Despre DEMOS, cu DEMOS,

Am primit de la Florin Platon următorul material pe care îl supun dezbaterii.

Cu aprobarea lui .

Este despre un nou partid se stînga cu care sperăm să putem colabora.

Zilele acestea Mişcarea Demos şi-a publicat programul. Am avut plăcerea să citesc interpretarea lui oferită de Costi Rogozanu[1], în articol găsiţi şi trimiterea directă la program.

Din păcate, politica nu se face din programe, oricât de mult am visa acest lucru. Dacă ne-am lua după programele partidelor, mai ales înainte de alegeri, România chiar ai zice că e o ţară normală. Dar lucrurile nu stau aşa!

Puterea politică înseamnă bani, mulţi bani, publici desigur, atât prin mijlocirea partidelor, cât şi, mai voalat, prin activismul aşa-zisei “societăţi civile”. Dacă un partid politic mai are un congres, membrii care pot afecta decizii şi asumarea publică a politicii sale care înseamnă şi trasul la răspundere în faţa alegătorilor, aşa-zisa “societate civilă” nu are nimic din toate acestea, niciun vot al membrilor, nicio răspundere, alta decât faţă de sponsori şi agenda pentru care primeşte banii. Atât în “societatea civilă”, cât şi în politică, mulţi se implică şi luptă cu bună credinţă, din convingere şi uneori chiar cu sacrificii. Care din cele două categorii domină este discutabil, dar le regăsim cu certitudine pe amândouă.

Cum distingem între ele este mai greu. De obicei lucrurile sunt suspendate într-un ‘wishful’ idealizat înainte de alegeri şi se precipită în realitatea palpabilă imediat după. Pentru partidele cu ‘tradiţie’, nivelul idealizat nici nu mai intră în schemă, se trece direct din purgatoriu în purgatoriu, printr-un ‘sindrom Stockholm’, în care singura speranţă a alegătorilor captivi este de a nu fi privaţi mai mult decât înainte, până la punctul în care acest abuz mai moderat ajunge un fel de bunăvoinţă.[2]

Nu mă grăbesc să judec Demos şi cu atât mai puţin programul său, dar merită de văzut ce-l apropie mai mult sau mai puţin de ‘vocaţia puterii’ cu care ne-au obişnuit partidele de până acum.

Primul lucru care iesă în evidenţă este uşurinţa promisiunilor, generozitatea şi optimismul pe care le ai de obicei când fie eşti foarte sigur pe ceea ce promiţi, fie n-ai niciun habar de cum o s-o faci. Este miraculos că după 28 de ani de când suntem captivi aceleaşi ‘caracatiţe’ declinată în forme politice aparent diferite, încă mai sunt persoane care cred că programul era cel care ne lipsea. Pur şi simplu, toţi aceşti politicieni sunt bine intentionaţi, dar nu aveau ştiinţa ce să facă, într-atât încât ai crede că dacă Dragnea ar citi mâine acest program, ar avea o revelaţie şi totul s-ar schimba în bine.

Un alt aspect este legat de posesia teritoriului politic pe care îl reclami, în cazul de faţă, Stânga Românească – trebuie să fii primul, singurul sau măcar cel mai mare, cel mai bun, cel mai… Deşi preocuparea pentru posesia teritoriului politic se practică şi la partide, chiar regulile jocului politic impun împărţirea şi competiţia pentru acest spaţiu, ceea ce-i face mai toleranţi. În “societatea civilă” însă, animată de inspiraţii de Dreapta, posesia devine obsesie şi sinonimă cu dreptul de proprietate, activismul e ‘funciar’, fiecare îşi are parcela lui de teme şi discurs, în funcţie de care vin şi fondurile. Mai apropiaţi de tradiţia de ONG, Demos pare să aibă aceeaşi obsesie cu posesia discursului de Stânga, într-atât încât chiar poţi să ajungi să crezi că ei sunt singura mişcare de Stânga din România (PSD exclus din motive evidente).

