El este supărat. Este foarte supărat fiindcă a fost trezit brusc din letargia plăcerilor din „fișa” postului pe care-l ocupă. Tocmai visa că se plimba, cu bicicleta, având-o pe Carmen pe ghidon, printr-un București golit de pietoni și pus la dispoziția „numai” a lui, urmărind să o întâlnească pe primăriță și să o zdrobească așa cum zdrobește tancul furnica. Și, tocmai când se făcea că o zărește pe fiara de la Primărie, tocmai în acel moment suprem și aproape sublim, tocmai atunci, a fost hâțânat, cu dragoste părintească, de purtătoarea de cuvânt și, în trezirea criminală, a aflat că o altă făptură, tot cu sexul diferit de al lui, l-a SFIDAT. Auzi dumneata, pe el, pe fostul primar (am scris intenționat cu literă mică) de Sibiu, un orășel micuț și drăguț precum creierul lui de fizician nereușit, să se găsească o INDIVIDĂ, una tocmai din Teleorman, pfui!!!, care să nu i se supună „caCarmen” sau ca purtătoarea de cuvânt. Sângele teutonic a „gâlgâit” prin „logistica circulatorie” a lui Gustav, făcând ca acesta să capete o culoare asemănătoare celei a stindardului echipei Rapid, și, precum Ragnar al Vikingilor, a urlat cerând să i se aducă la cunoștință faptele „supusei”, era să scriu, din greșeală, suspusei. Și, astfel a aflat „fortuitul suveran” al românilor care, zăpăciți de vremuri, l-au împins acolo unde este, n-am zis al tuturor românilor, că „CUCUVEAUA” din Teleorman, exasperată de LENEA lui neputincioasă și endemic de păguboasă, s-a hotărât să cânte fără a-l mai accepta pe el ca dirijor. Între noi fie zis, el n-a fost niciodată dirijor, nu i-a permis acest lucru starea lui de LENE cronică. El a trăit însă cu senzația că, fiind cățărat acolo unde este, și el contează pentru români, că are și el un cuvânt de spus, chiar dacă îl spune o dată la două zile. Fără să fiu răutăcios, deși cu un asemenea individ ar trebui să fiu foarte răutăcios, creatura, n-am spus omul, are pronunțate pusee de misoginism și xenofobie. Îi fierbe în vene o ură care aduce, mai degrabă, a fascism și nu a început de mileniu trei. Probabil că au dreptate românii când spun că „așchia nu sare departe de trunchi”, trunchiul, în cazul de față, fiind, pentru mine, unele dintre rudele lui din țara lui tanti Merkel.
28. 04. 2018