 milioane către Grecia 25 către Iugoslavia.

Grecia: Situația monarhiei nu era clară: în martie 1946 începe un război civil între partizanii comuniști, sprijiniți de Albania și Iugoslavia împotriva armatei regaliste sprijinită de Anglia. Război terminat abia în septembrie 1949. 100000 partizani au fost trimiși în lagăre iar zona Macedoniei a fost epurată etnic: mulți partizani erau macedoneni.

            A fost un an greu: tot în 1946 începe foametea. Două veri secetoase (1945, 1946) la care s-a adăugat lipsa forței de muncă, lipsa animalelor de tracțiune, întreținerea armatei de ocupație, îndeplinirea Convenției de Armistițiu din 12 septembrie 1944 – toate au dus la o foamete severă, totuși mult mai puțin ucigașă decît cea din URSS unde s-a ajuns și la canibalism (în Ucraina și Moldova; foamete mai atenuată a fost și în Bielorusia și sud vestul Rusiei). Oricum, pentru România a fost una din cele mai groaznice crize alimentare din istoria recentă.

19 noiembrie 1946. Alegeri în România, pe fond de penurie alimentară și de combustibil. Alegeri cîștigate de BPD – Blocul Partidelor Democrate cu 68,7%. Urmatoarele formațiuni au fost PNȚ cu 12,7% , Uniunea Democrată Maghiară cu 8.2% și PNL cu 3%.[6]

Fără prag electoral.

Da, știu că țărăniștii și liberalii au strigat ca din gură de șarpe că le-au fost furate alegerile – dar știu că la fel au făcut și după votul din 20 mai 1990. Alegerile au fost cîștigate cînd războiul rece se întețea. Ca un exemplu de frumos ajutor aliat: SUA nu a vrut să trimită ajutoare umanitare pentru înfometați, pe ideea că dacă trimitea ajutoare ar fi ajutat guvernul Petru Groza. Numărul de membri ai PCR era de 700000 , Frontul Plugarilor al lui Petru Groza avea și mai mulți: un milion. Era clar că lumea se schimba.

Regele nu a avut ce face și a inaugurat pe 1 decembrie noul Parlament unicameral. Întîrzia inevitabilul. Maniu îl avertizase [7] : „Uite, Majestate, noi nu mergem la deschiderea Parlamentului şi te rugăm să nu mergi nici Dumneata pentru că, dacă te duci şi deschizi acest parlament, acesta va fi şi cel care te va detrona şi nu mai poţi spune că n-a fost poporul care te-a detronat, pentru că Tronul Dumitale este pierdut”.

Regele s-a sfătuit şi cu americanii şi cu englezii, dar nu a primit nicio indicație .

1947

România rămăsese singura monarhie în partea noastră de lume.

Probabil oamenii politici se bazau pe relația bună dintre regele Mihai și Stalin pentru a obține condiții mai bune de pace. Nu a fost cazul. La 10 februarie 1947 s-au semnat tratatele de pace cu statele învinse Italia, România, Ungaria, Finlanda și Bulgaria. Nici italienilor, nici românilor, nici finlandezilor nu le-a folosit că au luptat de partea Aliaților. România a pierdut 794 562 militari (624 740 în Campania din Est și 169 822 în Campania din Vest), dintre care 92 620 morți (71 585 Est/ 21 035 Vest).

Din iulie 1947 încetează și foametea. Repet că angloamericanii nu ne ajutaseră cu alimente în 1946 ca nu cumva guvernul Petru Groza să își asume meritul de a fi rezolvat criza alimentară. Și nici Uniunea Sovietică nu a fost ajutată, Truman voia o țară cît mai slabă.

Războiul rece se întețește. În jurul războiului civil din Grecia.

SUA șantajează Italia și Franța să demită din guvern miniștrii comuniști și socialiști, altfel nu vor mai primi credite [8]. Aceasta era esența planului Marshall. La îndeplinirea sarcinii, în Italia participă și Mafia cu asasinate împotriva militanților de stînga – nu știau ei să deosebească un comunist de un sindicalist. În China, comuniștii avansează, toate statele din jur devin republici populare.

