S-a întâmplat ca, neamul meu cel românesc, alături de celelalte neamuri de pe Pământ, să fie lovit de cea mai cruntă molimă care s-a petrecut în istoria omenirii, pe care autorii ei, un fel de neoameni, au numit-o pandemia de Covid-19. S-a murit atunci pe rupte, nu glumă. Unii au murit și alții au câștigat, că așa e în viață. Nenorocirea s-a produs pe fondul unei alte mari nenorociri care a fost lansată pe piața liberă sub denumirea de încălzire globală, antropică, datorată activităților umane, adică. Mare parte din oamenii deștepți ai planetei susțin că ceea ce se petrece este un fenomen absolut normal datorat evoluției, în spațiu, a planetei Pământ. Alții, stăpâniți de alte interese decât cele științifice, sau chiar de oarecare prostie, între noi fie zis, susțin că trebuie să acceptăm realitatea crudă și să ne supunem unor privațiuni dacă nu dorim să suportăm consecințe grave. În afara polemicii, un lucru este clar, în mediul nostru natural se produc schimbări climatice evidente. De câțiva ani, pe aici pe la noi, iernile nu mai sunt ca altădată. Copiii au rămas cu săniuțele nefolosite care zac aruncate prin poduri în timp ce părinții lor, dar și părinții părinților lor, acolo unde mai există, au trebuit să abandoneze maldăre de haine și de încălțăminte care nu mai pot fi folosite în condițiile noilor ierni. Cum să mai îmbraci astăzi cojoace sau confecții din blănuri naturale, unele provenind de la animale care nu prea trăiesc pe aceste meleaguri?! Greu de răspuns. Am auzit pe cineva, care nu era chiar un oarecare, spunând că nu vom mai trăi noi niciodată așa cum am trăit până acuma, când a început sarabanda schimbărilor pe toate planurile. Cum să mă mai creadă pe mine cineva, din tânăra generație, când spun că în 1954 a căzut peste România, deci și peste satul meu, atâta zăpadă încât, la mine în comună, nivelul drumului principal, pe care circulau oamenii, era la cel al streșinilor caselor din curțile oamenilor. Puteai, trecător fiind, să treci cu ușurință de pe drum pe acoperișul unei case și să privești prin hornul sobei proprietarului, ca Moș Crăciun. În curțile gospodăriilor, oamenii circulau, între casă , magazii și grajdurile vitelor, prin adevărate galerii. De remarcat că, în acele condiții, nu a murit nimeni de frig sau de foame. În condițiile schimbărilor care curg șuvoi peste noi, trebuie să ne adaptăm. Trebuie să acceptăm un nou stil de viață, un nou mod de a ne îmbrăca, un nou mod de a ne hrăni. Astăzi, ne îmbrăcăm cu toții în haine de plastic, ne hrănim cu carne fabricată cu calculatorul, învățăm carte online, facem dragoste fără să mai ținem seama de sexul celuilalt, dar ce nu facem noi astăzi !? Ne luăm la trântă cu Dumnezeu și vrem să-i arătăm că suntem la fel de capabili ca El. Noi nu mai avem nevoie de doi indivizi de sex opus pentru actul creației. Noi, prin procedeul de clonare, putem crea un nou individ doar dintr-o celulă. Asta s-o credem noi. Iartă-ne, Doamne! N-aș vrea să se creadă că toți locuitorii Pământului sunt bătuți în cap și cuplează la aberațiile care se vehiculează astăzi pe planetă de către așa-zișii oameni de știință. Am studiat o parte, micuță cei drept, din cărțile unui biolog american deștept, aș putea spune foarte deștept, Barry Commoner, care susținea că una din legile ecologiei ar suna cam așa: Natura se pricepe cel mai bine. Păi dacă-i așa, să lăsăm natura să se ocupe, cum știe ea, de cele de care trebuie să se ocupe ea și noi să ne ocupăm de cele de care ar trebui să ne ocupăm noi, cum știm noi. Atunci, abia atunci, renunțând la inginerii genetice aberante, vor dispărea de pe piață produsele care au forme, mărimi și culori foarte atractive, dar nu au niciun fel de gust.