Am putea înţelege într-adevăr omisiunea Demos faţă de celelate partide sau mişcări de Stânga, dacă s-ar afla la Stânga lor şi le-ar aprecia nereprezentative, dar e greu să-ţi imaginezi ceva mai la Stânga în România decât Partidul Socialist Român şi micile partide comuniste din România (într-adevăr există!). Printre altele, PSR este chiar membru fondator şi reprezentant în România al European Left, cea mai progresistă şi mai puternică alianţă de Stânga la nivel European. Faţă de ei, Demos alunecă fatalist, tot spre centru, spre grosul partidelor din România, sau ceea ce se mai cheamă – ‘Extremismul de Centru’.[3]

Despre Socialişti se spune că sunt comunişti şi nostalgici, dacă însă îi cunoşti poţi să vezi imediat diferenţa faţă de Stânga tânără şi sclipitoare a Demos. Majoritatea sunt trecuţi de a doua tinereţe şi au în general joburi comune – liderul Comuniştilor este taximetrist, sau cum încerca revista Vice să-i ridiculizeze “se vede că Mâna Invizibilă a Pieței n-a fost prea blândă cu mulți dintre ei”, oameni obişnuiţi, pentru care realitatea românească nu e o experienţă ipotetică, ci propria lor existenţă.  Dacă te uiţi dincolo de promisiuni şi programe, oamenii din spatele lor devin chiar indicaţia sursei şi traseului cel mai probabil al mişcării.

Nişte ‘comunişti nostalgici’ nu sunt într-adevăr un motiv de care să te temi… Însă ce s-ar întampla dacă acest Socialism nostalgic s-ar transforma într-un Socialism actual şi cu adevărat progresist. Cu doar câţiva ani în urmă, acest lucru chiar a fost aproape să se întâmple, prin grupul PUMN format din tineri socialişti desprinşi de captivitatea nostalgiei trecutului. Însă diferenţa de vârstă şi viziune între cele două generaţii au împiedicat fructificarea acestui proiect. Însă această şansă se repetă acum din nou în cadrul mişcării Socialiste, iar Stânga Românească are din nou şansa unei generaţii tinere care să ofere o mişcare cu adevărat de Stânga şi reprezentativă pentru problemele profunde ale societăţii româneşti.

Această Stângă Radicală coalizează mai mult decât Partidul Socialiştilor, atrage intelectuali de stânga, lideri de opinie şi alte mişcări. Faţă de ei, Demos pare într-adevăr o declinare de Stânga a USR – cuminte şi curată, tocmai coborâtă din avionul de Bruxelles.

O altă mişcare regretabilă a Demos, vădind ‘vocaţia’ sa politică, a fost încercarea cinică de a capitaliza politic prin asocierea forţată în alianta DiEM25[4] – mişcare de Stânga progresistă la nivel European, prezentă şi în România. Deşi a fost invitat doar ca o prezenţă de probă în întâlnirea DiEM25 din Napoli şi a rămas a fi analizat pentru posibila colaborare, Demos a prezentat fals şi tendenţios rolul său şi natura întâlnirii, Demos neavând nimic în comun, în acest moment, cu DiEM25 şi cu alianţa Europeană de care s-a şi distanţat prin comportamentul său regretabil.

Surprize plăcute sunt însă întotdeauna posibile şi Demos are în rândurile sale oameni de o deosebită valoare şi dedicaţie faţă de idealurile de Stânga. Rămâne însă de văzut cum va reuşi să-şi asume valorile de Stânga nu doar în programul declarativ, cât şi în comportamentul politic şi mai ales, cum va reuşi să se poziţioneze asumat faţă de celelalte partide şi mişcări de Stânga.    

Carpe DiEM!

Florin Platon

DiEM25 România

[1] http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/acel-an-2015-programul-demos-si-stanga-121946.html

[2] http://www.defenddemocracy.press/%CE%B1-letter-from-romania-democracy-and-totalitarianism-the-romanian-story/#_ftn2

[3] https://www.socialistul.ro/articole/despre-diem25/

[4] https://diem25.org/