Problemele dintre regele Mihai și guvernul democrat al lui Petre Groza se acutizează. Monarhia rămăsese bastionul reacțiunii, încercînd să saboteze măsurile progresiste luate de guvern – de exemplu reforma agrară sau naționalizarea. Anturajul regelui era plin de anglofili și americanofili, ceea ce în situația noastră de țară ocupată ne crea dificultăți în relația cu URSS – (eram sub ocupație iar Stalin nu glumea!). Cele două partide pe care se baza regele – țărăniștii și liberalii – au fost interzise . La 19 iulie, Adunarea Deputaților a hotărât ridicarea imunității tuturor parlamentarilor țărăniști, iar la 29 iulie guvernul decidea dizolvarea partidului. Liberalii au mai rezistat jumătate de an, pînă pe 6 noiembrie 1947 cînd Adunarea Deputaţilor votează o moţiune de neîncredere în activitatea grupării politice liberale conduse de Gheorghe Tătărăscu, reprezentanţii liberali fiind înlăturaţi din guvernul Groza. 

Și așa s-a ajuns la concluzia că instituția monarhică nu mai avea niciun rost. Evident guvernul Petru Groza nu a făcut detronarea din proprie inițiativă – aș paria că au cerut întîi aprobare de la Stalin. Abdicarea s-a făcut „prin bună învoială” și se poate spune că a fost „un divorţ şi decent şi elegant” – cum zicea regina mamă. Acţiunea, susţinută de largi categorii populare, realizată după negocierile Guvernului Dr. Petru Groza, a fost aprobată prin votul unanim al tuturor partidelor din Parlament. Înţelegerea stabilită a beneficiat de garanţia diplomaţiei sovietice, recunoscătoare lui Mihai I pentru rolul sau în al II-lea Război Mondial, pentru care şi fusese distins cu cea mai înaltă distincţie sovietică, Ordinul Victoria.

După 1989 s-a bătut multă monedă pe ideea că abdicarea a fost forțată. Ca și cum abdicarea tatălui său, Carol ar fi fost de bună voie. Că ar fi fost vorba de un șantaj, că Gheorghiu Dej l-ar fi amenințat că are 1000 de studenți arestați în 8 noiembrie 1945 pe care o să îi împuște. O  minciună gogonată. Că ar fi fost nevoie de un referendum. Ca și cum lovitura de stat din 11 februarie 1866 , cînd a fost înlăturat de la putere Cuza ar fi fost bazată pe vreun referendum.

În loc de referendum a fost adoptarea în aprilie 1948 a noii Constituții a Republicii Populare Române, aprimei steme și a primului imn al său, ”Zdrobite cătușe”. Constituția și imnul au fost apoi modificate în 1952. Acolo s-au menţionat valorile democratice şi naţionale promovate  în plan economic, social şi politic în primii ani ai Republicii.

După 1989 efortul cel mare al noilor istorici a fost să revizuiască și să denatureze adevărul privind rolul nefast al monarhiei, ca sistem ce asigură moştenirea puterii într-o familie, dar şi prin caracterul antipopular şi chiar criminal al acţiunilor susţinute de unii regi ai României. Tendinţele de revizuire-restauraţie s-au materializat prin deciziile absurde de restituire a proprietăţilor obţinute prin diverse mijloace, inclusiv prin corupţie,  fără muncă, de membrii familiei regale, în perioada cînd au stapînit ţara.

Noi trebuie să acţionăm nu doar pentru prezentarea adevărului istoric, ci şi pentru a avea o republică populară şi democratică, independentă şi suverană şi nu o „Republică” oligarhică,  de tip semicolonial aservită marilor puteri.

Casele regale.

A rămas familia regală [9]

Există și concurență din partea principelui Nicolae, născut în 1985 în Elveția, băiatul principesei Elena, născută în 1950. Repudiat de bunicul său în 2016, că a făcut un copil din flori. Os domnesc.

Există un proiect de lege, nu știu dacă a fost și promulgată [10]. Conform acestei legi/proiect din iunie 2016 se scrie

–           Finanţarea cheltuielilor de funcţionare curentă ale Casei Regale a României se asigură de la bugetul de stat.

–           Finanţarea activităţilor publice, proiectelor şi programelor Casei Regale a României se asigură din venituri proprii şi de la bugetul de stat, potrivit legii.

–           Numărul maxim de posturi al serviciului administrativ al Casei Regale a României este de 20 de posturi, inclusiv directorul serviciului administrastiv al Casei Regale a României , personal contractual, finanţate de la bugetul de stat.

Casa regală mai are și un statut, în care nu se vorbește despre fleacuri din acestea materialiste, dar ni se aduce la cunoștință că suntem, totuși, monarhie: ”  Şeful Casei Regale a României, potrivit tuturor practicilor şi convenţiilor de astăzi, este de jure sau de facto Suveran,”. Adică acum România este și republică și monarhie, regina noastră fiind Margareta – căruia ar trebui să ne adresăm cu titulatura ”majestate”.

