Un președinte părtinitor

Pentru o bună parte a elitei politice româneşti experienţa amară, tristă de-a binelea, pe care am avut-o cu fostul preşedinte Traian Băsescu de-a ungul unui deceniu şi căruia i-a plăcut să-şi justifice voluntarismul dar mai ales sărăcia cruntă a culturii sale politice cu ajutorul sintagmei de „preşedinte  jucător”, traductibilă prin preşedinte deasupra şi în dispreţul Constituţiei, nu este sursă de mai multă înţelepciune. Preşedintele ales în noiembrie 2014 şi instalat pe 21 decembrie nu se dovedeşte a fi mai atent cu Constituţia, ignorând, de pildă, obligaţia de a se manifesta fără nici o reticenţă ca un preşedinte al tuturor românilor. În faţa elitei liberale, zilele trecute îşi exprima dorul care-l mistuie după partidul de dreapta care, ce-i drept, l-a propulsat pe jilţul celei mai înalte demnităţi din societatea românească iar la lansarea celei de a doua cărţi (Primul pas) dedica această nouă „capodoperă” (extrem de prolific preşedintele actual, dacă o fi cu adevărat rezultatul propriului său efort de creaţie spirituală) doar celor 6 milioane de cetăţeni care i-au încredinţat votul lor la ultimele alegeri prezidenţiale. Şi nu numai atât, preşedintele, autodeclarat a fi doar al … unei Românii, a recurs la o serie întreagă de acuze foarte grele la adresa tuturor competitorilor, dar mai ales a preşedintelui PSD, care ar fi aruncat cu lături… împotriva domniei sale; care ar fi dus o campanie „urâtă”, brutală, brută” cum numai la începutul anilor 90 s-ar fi desfăşurat vrând parcă a solicita ca, pentru modul cum a izbândit, să fie declarat pur şi simplu… un erou naţional. Domnul Klaus Iohannis a uitat foarte repede cât de mult a evitat confruntările electorale cu competitorii, cât de mut a fost de-a lungul campaniei şi cât de… tăcut continuă să fie cu excepţia de la târgul de carte Bookfest. Ca atare, nu doar noi socialiştii, ci probabil, toţi cei… orfani de preşedinte ne gândim cum să ne ducem crucea până la următoarele alegeri prezidenţiale care vor putea fi la termen sau… anticipate.