Mai întâi, cer iertare Lui Dumnezeu dar și Sfântului Părinte Francisc pentru că am să uzez de numele și, mai ales, de faptele celui de-al doilea pentru a-mi exprima admirația dar și satisfacția mea de om mărunt față de anticapitalistele „puneri la punct”, referitoare la atitudinea bunului creștin, pe care PAPA le-a săvârșit cu ocazia deplasărilor sale în diverse locuri de pe suprafața Pământului.

Papa-Francisc[1]Dintotdeauna capitalismul a făcut o propagandă deșănțată care avea ca scop acreditarea ideii că biserica (este aici vorba de biserica creștină) și comunismul sunt două noțiuni disjuncte. Ideea este îmbrățișată și de marea majoritate a clerului ortodox din România care, dovedind o lipsă de profunzime de neimaginat în cunoaștere și-n gândire, dar și o rea intenție pragmatică, o folosește în scopul meschin de a-și proteja averile dobândite nu tocmai „ortodox”. Lăsăm la o parte faptul că însăși ideea de avere îi repugna Mântuitorului Iisus care le ceruse în mod expres Apostolilor săi să nu poarte traiste, pentru a nu fi tentați să „adune” și să „păstreze” în ele. Din păcate, cei care astăzi se revendică a fi reprezentanții lui Iisus pe Pământ se remarcă, în mod deosebit, prin osârdia cu care adună și păstrează, realizându-și astfel comori pe pământ și nu în cer.

Păcatul înavuțirii peste măsură a fost considerat de Papa Ioan Paul al II-lea ca fiind unul din cele șapte păcate capitale care asigurau (fiecare în parte) lacomului osândirea definitivă în iad. Sfântul Părinte a avut, fără îndoială, în vedere faptul că averea se face „prin exploatarea” celor puși să muncească precum vitele pentru folosul lacomului care, abrutizat de dorința banilor, și-a pierdut orice urmă de omenie, de solidaritate umană, de demnitate umană. Să mai trecem în contul defunctului Papă și faptul că, preocupat de fenomenul globalizării laice, Sfinția sa atrăgea atenția că „ar fi bine să se globalizeze mai întâi solidaritatea umană și numai după aceea capitalul”. N-am să închei acest paragraf fără să arăt, cu mult regret de altfel, că deși Ioan Paul al II-lea avea dese „puseuri” comuniste el nu se sfia să se revendice printre cei care au „dărâmat” comunismul în Europa. Când se plimba braț la braț cu Castro, prin Havana, era, probabil, bântuit de alte stări sufletești în ceea ce privește anatemizatul sistem.

În ceea ce-l privește pe Sfântul Părinte Francisc se poate afirma că apartenența sa la o conduită civică de stânga este de netăgăduit. Pentru faptele sale, care dovedesc o mărinime sufletească greu de imaginat, eu, un amărât de comunist din România, îl consider Sfânt. Las la o parte faptul că, poate greșesc sau poate nu, nu a atacat niciodată ideologia comunistă. Ba, mai mult, eu l-am auzit, cu urechile mele, și l-am văzut, cu ochii mei, când afirma că el nu este de acord ca biserica să primească drept sponsorizări banii murdari obținuți (DE CAPITALIȘTI n.n.) din „EXPLOATAREA AMĂRÂȚILOR”. Bani murdari! Dar banii nu pot fi decât murdari. Poate de aceea Mântuitorul nu a atins niciodată, cu mâna sa, acest „produs” omenesc. Întocmai ca Sfântul Francisc din Asisi, Papa Francisc dă tot ce are celor care nu au și suferă. Este preocupat de problemele lor, ziua și noaptea. Este plin Pământul de faptele frumoase, fără precedent, ale Părintelui de la Vatican. Mai comunist decât Sfinția sa nu se poate. Așadar să luăm aminte:

Biserica Catolică nu vrea ca donatii „banii murdari” câstigați abuzând de muncitorii prost-plătiți, a spus de curând Papa Francisc , potrivit Reuters.

„Unii donatori au venit la Biserică să ofere profituri din sângele oamenilor ce au fost exploatați, tratați rău, înrobiți cu munca platită rău”, a spus pontiful in timpul audiențel sale saptamânale cu pelerinii de la Vatican.

„Acestora le voi spune: Va rog luați-va banii de aici, ardeți-i”, a declarat Papa Francisc, care a facut din protejarea săracilor si curațarea finanțelor Vaticanului piloni ai mandatului său pe scaunul Sfantului Petru.

„Oamenii lui Dumnezeu … nu au nevoie de bani murdari, ei au nevoie de inimi care sunt deschise în fața milei lui Dumnezeu”, a adăugat capul Bisericii Catolice.

Papa a calificat banii drept „balega diavolului” și a condamnat plăgile capitalismului neînfrânat, provocând critici ale unor lideri de business americani.

După asemenea afirmații, te aștepți, pe bună dreptate, ca Sfântul Părinte să facă la Vatican ceea ce a făcut Mântuitorul în Templu când a pus mâna pe bici și i-a luat la plesnit pe toți afaceriștii de acolo apostrofându-i: „Casa Mea casă de rugăciuni se va chema pentru toate neamurile, voi însă ați făcut din ea peșteră de tâlhari!”.

Așadar, oamenii din Templu, care erau în germene afaceriștii economiei de piață de azi, erau tâlhari. Mântuitorul a spus-o, nu eu. Amin!

Bani murdari, muncitori prost plătiți, sângele oamenilor exploatați, oameni înrobiți, banii sunt balega diavolului, plăgile capitalismului neînfrânat, toate acestea și încă multe altele le-a spus Sfâtul Părinte Francisc. Aș vrea să am în față toate intervențiile oficiale, orale sau pe suport de hârtie, ale liderilor care se autoproclamă de stânga în care să întâlnesc măcar una din sintagmele utilizate de Papa Francisc. Nu cred să am măcar o șansă, una singură, în întreprinderea mea. Cuvintele care exprimă adevărul sunt crude și de aceea ele fie sunt ocolite, în mod diplomatic, fie sunt cenzurate. Ele nu trebuie să fie folosite ca arme care să ajungă în mâna oropsiților. De aceea, atenție dragii mei tovarăși de partid!, capitaliștii au tot interesul să ne inoculeze ideea că, vezi Doamne!, noi comuniștii suntem atei, oameni fără Dumnezeu adică. Noi trebuie să fim departe de oameni ca Sfântul Părinte Francisc care ne pot inocula sentimente umane mărețe cum ar fi iubirea de aproape, solidaritatea umană, demnitatea umană, dreptatea, adevărul etc. Oropsiților, Biserica, cu învățăturile lui Iisus, este a voastră. Comuniștilor mergeți în Biserica lui Iisus și uniți-vă cu oamenii exploatați, oamenii înrobiți și, împreună, curățați Casa Domnului de capitalismul neînfrânat, făcător de plăgi sociale. Din păcate, Biserica de astăzi, cel puțin în România, a fost ocupată de capitaliști care, folosidu-se de balega diavolului, i-au cumpărat pe preoți și i-au aruncat pe amărâți afară, transformându-i în cerșetori. Aceasta este numai una din plăgile sociale de care vorbea Sfântul Părinte. Este numai una din crimele capitalismului.

Pe 13 martie Sfântul Părinte Francisc împlinește trei ani de când se află pe Scaunul Sfântului Petru. Pentru faptele voastre remarcabile, eu, un amărât de comunist din România, hăituit și vânat de un răspopit și o codobatură politică „de stânga”, vă doresc, Sfinte, cu smerenia și condescendența de rigoare, ani mulți și buni în nobila misiune pe care Dumnezeu v-a încredințat-o, pe Pământ!

Articol scris de dr. Dumitru Stanciu

dr. Dumitru Stanciu

Profesor universitar, Universitatea Politehnică București. Reprezentant al Partidului Alternativa Socialistă și membru al Biroului Executiv în Partidul Stânga Europeană. Preşedintele fondator al Asociaţiei de Prietenie România-Cuba.

Vizualizari: 1858 ,

Comentariile sunt suspendate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Valea Jiului în agonie

    În volumul lui David Kideckel România postsocialistă. Munca, trupul și cultura clasei muncitoare, tradus în […]