La noi, 8 Martie este una dintre cele mai frumoase zile din an, este ziua în care toți, femei sau bărbați, copii sau adulți, sărbătorim femeile din viața noastră – mama, bunica, sora, fiica, soția, prietena, colega – , într-un cuvânt, 8 Martie este Ziua femeilor care ne-au marcat sau continuă să ne influențeze viața.
Putini știu însă cât de tristă este geneza acestei sărbători. Cred că putini au auzit de protestul textilistelor newyorkeze din 1857 pentru îmbunătățirea condițiilor de lucru și a salarizării; de moartea celor 140 de femei italience și evreice venite din Europa de Est într-un incendiu datorat blocării acestora de către patroni în fabrica Triangle Shirtwaist din New York, în 1911, sau de marșurile mamelor ruse din 1917 după ce au pierit în război peste două milioane de soldați.
Nu intenționez să mă refer la șirul nesfârșit al sacrificiilor înaintașelor noastre, din multe părți ale lumii, pentru drept de vot, locuri și condiții bune de muncă, un trai demn și tratament egal cu bărbații. Pentru că adeseori simt un ton ironic din partea bărbaților atunci când se referă la „egalitatea în drepturi cu bărbații”, fac o precizare obiectivă, nu este vorba de o egalitate între sexe, ci este vorba de o egalitate socială, o egalitate care să asigure o viață mai bună atât femeilor cât și bărbaților. Și dovada la îndemână este aceea că mișcările feministe au fost recepționate numai de partidele de stânga, care au și stabilit sărbătorirea Zilei femeii, spre exemplu: Partidul Socialist din America, în anul 1909, a stabilit data de 28 februarie pentru femeile din SUA; Internaționala Socialistă, la Copenhaga, la A II-a Conferință Internațională a Femeilor Muncitoare, în 1910, a hotărât Instituirea Zilei Internaționale a Femeii în luna martie; Femeile Ruse, în 1917, au stabilit data de 23 februarie (conform calendarului iulian) respectiv, 8 martie (conform calendarului gregorian); Lenin, la 8 martie 1921, a decretat Ziua Internațională a Femeii la 8 Martie. Abia în 1977, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a proclamat prin rezoluție ziua de 8 martie ca „Ziua Națiunilor Unite pentru Drepturile Femeilor și Pace Internațională ”.
Mulți dintre noi am avut șansa să ne naștem într-o societate fără discriminare, fără opresiune, fără exploatare și alte realități crude ale vieții pe care o duc majoritatea femeilor în societatea capitalistă și de aceea nu ne-am întrebat de unde vine și ce semnifică această zi. Din păcate, drepturile câștigate prin sacrificiile altora riscă să devină numai înscrisuri oficiale, condițiile de muncă și de viața se deteriorează continuu și cred că este momentul ca femeile românce să se trezească, să-și facă auzite glasurile, chiar dacă este greu să le acopere pe cele ale misoginilor care se cred stăpâni pe soarta lor.
Regret că m-am lansat în astfel de considerații, intenția mea era de a reaminti cititorilor importanta acestei zile pentru sufletul nostru, pe care încă nu ni-l pot stăpâni decât cei aleși de noi. Pentru mine, 8 Martie este într-adevăr ziua tuturor femeilor dar, da apare un mare dar, este în primul rând Ziua MAMEI! Nu cred că există OM care, măcar în dimineața acestei zile, să nu se gândească întâi la MAMA și numai după aceea la fiice, soție și alte femei dragi. Din primul an de viață tatăl își învață copilul că asta este ZIUA MAMEI, apoi dascălii își învață discipolii cum să pregătească poezii și mici daruri pentru ZIUA MAMEI, peste ani o căutăm în această zi pe MAMA. Unii au fericirea să o îmbrățișeze sau măcar să o audă pe mama, eu sărut poza ei pe care o păstrez pe noptieră și o caut în înalturi pentru a-i reaminti cât de mult o iubesc.
