POZIȚIA Alianței politice ROMÂNIA SOCIALISTĂ față de relația ROMÂNIEI cu UNIUNEA EUROPEANĂ și NATO

Aderarea României la Uniunea Europeană și la NATO a avut efecte dezastruoase asupra evoluției economice, sociale și politice a ROMÂNIEI.

            Pentru a demonstra sintetic cum s-a ajuns la această situație, trebuie să ne referim nu numai la perioada ce a urmat „intrării în aceste cluburi selecte” (așa era manipulat poporul român la începutul anilor ’90), ci și la perioada de pregătire a aderării, începută imediat după lovitura de stat din decembrie 1989.

            Iată un scurt istoric, „oficial”, al acestui proces.

            „Neoficial”, lupta pentru poziția geostrategică și resursele României începuse cu mult timp înainte, cu mai multă tărie evidențiate după august 1968, dar contracarate, până în decembrie 1989,  de conducerea politică a României Socialiste.

            Conducerea capitalistă, respectiv toate partidele politice ce s-au perindat ulterior la putere, se face vinovată de adevăratul genocid, adică de crima comisă cu intenție asupra poporului român.

Astfel:

• la 1 februarie 1993, România a semnat Acordul European de asociere a României cu Comunitatea Europeană și statele membre, care a intrat în vigoare la 1 februarie 1995;
• în iunie 1995, România a depus cererea de aderare la Uniunea Europeană, care a fost validată prin Agenda 2000, publicată de Comisia Europeană în iulie 1997;
•  în noiembrie 1998, Comisia Europeană a publicat primul Raport de Țară privind procesul de aderare a României la Uniunea Europeană;
• în iunie 1999,  România a adoptat Planul Național de Aderare la Uniunea Europeană și în decembrie, la Helsinki, Consiliul European a decis începerea negocierilor de aderare cu șase țări candidate, printre care şi România; oficial negocierile de aderare au fost deschise în februarie 2000;
• în decembrie 2002, la Consiliul European de la Copenhaga, s-a luat decizia asupra aderării a 10 noi state când s-a adoptat și Foaia de parcurs pentru România și Bulgaria;
• în 17 decembrie 2004, la Consiliul European de la Bruxelles, România a primit confirmarea politică a încheierii negocierilor de aderare la Uniunea Europeană;
•  în 25 aprilie 2005, în cadrul unei ceremonii oficiale, desfășurate la Abația de Neumunster din Luxemburg, președintele României, Traian Băsescu, a semnat Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană;
•  la 1 ianuarie 2007, România a devenit  stat membru al Uniunii Europene.

            În ceea ce privește relațiile cu NATO, relațiile diplomatice s-au inițiat în anul 1990; în 1993 Ion Iliescu i-a transmis oficial Secretarului General solicitarea de a adera, aceasta s-a produs în anul 2004, după un eșec în anul 1997. Condiționalitățile impuse pentru aderarea în NATO au fost dure și rapide, principalele s-au referit la desființarea armatei naționale și distrugerea producției de apărare, eram al 9-lea exportator de armament din lume.

            Această succintă trecere în revistă a „chinurilor” României de a adera la Uniunea Europeană și NATO nu este de loc întâmplătoare. Toți acești ani au fost marcați de parcurgerea unor acorduri, memorandumuri și alte tipuri de formalități, nu numai de natură politică, ci, mai ales, de natură economică și socială, încheiate cu tot felul de organisme internaționale, majoritatea instituții financiare, de tipul – Fondul Mondial Internațional și Banca Mondială – care au avut drept scop pregătirea României în vederea aderării. Adică, restructurarea și privatizarea tuturor domeniilor de activitate, inclusiv a celor strategice. Schimbarea și reforma au devenit cuvintele de ordine în industrie, în agricultură, în învățământ, în sănătate, în justiție, în cultură, în sport, în relații diplomatice, în dezvoltare personală…în tot și în toate.

            Până la aderare s-a reușit spolierea României de toate resursele, transformarea în ruină a întregii industrii, întoarcerea agriculturii la feudalism, distrugerea sistemelor publice de învățământ și sănătate, reinstaurarea analfabetismului și subculturii, transformarea justiției într-un instrument de anihilare a adversarilor politici și nu numai, pierderea demnității și suveranității naționale, transformarea poporului român într-o populație amorfă și dezorientată, exodul progresiv al românilor spre țări în care pot munci, în majoritatea cazurilor mult sub nivelul lor de pregătire ș.a.m.d.

