Cuba este mult mai mult decât un ghimpe înfipt în inima megalomană a proiectului imperial al S.U.A. Este, la propriu, amenințarea sa existențială; dar nu doar pentru S.U.A., ci pentru capitalism în ansamblul său.
Când Trump declară Cuba „amenințare la adresa securității naționale” și înăsprește sancțiunile pentru a-i bloca până și accesul la petrol, nu minte; spune un adevăr care îi trădează, cu amărăciune, propria panică. Panica imperiului care știe că, dacă Cuba supraviețuiește, capitalismul începe să moară.
A trece Cuba pe modul „genocid” înseamnă a recunoaște că sistemul capitalist se prăbușește. Imperiului îi este frică de Cuba și are motive din plin. Nu este frica de o rachetă. Nu este frica de o invazie. Este frica de o oglindă. Frica de faptul că, la doar 145 de kilometri de Florida, există o dovadă vie, rezistentă și demnă că o altă lume nu este doar posibilă, ci a fost deja construită — și a supraviețuit timp de șase decenii de asediu, asfixiere și moarte.
Cuba nu amenință pe nimeni cu tancuri. Amenință cu ceva mult mai subversiv: umanism cu rezultate.
A. SĂ VEDEM CE NU A PUTUT DISTRUGE BLOCADA
În timp ce capitalismul produce multimiliardari și inegalitate, Cuba — sub povara a peste 60 de ani de blocadă criminală — a produs realizări pe care majoritatea țărilor capitaliste cu resurse naturale abundente și fără blocade nu le-au atins. Aceasta nu este retorică; este o evidență brutală. Să analizăm punct cu punct:
I. Sănătate publică și biotehnologie: Miracolul Tăcut
Cuba are indicatori de speranță de viață și mortalitate infantilă comparabili cu așa-numitele țări din lumea întâi. Dar nu a moștenit această bogăție: a construit-o prin știință proprie, sub blocadă.
A dezvoltat primul vaccin din lume împotriva meningitei B.
A creat Heberprot-P, un medicament unic care previne amputațiile cauzate de piciorul diabetic, comercializat la nivel internațional.
În timpul pandemiei, în timp ce puterile capitaliste acaparau vaccinurile, Cuba și-a creat propriile cinci vaccinuri și și-a vaccinat populația cu producție națională.
A fost prima țară care a eliminat poliomielita în 1962 și rujeola în 1996.
II. Educația: arma demnității
Cuba menține un sistem educațional gratuit, universal și de nivel înalt care a realizat:
Alfabetizare deplină.
Formarea masivă de medici, oameni de știință și tehnicieni.
Un program internațional care a format gratuit zeci de mii de studenți din țări sărace.
III. Sportul: putere mondială cu resurse minime
La box, volei, baseball și judo, Cuba a concurat — și a învins — cele mai bogate națiuni ale planetei. Sistemul său de formare sportivă este mândria revoluției. Verificați clasamentul olimpic și vedeți peste ce țări „dezvoltate” se află Cuba.
IV. Știință și brevete de anvergură globală
Polul Științific din Havana produce anticorpi monoclonali pentru tratarea cancerului, medicamente veterinare și produse agricole brevetate, comercializate în peste 30 de țări.
V. Cultura care cucerește lumea
Baletul Național din Cuba, muzica, cinematografia, literatura: toate acestea înfloresc nu datorită pieței, ci în ciuda absenței ei, susținute de o politică de stat care înțelege cultura ca pe un drept, nu ca pe o marfă.
B. ÎNTREBAREA PE CARE IMPERIUL NU VREA SĂ NE-O PUNEM: Ce nu ar fi realizat Cuba fără blocadă?
Dacă cu mâinile legate la spate, cu vapoare care întârzie luni de zile pentru piese de schimb, cu spitale care operează în condiții de penurie indusă — dacă cu toate acestea Cuba a realizat ce a realizat — cât de multe ar fi fost capabilă să facă în libertate deplină?
Această întrebare este cea care terifică Washingtonul. Pentru că răspunsul este o sentință: socialismul nu doar că funcționează; este superior capitalismului.
C. NU ESTE EMBARGO: ESTE TERORISM ECONOMIC
Din 1960, memorandumul lui Eisenhower a fost explicit: obiectivul era de a „nega Cubei bani și provizii pentru a reduce salariile, a provoca foame, disperare și răsturnarea Guvernului”. Această politică a rămas intactă pe parcursul a 13 administrații. Ceea ce face Trump nu este o excepție, ci continuitatea unui genocid început lent.
Astăzi, strategia s-a intensificat:
Amenințarea Mexicului cu taxe vamale de 50% pentru că vinde petrol Cubei.
Persecuția extrateritorială a oricărei țări care face comerț cu insula.
Declararea unilaterală ca „amenințare națională” pentru a justifica nejustificabilul.
D. FRICA WASHINGTONULUI
De ce atâta obsesie pentru o insulă mică? Pentru că Cuba demonstrează că se poate trăi fără a fi colonie. Demonstrează că suveranitatea nu este un cuvânt gol. Demonstrează că o țară săracă poate avea medici în loc de soldați și școli în loc de baze militare.
PRIN URMARE:
Nu apărăm un guvern perfect. Apărăm dreptul la existență al unui popor care a rezistat celui mai lung și brutal asediu din istoria modernă. Apărăm evidența: socialismul i-a oferit Cubei ceea ce capitalismul — în regiune și în jumătate de lume — nici măcar nu a putut promite fără să mintă.
Dacă sting Cubele, sting și speranța popoarelor care văd în socialism o rută de eliberare. Și atunci vor rămâne, fără scăpare, prada canibalismului capitalist.
LaraChávez, Germán
POST-SCRIPTUM: O ÎNTREBARE INCOMODĂ
Dacă un popor demonstrează că este posibil să construiești demnitate cu mâinile legate, noi, cei care avem mâinile libere și nu mișcăm un deget, încetăm să mai fim spectatori neutri și devenim complici prin omisiune.
Imperiul nu are nevoie să fie aplaudat. Îi este suficient să tăcem. Îi este suficient să privim în altă parte în timp ce asfixiază, lent, dovada vie că o altă lume este posibilă.
Astăzi Cuba este, din nou, în corzi. Strângerea șurubului petrolier de către Trump este încercarea finală a unui imperiu care știe că timpul joacă împotriva lui. Iar noi, cei care admirăm demnitatea cubaneză… merită să ne întrebăm:
Vom continua să aplaudăm în timp ce o asfixiază? Sau coborâm în ring?
Pentru că a nu ajuta, când poți, înseamnă a ajuta călăul. Ori ești cu demnitatea asediată, ori ești cu cel care blochează. Nu există a treia poziție.
Istoria nu se scrie singură… istoria se luptă!
Textul scris de dl. Nelson Rojas, chilian, inginer petrolist, refugiat la noi după lovitura de stat a lui Pinochet.