Am spus-o și o repet, că nu aș vrea să se creadă că toți oamenii de pe planetă sunt bătuți în cap. Nu, nu spun acest lucru, dar susțin cu tărie că, în numele sfântului profit, la cel bancar mă refer, soarta Pământului o hotărăsc cei bătuți în cap. Ei sunt cei preocupați de toți și de toate, ei sunt cei implicați, în orice moment, în toate, mai ales în cele lucrative. Ceilalți, oamenii normali la cap, nu m-am hazardat să spun oamenii deștepți, dar e vorba și despre ei, privesc blazați la sarabanda prostiei din jurul lor și sunt cuprinși de o lehamite iremediabilă, provocatoare de dezastre. Așa am ajuns să asistăm la concertul marilor dezastre și să nu ne mai punem întrebări. Ce rost ar mai avea? Chiar așa, n-ar mai avea niciun rost?! Să fie, oare, tot viitorul compromis?! Păi da, pentru că am adus la butoanele puterii pe cei care, astăzi, sunt foarte preocupați de gaura neagră, dar ei n-ar putea să priceapă, în ruptul capului, ce este aceea deoarece ei, în perioada școlarizării lor, au fost mereu corijenți la fizică. Da, dar sunt doctori, doctori în știință, căci asta este marea capacitate a capitalismului, să nege negația și, printr-un hocus-pocus, numai de el știut, să transforme prostia în piatră filozofală. Iată cum, iubitele mele cititoare și iubiții mei cititori, am ajuns într-o fundătură a istoriei și, acum, exclam și eu ca Fukuyama, am atins sfârșitul istoriei. Dar eu nu sunt atât de ticălos și, trezindu-mă și dorind să vă trezesc și pe dumneavoastră, vedeți ce protocolar am devenit?, încerc, nu să vă distrug speranța, ci să vă stârnesc să deveniți mai încrezători, în oamenii deștepți din rândul vostru. V-am zis că sunt, faceți-i să se implice, dar nu înainte de a vă scutura de proști. Și, mai ales, nu mai puneți botul, mamă ce formulare scârboasă, dar plină de tâlc!, la minciuni americane savante și aiuritoare de teapa celor ale lui Samuel Huntington. Citiți, mai bine, proverbe și zicători românești, veți fi mult mai câștigați. Dacă, totuși, țineți morțiș să-i citiți pe americani, citiți-l pe Chomsky, cel mai deștept american care îi susținea, ironic bineînțeles, pe conaționalii săi când afirmau că pentru cei puternici, crimele sunt ceea ce comit ceilalți. Așa e! Dacă nu ați priceput că singurul popor cu o administrație înțeleaptă, de pe Pământ, este cel american, mai aveți timp să vă reveniți. Să nu vă grăbiți, căci administrația americană este puternic ancorată într-un război perpetuu căci, animată de crimă, ca stil american de viață, ea nu mai prididește să semene praful și pulberea peste tot pe unde trece. Asta pentru că nu o poate opri nimeni. Crede ea. Iarăși vă cer să nu fiți pesimiști. Nu uitați ce v-a spus Mântuitorul Cristos: Dacă dragoste nu e, nimic nu e.
Și, chiar așa, unde au dispărut ninsorile de altădată, și de ce?! Hai, să ne pierdem, un pic, în istorie și, ajunși în Asia Mică, în Turcia de azi, să chibzuim.
Aici civilizațiile sunt așezate în straturi arheologice. Aici a fost CONSTANTINOPOLE, astăzi Istanbul, unde s-a născut Civilizația Bizantină, cea care a scos din grote, la lumină, toate celelalte civilizații care au dat naștere popoarelor buricoase, de astăzi, ale Europei, care se dau, fără a avea niciun drept, foarte europene și care, culmea neobrăzării!, ne primesc pe noi în Europa. Dacă au uitat, le amintesc eu că noi românii, nenorociții ăștia de astăzi, am fost Daci, după Herodot, cei mai viteji dintre Traci și, că vor ei sau nu vor, noi am fost primii în Europa. Ceilalți care au venit, după noi, sunt amestecuri care au la bază această cărămidă tracică. Și am să le mai spun, na, că m-am înfierbântat!, că Tăblițele de la Tărtăria i-au pus pe specialiștii istorici, bine-intenționați, în marea încurcătură de a decide dacă limba română se trage din limba latină sau limba latină s-a născut din limba română? Proștii de azi ai neamului, dintr-o obediență cronică, nu pot concepe acest lucru. Poate ca să nu-i deranjeze pe americani, aliații noștri strategici care au o istorie lungă de trei sute de ani. Culmea e că cei care susțin perenitatea noastră prin istorie sunt învățați americani. Ca să vezi cât de încurcate sunt căile Domnului.
Dr. Dumitru Stanciu
01. Decembrie, 2022. București.