★ Socialistul.ro

• Tweet

– Numele şi prenumele

– Adrian Păunescu

– Din ce ţară vii?

– Din România.

– N-am auzit de ea.

– Păcat! Îţi dau să citeşti ceva.

         Să ştii că-i o mică fortăreaţă

C-o istorie măreaţă.

Ea are sute de poeţi

Ar trebui să-i înveţi.

– Când te-ai născut şi când ai murit?

– M-am născut la seceriş, vara.

Am murit când e gata vinul, toamna.

– Şi-n răstimpul ăsta ce-ai muncit?

– Cu condeiul am muncit.

Am scris mii de poezii, proză, articole şi câte şi mai câte.

– Când ai scris aşa de mult?

– N-am mai dormit demult, demult.

Am vise şi viziuni

Premoniţii, clarviziuni.

– Dar viaţa ţi-a plăcut?

– Am fost un bărbat normal

Nu m-am scăldat în banal.

Îl ştiu pe Eminescu pe de rost

Citesc Biblia şi ţin post.

– Spune-mi în ordine ce iubeşti mai mult.

– Ţara, poporul, „Flacăra” şi familia sunt sacre pentru mine.

Iubesc cu patos această ţară

C-o istorie milenară

Şi frumoasă ca o zi de vară.

Iubesc folclorul minunat

Ce pe toţi ne-a încântat.

– Dar poezia?

– A! Asta-i cu totul altceva!

Ca orice român m-am născut poet.

Unii se pierd, eu am rămas poet.

Prin poezie îmi exprim sentimente ascunse.

Cine vrea poa-să-le-asculte.

Să mă înţeleagă e mai greu

Fiindcă poezia e urcuşul meu.

– Ce culoare preferi?

– Roşie!

– A! Eşti comunist! E clar!

– Ba nu! Sunt optimist şi vizionar!

Am speranţa ca într-un viitor

S-o ducem mai binişor

Că de rău ne-am săturat

Şi de-un trai împovărat.

– Nu ţi-e frică de răuvoitori?

– Nu bag seama la spoitori.

Eu îmi văd de-a mea cale

Şi mă duc, mă duc spre zare.

– Aş vrea sincer să-mi spui ce

Intenţionezi să faci în Rai?

– Aş vrea doar două lucruri mari.

– Anume?

– Întâi, puţin să m-odihnesc

Şi-apoi să scriu, dar nu livresc.

– Cu ce te putem ajuta?

– C-o hârtie, un creion şi linişte deplină.

Să fie scris pe-o placă velină

Atenţie! Păunescu lucrează!

Atenţie! Păunescu creează!

Nu deranjaţi!