Articole recente

Personajul de care vreau să mă ocup în această pastilă nu mi-ar fi trezit, în alte condiţii, nici măcar interesul pe care mi l-ar provoca un ţânţar care ar purta în trompă niscaiva viruşi. Dat fiind faptul că el este periculos, prin comportamentul său, pentru viitorul apropiat al neamului meu mă face să nu pot trăi liniştit în cochilia mea de pensionar.

Trepăduşul politic pe care am să-l anatemizez, aici şi acum, este o specie sută la sută pesedistă, adică cu o ascendenţă „genetică” dintr-un partid politic care se dă miel deşi el este mie la sută lup. Fără caracter şi fără educaţie, trepăduşul politic pune laba pe tot ce este mai acătării în jurul său: titluri ştiinţifice, „jilţuri” administrative etc. Logistica folosită pentru a-şi adjudeca ceea ce vede şi îi place este una standard: „săparea” camaradului politic, şantajul şi promisiunea fără acoperire. Mentorii trepăduşului politic, cei care l-au meditat şi l-au format în tipodimensiunea de astăzi adică, au fost un popă răspopit care îi este socru, al doilea după cunoştinţele mele de istorie contemporană, şi un jucător „expert” la „păcănele politice” din partidul din care cu toţi fac parte. Trepăduşul politic este un monument de „inocenţă de stânga” dacă stai şi-l priveşti şi nu ai beneficiat de alte introduceri clarificatoare asupra caracterului său. Aparent el doreşte celor din jurul său, cu care defilează politic, numai bine. În realitate el este „curat ca lacrima” care s-a scurs pe un obraz jegos şi soios asemenea sufletului pe care îl acoperă. El promite înfometaţilor pâine cu o persuasiune de
maestru în avocatură. Când păcăliţii nu primesc pâinea promisă el are grijă să sublinieze, afişând o candoare angelică, cum că ceilalţi din jurul său sunt vinovaţii. Altă trăsătură importantă a trepăduşului politic este aceea că se pricepe să se facă „frate cu dracul” cu mult înainte de „a trece puntea”. Dracul de la Cotroceni sau alţii de aiurea, de pe acest Pământ, îl adulmecă şi-i iau urma uşor ştiindu-i caracterul stricat. Prostiţi rămân întotdeauna doar proştii care au crezut că el chiar va împiedica exploatările gazului de şist sau ale aurului de la Roşia Montană. Pentru trepăduşul politic nimic nu este sfânt. În desfrâul vieţii lui politice, o viaţă de un adevărat Falstaff dâmboviţean, este încurajat de linguşitorii care mâine, ca demni urmaşi ai lui Brutus, vor înfige cuţitele în el fără jenă şi îl vor rostogoli prin catranul istoriei iar apoi îl vor presăra cu puf de găină lăsândul în c…l gol în faţa naţiunii. Dar lui nu-i pasă de mâine. El îl trăieşte cu patimă pe „astăzi” şi vrea, cu orice preţ, să fie în capul mesei plină de „îşelătoarele” desfătări alese. Este preocupat să înfulece din toate îndopându-se, cu ambele mâini, uitând că hămeseala politică dăunează grav sănătăţii, pe toate planurile.

Îndopat ca un curcan de Bacău, de pe domeniile capitalistului Antohi, fost mare comunist, trepăduşul politic taie şi spânzură fără să ia seama la custura lui politică al cărei tăiş a început să se tocească. Când va observa s-ar putea să fie prea târziu. Eu îmi doresc din tot sufletul meu de comunist să se întâmple acest lucru. Mai sper însă că sisificul popor român se va trezi, îl va abandona şi îi va spune eliberat: ADIO BOLOVANULE !

Articol scris de dr. Dumitru Stanciu

dr. Dumitru Stanciu

Profesor universitar, Universitatea Politehnică București. Reprezentant al Partidului Alternativa Socialistă și membru al Biroului Executiv în Partidul Stânga Europeană. Preşedintele fondator al Asociaţiei de Prietenie România-Cuba.

Vizualizari: 364 ,

Comentariile sunt suspendate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *