„Gura păcătosului adevăr grăieşte”.

Urmăresc un interviu, la TV, cu un pensionar din Reghin şi sunt uimit cât de corect politic, spre stupefacţia celui care lua interviul, putea fi bătrânul invitat la discuţie. Nu, eu nu sunt din Reghin. Eu sunt din Vlădeni-Dâmboviţa, de lângă Moreni, tot un fel de Reghin. Suntem la sfârşitul lui ianuarie şi, de două zile, în România a început iarna. Cam târziu dar a început. Şi această iarnă, ca deobicei, „a pus presiune”, cum spun limbuţii televiziunilor capitaliste, pe autorităţile româneşti. Este mare zarvă. Sătulă şi bine îmbrăcată, stăpânită de grija pentru „bobor”,toată presa urlă mai ceva decât urlă lupii flămânzi, iarna, în codrii patriei. Se vorbeşte de munţi de zăpadă, se dau imagini cu viscole apocaliptice, mereu aceleaşi, care să demonstreze că administraţia, între două meciuri de tenis sau două chefuri pantagruelice, administraţia am zis, se „topeşte”, deşi afară este normalul şi justificatul ger de toi de iarnă, de grija pentru neamul românesc. Aşa sunt ei, anticomuniştii postdecembrişti, plini de grija pentru propriile burdihane, scuzaţi imaginea artistică!, pentru propriile buzunare şi, cu resturile de grijă care le mai rămân, pentru amărâţii pe care, în sensul cel mai tehnic posibil, „îi căpuşează”. Eu, pensionar fiind şi beneficiind de cele câteva posibilităţi pe care nu mi le-a delapidat încă „ţara recunoscătoare”, stau, citesc, scriu şi, din când în când, mai văd şi ascult minciunile manipulatoare de la TV. Toate mizeriile care se petrec astăzi în România sunt comparate cu, chipurile, mizerii similare care s-au petrecut în ţară pe vremea regimului comunist. Numai că, vezi Doamne, acelea au fost mult mai crunte şi cu urmări mult mai grave. Pentru a sublinia acest lucru se utilizează cu obstinaţie clişeele cu care a fost „satanizat” Ceauşescu: „statul totalitar” cu intervenţiile lui toxice şi „diabolica securitate” făcătoare de „atrocităţi comuniste”. Pentru orice om sănătos la minte, raţional adică, aceste poveşti conţin tot atâta adevăr cât conţin cele cu Dracula. Dar pentru cei interesaţi şi pentru naivi, din păcate cam multicei pe aceste meleaguri, poveştile „fac mult bine”. Dar, să revenim. Bătrânelul din emisiunea de care vorbeam a afirmat, plin de mândrie,la un moment dat, că „înainte”, în Reghin, se dezvoltaseră puternic patru industrii: industra mobilei, industria instrumentelor muzicale, industria încălţămintei şi industria berii. Patru industrii care ofereau locuitorilor oraşului atâtea locuri de muncă încât să nu rămână nimeni pe de lături şi să-şi pună capăt zilelor că nu mai are ce da copiilor de mâncare. Aşa era atunci, pe vremea „totalitarismului” comunist. Astăzi, în Reghin, dar şi în alte oraşe similare lui, industriile şi locurile de muncă au fost mistuite de pârjolul capitalst „eliberator” şi locuitorii, „îmbătaţi” de atâta libertate dar şi de lipsa de perspectivă socială sănătoasă, fie îşi pun capăt zilelor, fie practică cea mai veche şi mai sigură meserie din istorie: prostituţia. De altfel, România, asemenea Cubei, dinaintea revoluţiei lui Fidel, a devenit, în această parte de lume, un fel de bordel al Europei. Să fi visat poporul român la această realitate ?

Articol scris de dr. Dumitru Stanciu

dr. Dumitru Stanciu

Profesor universitar, Universitatea Politehnică București. Reprezentant al Partidului Alternativa Socialistă și membru al Biroului Executiv în Partidul Stânga Europeană. Preşedintele fondator al Asociaţiei de Prietenie România-Cuba.

Vizualizari: 421 ,

Comentariile sunt suspendate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *