Articole recente

Venezuela este departe de România. Multă lume nici nu ştie că acolo a avut loc o revoluţie, că acum acolo sunt alegeri. Cei care se mai uită pe internet află că acolo este o dictatură comunistă, totalitaristă  şi că o să se fure alegerile. De aceea cred că este bine să prezentăm şi cum se vede situaţia dinspre stînga. Cititorii care înţeleg spaniolă pot consulta şi saitul ambasadei venezuelei  http://rumania.embajada.gob.ve/ . Nu ar trebui să fie prea greu – spaniola şi ea este un fel de românească.

Ce a făcut revoluția bolivariană

În 1998 indicele sărăciei absolute era de 21%, în 2015 este de 5%. – şi asta în ciuda situației datorată scăderii prețului petrolului, sancțiunilor americane și sabotajului oligarhilor locali. Guvernele bolivariene au investit în sănătate, educație, sport și locuințe sociale. În zonele sărace operează mii de misiuni sociale în fiecare din ele există medici, învățători, antrenori . activiști sociali.

Numărul pensiilor sociale – care înainte de revoluție nu existau – este de peste trei milioane. Trei milioane de bătrîni care trăiau altfel în sărăcie extremă. ”Deși a fost un an extrem de greu din cauza prețului petrolului, totuși am găsit resursele” – a declarat președintele Venezuelei, Nicolas Maduro.

Indicele sărăciei relative era în 1998 de 48%, acum este de 27%. Învățămîntul de toate gradele este gratuit. De la 800.000 de studenți în 1998 s-a ajuns azi la două milioane și jumătate. S-a eradicat analfabetismul. S-au construit aproape un milion (!) de locuințe sociale. Malnutriția a scăzut de la 21% (!) la 5%.  Inegalitatea socială a scăzut spectaculos. Indicele Gini, care o măsoară a evoluat astfel

1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009
Gini 0.486 0.4693 0.4772 0.4573 0.4938 0.4811 0.4559 0.4748 0.4422 0.4200 0.4099 0.3928

 

Pentru comparaţie, în ţările nordice din Europa acest indice este în jur de 0.3. Şi tot pentru comparaţie în Columbia, ţara vecină şi favorita SUA, el a crescut în aceeaşi perioadă de la 0,52 la 0,56!

Așa se explică de ce populația a sprijinit revoluția bolivariană, de ce bolivarienii au cîștigat 18 din cele 19 alegeri ținute în această perioadă. Cîștigurile sociale au fost posibile și datorită unei explozii de activism social în rîndul maselor. Unele întreprinderi au fost ocupate de salariați, în altele s-a introdus controlul muncitoresc, s-a întîmplat ceva de neimaginat înainte: accesul maselor la putere și la activism politic.

 De ce este acum o situație grea

Venezuela exporta petrol. Preţul petrolului a scăzut continuu de la 100 dolari barilul în 2013 la 45 dolari/baril în present. Posibilitatea guvernului de a investi în programe sociale s-a diminuat. În 2013 PIB-ul a crescut cu 1.3% dar în 2014 a scăzut cu 4%. Se prevede o scădere şi mai accentuată în 2015. Inflaţia este galopantă – s-ar putea să depăşească 100% anul acesta.

Pe lîngă scăderea preţului la petrol, cel puţin la fel de mult a dăunat Venezuelei sabotajul făcut de corporaţii. Piaţa alimentară este controlată de cîteva monopoluri care decid ce şi cît produc şi tot ele distribuie producţia. Guvernul a introdus preţuri maximale la unele produse. Producătorii privaţi au găsit portiţe ca să le evite. Pe lîngă produsele cu preţ maximal, ei vînd altele fără asemenea preţ, dar  mult mai scumpe. Cele cu preţ maximal se termină şi încep cozile. S-a ajuns la o situaţie intenabilă, în care statul este silit să folosească valuta pentru a importa alimente pe care le vinde prin propriile reţele la preţ mai mic decît cel de cumpărare. Matematic, asta duce la proliferarea pieţei negre unde aceste produse sunt vîndute la preţuri  mult mai mari decît cele subvenţionate. Oamenii nu sunt îngeri.