Cît ne costă casa regală?

Sunt mai multe variante. Pe saitul oficial nu există date. După unele surse, Casa Regală a României are în jur de 60 mil euro. Veniturile lunare ale fostului rege erau de 22000 euro. Probabil la fel are și Margareta – care acum se crede regină, iar actorul Radu Dudă e prinț consort. Printre imobilele retrocedate Regelui Mihai se numără castelele Peleș și Pelișor de la Sinaia, precum și castelul de la Săvârşin (judeţul Arad).

Cum este la celelalte republici cu case regale de lîngă noi?

În Italia și Grecia , familiile regale au fost expulzate din țară, cu interdicția de a mai intra. Anulată după 2000.  Și nu li s-a restituit nimic, pretențiile la retrocedări au fost ridiculizate. În Muntenegru, Serbia, Bulgaria – dimpotrivă. Au fost reprimite cu onoruri și li s-au retrocedat din proprietăți. Bieții bulgari l-au adus pe fostul rege și l-au făcut prim ministru (2001 – 2004). Credeau poatre că vor intra în UE prin pilele lui Simeon. Ca și noi, nu au fost primiți în Schengen – familiile domnitoare din Vest nu au așa mare influență.

Simeon se judeca anul trecut cu statul pentru niște palate, dar a pierdut.

Nikola Petrovici Niegos în Muntenegru a participat la ruperea țării de serbia si a primit averi, rolul casei regale este stipulat în Constituția din 2011. Bogat, statul îl  plătește cu 4.3 mil euro/an. Pentru comparație, Serbia dă șefului Casei Regale 500000 mii euro/an – un  mizilic, au ajuns să cerșească de la Hunter Biden. Cheltuielile făcute au depășit patru milioane.

Concluzie

Ce rost mai are casa regală într-o republică? Sigur că majestatea sa Margareta crede că este de o importanță crucială, ea trimite mesaje de Crăciun, ca un adevărat principe care se respectă. [11]. Citez din mesajul de anul acesta ” Familia mea a promovat şi anul acesta economia, educaţia, ecologia, ştiinţa şi arta. Am continuat să dăm încredere şi sprijin comunităţilor locale, prin munca noastră la Crucea Roşie, la Fundaţia Regală Margareta a României, prin zeci de organizaţii cu patronaj regal şi prin proiectele Casei mele” . Un frumos compliment este în același mesaj pentru ceea ce crede ea că e important ” Felicit sectorul privat, care, în ciuda dificultăţilor politice şi administrative, a avut puterea de a se adapta şi de a merge mai departe.”

Dar, așa cum văd eu lucrurile, nu are niciun rost. Decît să întrețină o mică gașcă de paraziți. Și să fim o țară de comedie: o republică cu o regină. A venit momentul să spunem : ajunge cu comedia! Niciun ban de la buget pentru Casa Regală! Nu au decît să muncească, așa ca toată lumea sau să își caute sponsori la iubitul lor sector privat.

Referințe

[1]       https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/31).

[2] https://ro.wikipedia.org/wiki/Greva_regal%C4%83#:~:text=Greva%20regal%C4%83%20este%20sintagma%20sub,s%C4%83%20primeasc%C4%83%20mini%C8%99trii%20%C3%AEn%20audien%C8%9B%C4%83.

[3]       https://en.wikipedia.org/wiki/Operation_Unthinkable

[4]       https://ro.wikipedia.org/wiki/Telegrama_Lung%C4%83

[5]       https://www.nationalww2museum.org/war/articles/winston-churchills-iron-curtain-speech-march-5-1946

[6]       https://ro.wikipedia.org/wiki/Alegeri_generale_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia,_1946

[7]       https://monarhiasalveazaromania.wordpress.com/2015/09/25/de-ce-regele-mihai-a-inaugurat-la-1-decembrie-1946-parlamentul-alegerilor-falsificate/

[8]       https://en.wikipedia.org/wiki/May_1947_crises

[9]       https://www.romaniaregala.ro/

[10]     http://sgglegis.gov.ro/legislativ/docs/2016/06/s8fx50cvmtp6qbwkjh79.pdf

[11]     https://ziare.com/margareta/margareta-custode-coroana-mesaj-craciun-1779614


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.