Sigur că după ce veţi citi puţinele mele cuvinte veţi realiza cu siguranţă cine este „mistreţu” şi cum vrea el s-o trimită la Bruxelles pe idioata neamului să ne reprezinte, demonstrând lumii întregi, dacă mai era nevoie, că aici, pe meleagurile mioritice, s-a răsturnat carul cu proşti şi că, aşa cum glumesc amărâţii de români, el, carul, nu s-a răsturnat într-un oraş din Oltenia, această Catalonie a României.

Eu cred că dumneavoastră, cititorii, v-aţi prins cine este mistreţu. Pentru cei care se mai străduiesc încă să deslege această şaradă am să mai furnizez câteva date suplimentare. Mistreţu, remarc faptul că nu îl scriu articulat deoarece el nu a fost articulat nici de natură, nici de Dumnezeu, mistreţu, zic, este cel care a părăsit coteţul mişcător de pe valurile oceanelor Pământului şi şi-a căutat o cocină mai sigură şi mai „elegantă”, fixată pe plaiurile bătute cândva de daci şi de romani. Poate din acest motiv el se crede descendent din „Mistreţul cu colţi de argint” dar, din păcate, el este numai mistreţu cu colţi de rahat, scuzaţi !, şi de aceea când apare în uşa coteţului şi emite guiţături, printre cei doi colţi urât mirositori, din faţă, atmosfera devine irespirabilă. Deşi este un porc în felul lui, mistreţu nostru grohăie satisfăcut, cu ifose de cunoscător brevetat, în toate domeniile, când priveşte la proştii din carul răsturnat în praful drumului cu roţile în sus, proşti care s-au bulucit şi s-au căţărat printre aceste roţi şi aşteaptă ca acest vehicol politic al viitorului să se pună în mişcare, deşi el se află cu cutia în jos, şi să-i ducă pe noi culmi de glorie şi de civilizaţie porcească. Idioţii dintre roţile carului sunt animaţi de sluga mistreţului, un fel de „Tom degeţelul”, un umanoid mititel, mititel şi cu atât de puţină minte încât abia poate emite câteva semnale sonore ce se doresc o prelungire înţeleaptă a guiţăturilor mistreţului. Moştenirea genetică a mistreţului îl face să fie preocupat numai de asigurarea viitorului progeniturilor sale porcine pe care el speră să le vadă trăind fără grija coteţului de mâine. În acest scop el se sprijină pe şobolanii pe care, în nemărginita-i bunătate, îi lasă să colcăie prin lăturile din troaca sa după ce „dobitocia lui” şi progeniturile care-i alcătuiesc seminţia s-au îndestulat. Din timp în timp, în scop demonstrativ, mistreţu mai molfăie între colţii lui câte un şobolan mai lacom sau mai neascultător.

Visul mistreţului este să instaureze pe aceste coclauri, aşa vede el plaiurile carpatine, nu chiar o „Planetă a maimuţelor” dar măcar un rai al porcilor care să fie condus de dinastia mistrecească a familiei sale. În acest scop el îşi antrenează progeniturile pentru vremurile care vor veni. Pe mezina, celebra, de acum, Leana lu mistreţu, o vede ciclopic în fruntea turmei. Necazul este că ea, deşi a trecut, ca gâsca prin apă, prin diverse organizaţii de perfecţionare a suinelor, nu reuşeşte încă să guiţe clar şi răspicat şi ori de câte ori încearcă să articuleze ceva nu-i reuşesc decât animalice icnituri. Deşi i-a pus logopezi, mistreţul a fost sfătuit să o trimită totuşi la Bruxelles unde, cine ştie ?, s-o alege ceva de capul ei sec dar ornat cu coafuri de mii de euro. Pentru a acoperi totul cu un giulgiu democratic, căci în jurul mistreţului atmosfera pute de damful grohăiturilor asezonate cu „democraţie”, mistreţu ar vrea ca progenitura lui să pară trimisă acolo de turmă. Cum ingeniozitatea lui este proverbială, animalul s-a gândit să-i făurească ad-hoc o turmă supusă şi credibilă. În acest scop a trimis în cele patru zări şobolani de încredere, pe care i-a deghizat în mistreţi, care să coaguleze toată suflarea porcesco-mistrecească şi să o aducă la ascultare. Cea mai zeloasă s-a dovedit, ca de obicei, o şobolancă codoaşă, tot o Leană, care a crescut printre progeniturile mistreţului, la burta sa. Acceptată şi încălzită la burta lui de mistreţ, Leana a II-a a fost pionul cu care s-a făcut deschiderea în marea provocare a coagulării unei noi turme. Deocamdată cu promisiuni de lături pe săturate s-a adunat o turmă frumuşică. Mistreţul rânjeşte arătându-şi strungăreaţa dintre colţii lui de rahat, pfui !, grohăie satisfăcut şi-şi freacă mulţumit copitele una de cealaltă.

Nenorocirea este că românii, preocupaţi să se amuze de carul cu proşti al lui Tom degeţelul, scapă din vedere că nu este exclus ca România să ajungă sub domnia porcilor.

Ferească Dumnezeu!

Articol scris de dr. Dumitru Stanciu

dr. Dumitru Stanciu

Profesor universitar, Universitatea Politehnică București. Reprezentant al Partidului Alternativa Socialistă și membru al Biroului Executiv în Partidul Stânga Europeană. Preşedintele fondator al Asociaţiei de Prietenie România-Cuba.

Vizualizari: 800 ,

Comentariile sunt suspendate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Valea Jiului în agonie

    În volumul lui David Kideckel România postsocialistă. Munca, trupul și cultura clasei muncitoare, tradus în […]