Se întâmplă că pe la acest început de mileniu trei, conaţionalii lui Taras Şevcenko să se încaiere, din nou, într-o mare gâlceavă. E treaba lor aţi putea spune dar s-a „dovedit” că, de fapt, acolo e mai mult treaba altora care se bat pentru a se poziţiona geostrategic mai avantajos pe frumoasa Planetă albastră. Occidentul, „onorabilul Occident” cu nemăsurata-i obrăznicie, doreşte să se căpuşeze în coasta „Maicii Rusii” în aşa fel încât să simtă cât mai bine cât şi cum îi bate acesteia inima şi dacă pulsul pe care-l afişează este cel corect. În acest scop s-a pus la punct, în „laboratoarele de specialitate” de peste ocean, o strategie care a fost pusă în mâna câtorva „taraşi” care, plătiţi bine, au promis să se zvârcolească şi să urle în piaţa publică mai ceva decât Zorba-grecul în clipele lui de beţie maximă. Pentru a-i face pe zurbagii mai convingători, au sosit la faţa locului nişte „killeri”, performeri în materie, care au ucis câţiva dintre gură cască cuprinşi de fiorul răsculării şi i-au prezentat apoi ca pe victimele celor de dincolo de baricadă.

În ăst timp, trezit de zarvă, liderul de la Moscova, între două vodci fără suc de roşii, s-a uitat pe fereastra turnului său de fildeş şi, plictist de corul acuzatorilor nerecunoscători din vest care arătau cu degetul către el, a închis la întâplare câteva din robinetele ce alcătuiau „orga” cu gaze naturale utilizate pentru a crea atmosfera de confort pe vremea când viscolele siberiene erau dirijate de Dumnezeu acolo.

Liderul de la Kremlin are un nume care, cred eu, se trage din românescul „puţin” pronunţat de un peltic. Puţin, în sensul de un pic, se crede el că seamănă cu ţarul Petru, cel care a cosmetizat Rusia modernă. De aceea şi el vrea s-o dichisească rotunjind-o cu ceea ce crede că i se cuvine. Între timp constată mirat că, dincolo de „peretele” care se vede de pe Lună, masca galbenă, imobilă până mai ieri, îi zâmbeşte acum şi îi trimite bezele. Încurajat de semnele naturale, Putin se retrage la căldura baldachinului său căptuşit cu blănuri de vulpi siberiene şi se drege cu licoarea tradiţională rusească.

În acest bucolic tablou de epocă lătrăii politici din România, în obedienţa lor ridicolă faţă de Occident, vor să adauge şi ei un punct de culoare, nu am zis pată. În acest scop vietăţile politice româneşti, uitând că şi pe la noi mai vine din când în când iarna şi virusate cu multă ură antirusească, şi-au dat jos pantalonii, gest tradiţional românesc, şi s-au întors cu spatele spre răsărit. În mânia lor capitalistă, idioţii neamului n-au observat că între noi şi ţara de dincolo de gâlceavă este un zid format din „taraşii” care tocmai s-au luat la bătaie şi ne ascund, în acest mod, gestul „prietenesc”.

Dintr-o altă perspectivă, de dimineaţa şi până noaptea târziu, prompteristele de duzină de la televiziunile de doi bani, toate adică, împreună cu „analişti” politici, „analişti” economici, analişti care fac spectroscopia tuturor „scăpărilor” occidentale etc. întorc pe toate feţele, pe muchii şi colţuri atitudinea ţarului care, de la înălţimea staturii sale impunătoare, de un metru şi ceva, priveşte dispreţuitor la haita mondială care mârâie dar nu muşcă ştiind că până la picior este pufoaica rusească plină cu vatelină nedigerabilă.

Între timp eu, nepriceputul în ale politicii, stau şi încerc să mă dumiresc cum de numai oamenii politici mici de statură, excepţie făcând doar francezul De Gaulle, fac lucruri notabile care contează în istorie. Ştefan cel Mare, Ion Antonescu, Nicolae Ceauşescu… toţi au fost cam de statura lui Putin şi au însemnat ceva pentru „recunoscătorul” popor român. Dar cum excepţia întăreşte regula, a trebuit să apară şi un „neica nimeni”, prichindel în toate cele, care, astăzi, face România de râs peste tot pe unde umblă, nechemat, să o reprezinte. Bate-l-ar Dumnezeu !

Articol scris de dr. Dumitru Stanciu

dr. Dumitru Stanciu

Profesor universitar, Universitatea Politehnică București. Reprezentant al Partidului Alternativa Socialistă și membru al Biroului Executiv în Partidul Stânga Europeană. Preşedintele fondator al Asociaţiei de Prietenie România-Cuba.

Vizualizari: 1091 ,

Comentariile sunt suspendate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Valea Jiului în agonie

    În volumul lui David Kideckel România postsocialistă. Munca, trupul și cultura clasei muncitoare, tradus în […]