            România a fost adusă, pe cale pașnică, la statutul de colonie americano – europeană. Colonialiștii și-au atins foarte ușor țelurile datorită concursului larg al tuturor politicienilor români, indiferent de culoarea proclamată, care ajungând la putere au înțeles repede că orice sistem politic se poate distruge ușor dacă îi distrugi sistemul economic, deci ca să fie siguri că au trecut la capitalism s-au făcut preș sub cizmele comisarilor europeni și americani, au dat totul pe nimic pentru popor, dar pe mari avantaje personale și de grup.

            După aderare, s-a trecut la etapa de consolidare a statutului de colonie, acum, în mod oficial, România trebuie să facă numai ce spun comisarii, să îndeplinească directivele și să se aplece în fața chelfănelilor unor neica nimeni, de aiurea sau chiar a unora plecați de aici.

Alianța ROMÂNIA SOCIALISTĂ  își declară deschis poziția față de relația României cu Uniunea Europeană și NATO, atât în documentele programatice, cât și în activitatea politică curentă. Esența programului nostru este înlocuirea actualului model de dezvoltare capitalist neoliberal al României cu un model socialist de dezvoltare durabilă, bazat pe un puternic stat socialist de drept și o economie socialistă dezvoltată.

Printre obiectivele acestui model se includ și următoarele:

• Înlocuirea actualului model de organizare și funcționare al Uniunii Europene cu un model modern și echitabil, bazat pe funcționarea independentă a statelor componente, care am propus să fie denumit  „Statele Unite ale Europei de la Atlantic la Urali”;
• Retragerea României din NATO; desființarea NATO;
• Remodelarea politicii externe a României, întemeiată pe relații de bună vecinătate, de colaborare, în respectul independenței și suveranității naționale.

            Deoarece Alianța ROMÂNIA SOCIALISTĂ se adresează tuturor celor care trăiesc din rezultatele muncii proprii și resping orice formă de exploatare a muncii altora iar Partidul Socialist Român, membru al Alianței este și membru fondator al Partidului Stânga Europeană, milităm împreună cu partidele componente ale Partidului Stânga Europeană, pentru refondarea Uniunii  Europene, transformarea ei într-o Uniune socială și ecologică, democratică și solidară, pe baza unor alte tratate și documente diriguitoare.

            În ceea ce privește relația României cu Uniunea Europeană, Partidul Socialist Român se exprimă pentru:

• Respingerea autoritarismului și dictaturii birocratice a organismelor Uniunii Europene;
• Sprijinirea activă a renașterii democrațiilor și libertăților naționale; instaurarea democrației la nivelul Uniunii Europene;
• Practicarea „unei singure democrații europene”, începând cu corelarea legislației pe principiul adoptării legii celei mai favorabile în toate țările Uniunii, inclusiv în România; de exemplu: în domeniul electoral cerem adoptarea legii celei mai favorabile care să asigure dispariția pragului electoral, eliminarea listelor cu semnăturile susținătorilor, desființarea condiționalităților impuse candidaților etc.;
• Dezvoltarea economică reală a fiecărui stat membru pe baza respectării dreptului fiecărui stat de a avea politici proprii de dezvoltare economică; politicile neoliberale globale au dovedit neputința „pieței libere” în fața inechităților economice și sociale, a șomajului și a pauperizării majorității, ceea ce impune intervenția promptă a societății prin intermediul statului;
• Respingerea politicilor de austeritate, acordarea sprijinului total solidarității sociale și dezvoltării ecologice;
• Asigurarea justiției fiscale și lupta împotriva dependenței față de piețele financiare;
• Stabilirea salariului minim și pensiei minime, aceleași pentru toate statele Uniunii;
• Sprijinirea românilor emigranți, aplicarea în interior a unor măsuri economico-sociale atractive pentru cei umiliți și persecutați în străinătate; dezvoltarea unor relații corecte cu reprezentanții acestora și reprezentarea intereselor lor în organismele europene;
• Respingerea militarismului, de orice fel; retragerea României din NATO, desființarea NATO și adoptarea unei strategii europene de apărare în cadrul căreia România să-și poată reface potențialul militar;
• Remodelarea politicii externe a României întemeiată pe relații de bună vecinătate, de colaborare, în respectul independenței și suveranității naționale;
• Refacerea imaginii României în exterior prin prezentarea corectă și obiectivă a realităților naționale.

În concluzie, ne întrebăm:

CINE AM FOST ȘI CE AM AJUNS ?

CINE AM FOST PÂNĂ ÎN 1989?

Un stat liber, independent și suveran, în plină dezvoltare economică, materială, financiară, socială, culturală etc.

CINE SUNTEM DUPĂ 1989 ?

O colonie europeano – americană, prădată, sărăcită, umilită, dezorientată, fără nicio speranță.

23.01.2023

Lucia STANCIU