Despre ce e vorba?
La inițiativa deputatului minorității evreiești din România, Silviu Vexler, se aduc modificări unor acte normative care, după expunerea de motive a inițiatorului Vexler, ar preveni antisemitismul, xenofobia, radicalizarea și discursul la ură. Este vorba despre legea PL-x nr.168/2025 care a trecut de Senat și de Parlament și așteaptă să fie promulgată de președinte.
În mod concret, această modificare, aduce înăsprirea legii nr-157/2018-privind unele-măsuri-pentru-prevenirea-și-combaterea-antisemitismului) plus interzicerea unor drepturi pentru persoanele care fac parte din organizații cu caracter „fascist”, distribuie materiale cu ideologie „fascistă”, promovează cultul persoanelor vinovate de genocid, neagă holocaustul. Legea 157/2018 la rândul ei corectează și înăsprește legea 217/2015 care la rândul ei completează și înăsprește legea 107/2006 care la rândul ei completează Ordonanța de Urgență 31/2002 privind interzicerea organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război.
Legi erau destule. Și ce, nu erau bune? Nu trebuie condamnate organizațiile fasciste? Rasiste? Să lăsăm libere persoanele care fac cultul criminalilor de război, așa cum face acum Trump și Netanyahu?
-
Ce rol are justiția în capitalism? Să apere clasa dominant.
Știm cu toții că legea și justiția au un caracter de clasă. Interpretarea legii și aplicarea ei se bazează pe ideologia dominantă a statului existent – în cazul nostru ea este fundamentalismul pieței, sacralitatea proprietății privat capitaliste – adică liberalismul. Justiția este un instrument pentru menținerea status quo-ului. La noi statu quo-ul este de stat vasal companiilor multinaționale și imperialismului vestic. Suntem o țară ocupată economic (de capitalul vestic), ideologic (de neoliberalism) și militar (de trupe ale NATO).
Orice opoziție la statu quo începe să fie din ce în ce mai cenzurată pentru că este periculoasă. Sistemul globalist-liberal actual (așa numita ordine mondială bazată pe reguli) servește interesele unei elite financiare mondiale cu interese total opuse celor ale maselor. Putem aproxima această elită ca fiind a miliardarilor, marilor bogați, sau cum li se mai spune, a plutocraților. Pentru ei este vital să își mențină hegemonia ideologică, așa încât să pară ceva firesc faptul că 1% din omenire are avere mai mare decât ceilalți 99% la un loc.
Orice dizidență anti-liberală este, așadar, după ideologia existentă, intolerantă și „anti-democratică”.
Rolul mass-mediei ar fi să asigure pe cei 99% dintre români că așa trebuie și este firesc să fie (asta ar fi, chipurile „natura umană”). Iar rolul justiției este să îi păzească pe cei 1% de cei 99%.
Încă din iulie 1991 a fost dată o lege a siguranței naționale (Legea 51, dată înainte de a avea o constituție) care la articolul 3, lit. h spune:
„Art. 3.
-
h) Constituie ameninţări la adresa siguranţei naţionale a României următoarele:… iniţierea, organizarea, săvârşirea sau sprijinirea în orice mod a acţiunilor totalitariste sau extremiste de origine comunistă, fascistă, legionară sau de orice altă natură, rasiste, antisemite, revizioniste, separatiste care pot pune în pericol sub orice formă unitatea şi integritatea teritorială a României, precum şi incitarea la fapte ce pot periclita ordinea statului de drept;”
Pe atunci sistemul capitalist incipient simțea ca principala amenințare comunismul – cei care ar fi pus la îndoială calea capitalistă spre care avea să se îndrepte România în viitor, dar nu aveau curaj, încă, să folosească termenul de „capitalist”. Se vorbea de „democrație și economie de piață”.
Pe această bază au fost interzise între 1994 și 2014 peste zece încercări de a înregistra în tribunal un partid comunist. Interpretarea cuvintelor „acţiuni totalitariste sau extremiste” a fost lăsată la latitudinea judecătorilor care au făcut ce li se cerea. Dacă vrei partid comunist sprijini acțiuni totalitariste sau extremiste. Ce e aceea, nu ne interesează.
Pentru timorarea adevăratei stângi anticapitaliste fostul președinte Băsescu a organizat o mascaradă și mai mare: sesiunea extraordinară a Parlamentului, din decembrie 2006, în care Băsescu a decis, pe baza raportului Tismăneanu că regimul „comunist” a fost ilegitim și criminal. Singurii care s-au comportat decent la citirea textului prezidențial au fost deputații de la PRM care, spre cinstea lor, l-au huiduit copios. Din fericire, prestația lui Băsescu nu a avut urmări juridice: adică să fie pedepsiți negaționiștii.
De ce a făcut Băsescu acest spectacol grotesc? Probabil că în mintea lui era ca să intrăm în UE cu fruntea sus: noi ne-am lepădat de „comunism”. Și pentru a-și fideliza intelectualii lui – care, după cum s-a văzut s-au lepădat de el imediat după ce nu a mai fost la putere.
-
Ce are în plus legea Vexler?