La sabotajul privaţilor guvernul a răspuns şovăielnic. Prin controale parţiale urmate de amenzi. Şi pîmă la urmă prin cedare. De exemplu o asociaţie a marilor crescători de animale – Fedenaga – cere creşterea preţului cărnii cu 300% şi al laptelui cu 900%.

Statul a mai încercat să riposteze prin controlul valutei. S-a introdus o rată oficială de schimb. Rezultatul a fost proliferarea pieţei  negre. Rata de schimb oficială este de 200 Bolivari/Dolar; la piaţa neagră este aproape de 900! Mai rău, bandiţi capitalişti cumpără cu dolari subvenţionaţi de stat containere de resturi metalice – sub pretextul că sunt piese de schimb, subvenţionate de guvern – şi cu restul banilor fac trafic pe piaţa neagră de valută. Deşi bine intenţionat, controlul valutei a dus la o micşorare a investiţiilor productive: capitaliştii consideră specula cu valută mai rentabilă decît producţia.

Multă vreme guvernele bolivariene au putut investi în programe sociale datorită preţului petrolului. Vremurile s-au schimbat. Sabotarea economiei de către monopolurile private a reuşit să învingă deocamdată sistemul de control al preţurilor. A afectat entuziasmul revoluţionar al populaţiei şi a dus la creşterea corupţiei şi birocraţiei.

Evoluţiile economice nefavorabile au fost potentate de presiunea continua a imperialimului american (ambasada americană din Caracas devenind un cuib de spioni) , de şicanarea oficialilor venezueleni, de conflictul la frontieră cu Columbia (unde regimul duce de decnii un război civil cu forţele revoluţionare) şi de şirul nesfîrşit de calomnii din presă. Ca să toarne gaz peste foc noul preşedinte ales din Argentina, Macri a cerut ca Venezuela să fie suspendtă din Mercosur!

Ce speră acum dreapta

Acum, dreapta din Venezuela speră să cîştige majoritatea absolută a locurilor sin Parlament. Este încurajată de victoria neoliberalului Macri din Argentina şi de iniţiativa dreptei braziliene de a o  demite pe preşedinta de stînga, Dilma Rusev. Dreapta are deja dominarea mediatică (normal, mass media e privată) şi duce un război de gherilă contra socialiştilor, război în care se folosesc toate mijloacele, aşa cum am arătat mai sus. Tabăra bolivariană s-a mobilizat și ea pentru a mări procentul de participare la vot, încrezătoare că populația va vota cu ea. Pe trei decembrie a chemat populația la un mare miting, așa numita ”mare roșie” datorită cămășilor roșii bolivariene purtate de participanți. Este adevărat că față de ”marea roșie” din 2012, mobilizată de Chavez. Vezi de exemplu https://www.youtube.com/watch?v=RY6kZFYd-Cg

De ce alegerile vor fi corecte

În mass media internațională se spune că alegerile nu vor fi legitime, întrucît lipsesc observatorii internaționali.

