Prof. Dumitru StanciuA fost 1 Decembrie. Nu, nu am să scriu din nou cât de inteligent s-a comportat Gustav cel de Fier – de România, cât de apăsat a dat el din nou cu bâta în baltă sau cât de înțelept, de cald și de cursiv a grăit individul, ca un bun orator ce este. Încă o dată, dacă mai era cazul, mi s-a adeverit constatarea amară că fiecare popor are ceea ce merită, am vrut să zic ceea ce a ales. N-aș vrea să se creadă că cealaltă variantă pentru Președinte ar fi fost mai brează.Eu le-am considerat pe ambele variante la fel de deazastruoase. Dar ce contează ce am considerat eu !? Mai doresc să amintesc conaționalilor mei că domnia și prostia se plătesc. Uneori cu vârf și îndesat! Eu fac parte dintre românii care au avut neșansa, dureroasă neșansă, să ne naștem când nu trebuia. Când citesc istoria, picătura aceea de istorie scrisă ca lumea, istoria poporului meu, zic, sunt încântat și fericit de ceea ce aflu. Ce bărbați au trăit pe acest pământ!!! Ce femei extraordinare au împodobit viețile acestor bărbați !!! Ce s-a ales din poporul meu astazi? Mă uit la această colcăială de hoți, perverși, prostituate, care mai de care mai proști, mai stricați, mai găunoși și-mi vine să strig, ca Cicero, O TEMPORA, O MORES!

Cu gura amară de cocleala lehamitei mă întorc să-mi expun și eu, pe hârtie, „entuziasmul” față de ceea ce se perinda pe sub Arcul de Triumf, și pe cerul Bucureștilor, în această sfântă zi. Într-un zgomot infernal, bine asezonat cu gaze de eșapament „din cele mai alese” și cu praf cât cuprinde, o coloană de mașini de război, scose de prin cimitirele de fiare vechi ale armatei americane, reparate, revopsite, lustruite și plătite cu bani grei, nejustificat de grei, „prietenilor americani”, făceau deliciul puștimii române adusă la fața locului pentru a fi „educată”, în spirit „patriotic” și practic, cum să-și ucidă vecinii obraznici sau pe locuitorii altor tărâmuri care nu se lasă cotropiți de americani și nu-i primesc pe cotropitori cu flori. Nu, nu se vorbea despre pace, nu se vorbea despre solidaritatea umană, nu se vorbea despre iubirea dintre oameni căci dacă s-ar fi întâmplat acest lucru ce rost ar mai fi avut omida aceea neagră, a morții, care se scurgea pe sub Arcul de Triumf? Triumful cui? Al rațiunii asupra nebuniei, al luminii asupra întunericului, al umanismului asupra bestialității, al..? Nu, nimic din toate acestea căci poporul român a trecut în starea de somnambul fiind anesteziat cu o licoare ideologică denumită „antiterorism” și are rațiunea adormită iar, după cum se cunoaște, somnul rațiunii naște monștri. Terorism!? Da, există, din păcate, mult terorism pe Pământ. Pentru că dacă se „seamănă vânt se culege furtună”. Și cine sunt „semănătorii” harnici? Păi, hai să ne uităm în jurul nostru! Sunt sigur că i-ați observat și-i mai observați încă. Ce-ar fi să le întoarcem spatele. Păi atunci chiar că s-ar instala pacea pe Pământ. Și ei cui și-ar mai vinde fiarele vechi? La asta nu m-am gândit dar, dacă aveți răbdare am să vă răspund altă dată.


Dr. Dumitru Stanciu 1 Decembrie, 2016

Articol scris de Redactia

Vizualizari: 5992 ,

Comentariile sunt suspendate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Valea Jiului în agonie

    În volumul lui David Kideckel România postsocialistă. Munca, trupul și cultura clasei muncitoare, tradus în […]