Ajungem acum la Legea Vexler și adevăratele ei intenții. Ea este o intensificare a eforturilor de a elimina dizidența, acum într-un mod mai brutal. Am văzut că nu este prima încercare: au mai fost patru.
Pedepse pentru antisemitism erau și în celelalte variante mai vechi. Firește, fără a se defini ce se înțelege prin antisemitism: este ceea ce decide magistratul. Ceea ce aduce nou Vexler este că pedepsele se măresc dacă în blestemățiile pe care le faci folosești sisteme informatice. De exemplu:
Art. 6. – (1) Negarea, contestarea, aprobarea, justificarea sau minimalizarea în mod evident, prin orice mijloace, în public, a holocaustului ori a efectelor acestuia se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani și interzicerea unor drepturi.
(2) Negarea, contestarea, aprobarea, justificarea sau minimalizarea în mod evident, prin orice mijloace, în public, a holocaustului pe teritoriul României ori a efectelor acestuia se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani și interzicerea unor drepturi.”
(3) Săvârşirea faptelor prevăzute la alin. (1), (2) prin intermediul unui sistem informatic constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani și interzicerea unor drepturi.”
Adică și dacă spui că pe teritoriul României, deși a fost pogromul din Iași cu mii de victime și apelezi la date statistice care arată că populația evreiască nu a scăzut, riști o închisoare până la trei ani. Dacă o faci publică pe internet, poți lua 5 ani.
Nouă ni se pare că avem de a face cu un terorism intelectual. Istoria nu are niciodată Adevăruri bătute în cuie. De aceea există istorici și dezbateri între ei. Este o rușine că mari intelectuali ca Roger Garaudy sau David Irving au fost persecutați pentru cărțile lor. Sau chiar mari intelectuali evrei, ca Norman Finkelstein sau Ilan Pape, mari conștiințe care arată crimele regimului sionist.
Atenție și aici
Art 4 – Distribuirea sau punerea la dispoziția publicului, în orice mod, de materiale fasciste, legionare, rasiste și xenofobe constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 5 ani și interzicerea unor drepturi. Dacă fapta este comisă prin intermediul unui sistem informatic limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate.”
Nu ni se arată pe ce criterii cineva este considerat fascist, pe ce criterii este judecat și pe ce criterii este creată legea.
-
De ce avea Vexler nevoie de încă o lege?
Legea ne mai spune că promovarea cultului personalităților vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid, crime contra umanității și de război, condamnate definitiv de către o instanță judecătorească română sau străină se pedepsește. Se pare că o instanță judecătorească străină vrea să îl condamne pe premierul Benjamin Netanyahu pentru crime de război.
Deci Curtea Penală Internațională este și ea antisemită. Trebuie să se teamă de Vexler.
Oricine deschide subiectul genocidului din Gaza se pare că este, antisemit. Rostul legii Vexler este să timoreze indignarea în fața monstruozităților care se petrec în Gaza, de peste un an și jumătate. Orașul distrus, populația înfometată, fără condiții sanitare, 60000 de morți, 20000 de copii uciși. Și culmea cinismului: zilnic sunt uciși de distracție oameni înfometați care caută de mâncare la ajutoare.
Genocid și ecocid. Există riscul de antisemitism? Sigur că există, de aceea trebuie să spunem sus și tare: antisionismul nu este antisemitism, ci este antifascism, adică singura poziție decentă pe care trebuie să o aibă un om informat. Sionismul este pretenția de a face din toată Palestina un stat etnic evreu. Prin orice mijloace, inclusiv genocid și epurare etnică.
From the River to the sea, only Israeli! Lozinca aceasta este cea fondatoare a partidului Likud.
-
Concluzie
Legea va fi folosită pentru a reduce la tăcere orice critică la adresa Israelului. Acuzații de antisemitism pot fi aruncate oricărui dizident – de exemplu Cozmin Gușă a fost acuzat de antisemitism de către Institutul Elie Wiesel în momentul în care a arătat cu degetul spre elita financiară a lui Rothschild. Numirea concretă a elitelor financiare care ne conduc la momentul de față poate fi periculoasă, acum putem să cădem sub acuzația că propagăm conspirații antisemite când vorbim de Soros, Rothschild sau de conspirații xenofobe când vorbim de Rockefeller, USAID, NED, WEF sau Ford Foundation.
Este esențial ca dezbaterea să rămână în societate și să nu fie cenzurată. Să nu revenim la delictul de opinie. Pericolul este mare. Adevărul să fie căutat prin argumente și rațiune, nu prin impunere, forță și închisoare. Există valori ale românilor care sunt indezirabile actualei puteri, supuse ordinelor de la Bruxelles. Scriitori, artiști, oameni politici. E dreptul nostru să ne raportăm la ele, nu e treaba niciunei legi să le cenzureze. Trebuie să respingem lumea lui Orwell în care era un minister al adevărului care scria și rescria istoria în funcție de toanele Marelui Frate.
De aceea legea Vexler este scandaloasă, pentru că e un pas spre introducerea delictului la opinie.
Poporul Român are nu doar dreptul de a redobândi Libertatea și Adevărul și de a se opune cenzurii, dar are și datoria în fața istoriei de a face asta.
Ioan Nicolae Lupu
Gheorghiță Zbăganu