Este o minciună. Deja UNASUR – un organism la care participă 12 state – a trimis păe teren 40 de experţi, maşinile de vot au fost verificate toate şi s-a văzut că materialul electoral este sufficient. Maimult, toate cele 19 procese electorale e pînă acum au fost validate şi de observatory internaţionali. Venezuela este una dintre puţinele state care acceptă observatory internaţionali. De exemplu SUA, Canada sau statele din UE nu ar accepta aşa ceva.  UNASUR nu este singura organizaţie care trimite observatory, ci şi CEELA (Colegiul Experţilor Electorali Latinoamericani), invitată de Centrul Naţionale Electoral. Ei au participat la verificarea a 8000 din cele 40000 maşini de vot. În fine, mai participă, ca observatori şi  fostul preşedinte al Spaniei José Luis Rodriguez Zapatero precum şi cel al statului Panama, Martin Torrijos, care au fost invitaţi de către Consiliul Naţional Electoral (CNE) în calitate de actori internaţionali la alegerile parlamentare care vor avea loc duminică în ţară. Ministrul de externe Venezuelean a informat că ambii invitaţi au manifestat opinii pozitive privind evenimentul electoral din 6 decembrie. „Am conversat cu multă sinceritate şi înalt respect (…) Am avut o discuţie foarte bună cu ambii şi şi-au exprimat observaţiile legate de ceea ce au văzut despre Venezuela. Susţin că au impresii pozitive, deşi acestea nu coincid cu campania mediatică internaţională care se desfășoară în contra Venezuelei”. Ambii invitaţi erau la current cu campania externă de discreditare ce se duce împotriva Venezuelei.

Datorită informatizării rezultatele votului se vor vedea imediat după închierea cabinelor de vot.  (Thierry Deronne, Caracas, 3 decembrie 2015)

 

Mai precis, cine duce Campania împotriva Venezuelei?

O explicaţie este cea data de ambasadorul venezuelean la Organizaţia Statelor Americane (OEA), Bernardo Álvarez. Este vorba de mişcarea internaţională de dreapta, care are ca scop anularea alegerilor parlamentare din 6 decembrie în caz că opoziţia de dreapta le va pierde.. Principalii actori ai campaniei de sabotare a alegerilor sunt „mass-media, actorii dreptei internaţionale, ONG-urile şi acum şi secretarul general al OEA, Luis Almagro, care din punctul nostru de vedere este un actor politic ce face parte din această campanie de destabilizare, cu o luare de poziţie total părtinitoare”…„Ei sunt pregătiţi deja pentru a reclama frauda deoarece se ghidează după rezultatele altor sondaje şi nu după cele oficiale furnizate de către sistemul electoral venezuelean”.

S-a făcut mare caz de refuzul Venezuelei de a invita observatory din UE şi din OEA. Alvarez a arătat că „decizia de a nu invita [reprezentanţi din OEA]a fost cea mai bună” datorită părtinirii de care dau dovadă. Diplomatul a amintit momentul în care preşedintele Hugo Chávez a recunoscut triumful dreptei în 2007, atunci când s-a votat împotriva unei posibile reforme constituţionale susţinută de către Şeful Statului. „Însăşi opoziţia venezueleană a beneficiat de acest sistem electoral în desemnarea candidaţilor la prezidenţiale”, a semnalat.

 

Ce va fi în continuare?

Ar fi o catastrofă dacă opoziţia ar obţine o majoritate absolute. O vor folosi ca sălansesze o ofensivă împotriva lui   Maduro, după modelul Argentinian şi apoi să anuleze toate cîştigurile sociale obţinute de popr în timpul revoluţiei bolivariene.

Nu este sigur. Societatea civilă în Venezuela este foarte combativă. Sunt convins că va lupta cu toate forţele pentru a nu permite noii puteri de dreapta – în cazul în care scenariul catastrophic se va realiza – şinu va permite ca enezuela să devină din nou sclava monopolurilor americane. Mulţi îşi dau seama de primejdie şi probabil că la votul de duminică se vor mobiliza. S-a aflat deja ce plauri are dreapta – îndatorarea Venezueei la FMI cu 40 miliarde dolari, cu condiţiile aferente, pe care noi le ştim. Mobilizarea revoluţionară nu a dispărut, dar ea este eclipsată de dificultăţile de zi cu zi.

 

Articol scris de Gheorghiță Zbăganu

Gheorghiță Zbăganu

Gheorghiță Zbăganu este doctor în matematică, profesor universitar, membru în Biroul Executiv al Partidului Socialist Român.

Vizualizari: 1315 ,

Comentariile sunt suspendate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *