Ce spune Klaus Iohannis?
„Domnitorul Unirii i-a adus laolaltă pe românii … prin promovarea principiilor liberalismului european al epocii”.
Cum?
Prin „promovarea principiilor liberalismului european al epocii”?
Liberalism? Care liberalism?
Câte reforme, legi, decrete și măsuri adoptate de Alexandru Ioan Cuza au fost pe placul liberalilor?
Dacă toate reformele și realizările lui Alexandru Ioan Cuza au fost obținute prin „prin promovarea principiilor liberalismului”, atunci de ce l-au constrâns pe domnitor să abdice?
Altfel spus, cât de ipocrit poți să fii, Iohannis?
Cine a ales un asemenea ipocrit în înalta demnitate de președinte al României?
Analizând suita de evenimente, unele cu caracter realmente revoluționar, reiese clar că sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, au fost puse bazele statului unitar român modern.
Practic, nu există domeniu de activitate economică, social-politică, culturală, administrativă sau militară din țară, în care Cuza să nu fi adus îmbunătățiri și înnoiri organizatorice pe baza noilor cerințe ale epocii moderne.
Colonelul Alexandru Ioan Cuza, care a fost ales domn cu unanimitate de voturi, domnitor al Principatelor unite, a inițiat importante reforme interne:
– secularizarea averilor mănăstirești (1863);
– reforma agrară (1864);
– reforma fiscală;
– reforma învățământului (1864);
– reforma justiției (1864) ș.a., care au fixat un cadru modern de dezvoltare al țării.
În timpul domniei lui Cuza au fost concepute și adoptate cele mai importante legi pentru o societate normală:
– codul civil;
– codul penal;
– legea pentru obligativitatea învățământului primar;
– legea electorală;
– legea rurală;
– legea contabilității;
– legea consiliilor județene;
– legea instrucțiunii publice;
– legile pentru construirea căilor ferate;
– legea telegrafo-poștală;
– regulamentul de navigație;
– o serie de măsuri premergătoare unei secularizări a averilor mănăstirești etc.
În 1862, Cuza a supus aprobării poporului, prin plebiscit, o nouă constituție și o nouă lege electorală, menită să asigure parlamentului o bază mai largă de legiferare, și decretează (14 august 1864) legea rurală.
A înființat primele universități din țară: Universitatea de la Iași în 1860, care azi îi poartă numele, și Universitatea din București în 1864.
Printre altele, amintim:
– a creat Consiliul de Stat;
– a organizat armata națională;
– a constituit Consiliul superior al instrucțiunii publice;
– a organizat corpul inginerilor civili;
– a reorganizat Școala de silvicultură;
– a început, în 1862 construirea așezământului medical „Noul Pantelimon”, sau „Colentina”, al cărui prim pavilion a fost inaugurat la 24.01.1864, cu ocazia aniversării a cinci ani de la Unirea Principatelor Unite;
– a înființat Școala Națională de Arte, la București;
– a inaugurat, în premieră, o Școală de Medicină Veterinară;
– a creat primul serviciu de informații românesc;
– a înființat, în 24 ianuarie 1864, Curtea de Conturi a României;
– a început, în 1865, construirea liniei ferate București-Giurgiu;
– a reglementat, la1 ianuarie 1865, statutul personalului poștal;
– a introdus serviciul abonamentelor prin poștă la presa din țară și străinătate;
– a organizat serviciul de poștă rurală care asigura legătura între comune;
– a adoptat, în 18 dec. 1864, Calendarul Gregorian în serviciile poștale.
Practic, nu există domeniu de activitate economică, social-politică, culturală, administrativă sau militară din țară, în care Cuza să nu fi adus îmbunătățiri și înnoiri organizatorice pe baza noilor cerințe ale epocii moderne.
Reforma agrară din 1864, care a reprezentat unul din cele mai însemnate evenimente ale istoriei României din secolul al XIX-lea, s-a încheiat în linii mari în 1865, a satisfăcut în mare parte dorința de pământ a țăranilor, a desființat servituțile și relațiile feudale.
Aducerea în dezbatere a reformei agrare în sensul programului pașoptist și, mai ales, decretarea Legii rurale, în august 1964, prin care au fost împroprietărite cu loturi de teren agricol peste 400.000 de familii de țărani și aproape alți 60.000 de săteni au primit locuri de casă și de grădină, a provocat nemulțumirea liberalilor radicali, care, împreună cu conservatorii, au format monstruoasa coaliție și l-au constrâns pe domnitor să abdice în noaptea de 10–11 februarie 1866.
Două zile mai târziu, Cuza a părăsit Bucureștiul spre Brașov și restul vieții sale și-a petrecut-o în exil, locuind la Paris, Viena și Wiesbaden. A încercat să revină în țară ca persoană privată, dar Carol I, care a fost adus ca domnitor al Principatelor Române, a refuzat să-i acorde permisul de intrare în țară.
A. I. Cuza a încetat din viață la vârstă de 53 ani, în Hotelul Europa din Heidelberg, Germania.
24 ianuarie 2023
Constantin ROTARU