Sărbătorirea mamei nu poate fi un act formal, este bazat pe simțire și convingere, vine din suflet și se consolidează prin educație. De aceea pledez ca toți cei implicați în formarea copiilor și tinerilor să recurgă și la metodele tradiționale de educație, printre care importantă este „puterea exemplului”. De pildă, eu și „mărțișoarele mele”, adică minunatele mele surori primite în dar într-o zi de „1 Martie”, am avut ca exemplu comportamentul părinților noștri fată de părinții lor, în mod deosebit suferința tatălui pentru pierderea prematură a mamei sale și venerarea permanentă a acesteia. Chiar și în momentele în care poate ar fi trebuit să ne certe sau să ne sancționeze, el recurgea la „puterea exemplului”, ne explica de ce noi care avem asigurate condiții optime de către părinți nu avem voie să greșim comparând întotdeauna situația noastră cu cea în care a trăit și învățat el. Aud frecvent vorbele lui tremurânde: „Dacă eu, un copil orfan am ajuns inginer, voi trebuie să ajungeți mai sus!”. Și cam așa se încheiau momentele educative. Totuși, dacă simțea că nu a reușit să ne impresioneze suficient ne recita o poezie despre MAMĂ sau ne cânta un cântec, de regulă „A venit aseară mama”, pe versurile lui Vasile Militaru, dedicate, în anul 1930, lui George Enescu, care ulterior a scris o linie melodică la fel de sensibilă. Cu riscul de a putea deveni plictisitoare sau desuetă am să reproduc aceste versuri:
Mama
dragului meu prieten G. Enescu
A venit aseară mama, din Sătucu-i de departe,
Să mai vadă pe fecioru-i, astăzi, „Domn cu multă carte”!
A bătut sfios la ușă, grabnic i-am ieșit în prag;
Ni s-a umezit privirea de iubire si de drag;
Sărutându-i mâna dreapta, ea m-a strâns la piept, duioasă,
Și-ntrebând-o câte-toate, a intrat apoi în casă.
Înlăuntrul casii mele, – câtă brumă-am adunat,
Dă prilej bietei bătrâne să se creadă-ntr-un palat:
Nu-ndrăzneşte nici să intre, cu opincile-n picioare,
Și, cu multă grijă, calcă doar alături de covoare!
Eu o-ndemn să nu ia seama și să calce drept, în lege,
Că doar e la fii-su-n casă, nu e-n casa vre-unui rege,
Și de-abia o fac să șadă pe-un divan cu scoarță nouă…
– „Mi-era dor de tine, maică… ți-am adus vre-o zece ouă,
Nițel unt, iar colea-n traistă niște nuci, vreo două sute”…
Și cu ochii plini de lacrimi, prinse iar sa mă sărute:
„Poate mor, că sunt bătrână și-aprins dorul să mă-ndrume,
Să mai văd odată maică, ce mi-e azi mai drag pe lume!
Caerul mi-i pe sfârșite… mâine poate-și curmă firul
Şi-ntre patru blăni de scânduri să mă cheme cimitirul…
Jale mi-e, de voi, mămucă, dar visez chiar și deșteaptă,
Cum, pe-o margine de groapă bietul taică-tu m-așteaptă…
Tu, odorul mamii-n urmă să te-aduni cu frații-acasă,
Și să-mparţi agonisirea de pe urma lui ramasă:
Lui Codin să-i dai pământul de la moară și cu via;
Vaca și-un pogon de luncă, maică să le ia Măria;
Lui Mitruş să-i dai zăvoiul de răchiţi dintre pâraie;
Carul, boii și cu plugul să le dai lui Niculae,
Iară tu, ca mai cu stare decât frații ziși pe nume,
Să iei casa-n care ție ți-a fost dat să vii pe lume…
Când și când, în miez de verii sau de Paști- sa vadă satul
Cum îmi vine, ca-n toți anii, la căsuța mea băiatul
Și-având tihnă, și-odihnă – la venire sau plecare –
S-aprinzi și la groapa maichii cât-un pai de lumânare”…
A tăcut apoi bătrâna și-a plâns mult, cu lacrimi grele,
Ce curgându-i lin în poale, se-ntâlneau cu ale mele.
Vasile Militaru, STROPI DE ROUĂ, Ed. Cartea Românească, București, 1940, pag. 35
Ei ! Ce credeți? După astfel de lecții nu se poate să te formezi decât ca OM cu dragoste și respect pentru oameni, între care MAMA este și rămâne pentru totdeauna PRIMUL OM.
Sper că măcar pentru câteva clipe veți recurge la „puterea exemplului” și vă veți veți rupe câteva clipe din goana cotidiană pentru a vorbi cu MAMA, care sigur vă va recepționa, indiferent pe ce tărâmuri se află. Haideți să sărbătorim pentru totdeauna în ziua de 8 Martie – Ziua FEMEII și Ziua Mamei.
Știu că Parlamentul României a legiferat, în 2009, Ziua mamei și Ziua tatălui, în prima și respectiv a doua duminecă a lunii mai (probabil au considerat și Ziua de 8 Martie o „sărbătoare comunistă”). Sper să nu fiu acuzată de discriminare, de către bărbați, dar cum și ei au ca principal reper tot MAMA, vă îndemn să ne sărbătorim mamele și la 8 Martie, cu gândul că niciodată nu vom putea să le mulțumim suficient pentru ceea ce sunt în sufletul nostru.
La Mulți Ani fetelor, de orice vârstă ați fi! (În suflet ați rămas tot fetele mamelor).
LA MULŢI ANI MAMELOR!
Lucia Stanciu
8 martie 2023