100 de ani de la naşterea lui Nicolae CEAUŞESCU, primul preşedinte al ROMÂNIEI. Unde altundeva decât la Scorniceşti putea fi marcat un astfel de eveniment. Oraşul Scorniceşti, la 100 de ani de la naşterea lui Nicolae Ceauşescu, poartă şi va purta în veci pe umeri măreţia de a fi dat României un conducător care a dus ţara în rândul celor mai puternice naţiuni ale lumii. Cu toate acestea, sistemul capitalist de colonie, în care a fost aruncată România, împiedică o comunitate locală să pună în valoare ceea i-a fost dat să aibă. Primarul oraşului Scorniceşti, domnul Ioan PRIOTEASA este un exemplu, aş spune emblematic, despre transformarea României de la sistemul socialist de dinainte de 1990 la capitalismul zilelor noastre. Domnule primar Ioan PRIOTEASA, cum vă amintiţi că era localitatea Scorniceşti înainte de venirea lui Nicolae Ceauşescu la conducerea ţării şi unde a s-a ajuns? Oraşul Scorniceşti, de azi, era o comună eminamente agrară. Prin comasarea celor patru comune s-a ajuns la o suprafaţă de aproape 16 mii hectare, aşa că s-au şi înfiinţat CAP-uri în fiecare fostă comună. A fost o evoluţie constant pozitivă, mergându-se de la agricultura rudimentară de dinaintea comunismului la o agricultură performantă care avea, pe lângă aceste CAP-uri, şi o industrie destul de puternică pentru un orășel. S-au înfiinţat abatoare, zootehnie, complex de creşterea porcilor, complex de creşterea găinilor şi a puilor de carne, s-a creat un centru de producere a FNC-urilor. Practic era un mecanism şi un circuit perfect funcţional: s-a dezvoltat mica industrie pe lângă CAP Scorniceşti; era o secţie care făcea scaunele pentru Tractorul Braşov; s-a dezvoltat şi industria textilă, mai întâi ca o mică secţie, dar se ajunsese numai în acel domeniu să fie peste 2000 de angajați; renumită în toată ţara era şi Întreprinderea de subansamble auto unde se făceau pompele de apă de Dacia, pompele de ulei, caseta de direcţie de Dacie, piese şi subansamble pentru tractoare şi camioanele Saviem care se produceau tot la Braşov; a existat o secţie de producţie conserve în cadrul CAP-ului, dar şi o fabrică de bere unde se producea berea Haiduc, şi vă spun că era o bere foarte bună! Nu se trăia deloc rău, tinerii puteau să termine o şcoală, cei mai buni dintre ei ajungeau să facă o facultate şi la terminare li se asigura o repartiţie, un loc de muncă în funcţie de calificarea şi competenţa fiecăruia. – Cum au fost schimbările de după 1990 în economia şi viaţa oraşului Scorniceşti? Degeaba s-a blamat cooperativizarea, pentru că tot asocierea este soluţia pentru o agricultură performantă. Acum îi spune „asociere”… dar tot un fel de CAP este această asociere, iar în Asociaţie am trecut la o agricultură intensivă, modernă, astfel că anul trecut am ajuns aproape de producţia care se obţinea pe timpul lui Ceauşescu! Pe vremea aceea noi obţineam 5 mii sau 6 mii de kilograme de grâu la hectar, iar cifrele din ziarele vremii nu erau umflate cum s-a spus după 1990. Ceauşescu nu era minţit cu privire la producţia agricolă. Lucram în acel sistem şi ştiu. Obţineam producţii record, dar se muncea din greu şi să ştiţi că nu era uşor. Foarte important este faptul că obţineam producţii agricole mari pe timpul lui Ceauşescu pentru că efectuam lucrările agricole la timp, aveam specialişti în domeniu, administram îngrăşămintele chimice, atât în timpul însămânţării cât şi în vegetaţie când administram uree. Aşa se face că obţineam producţii mari la hectar. – Cum se trăia în Scorniceşti pe vremea lui Ceauşescu şi cum e acum? Uitaţi-vă: s-au construit blocuri, iar toţi tinerii care lucrau aici, indiferent de unde erau, li se dădea casă, adică la angajare puteau primi un apartament şi o butelie de aragaz şi erau condiţii bune. Chiar dacă mai sunt unii care spun că nu regretă ce a fost, oamenii o duc mai rău pentru că s-au desfiinţat locurile de muncă, multe au dispărut complet, iar tinerii au ajuns să plece să lucreze în afara ţării, departe de familii, departe de părinţi, de soţi sau de soţii, de copii şi e foarte greu! – Cum se împacă pentru dumneavoastră administraţia publică şi apartenenţa politică? Nu ascund nici faptul că am fost membru al Partidului Comunist Român şi nu e o ruşine asta pentru că nu oricine ajungea să intre în rândurile Partidului Comunist. Erau numai oameni bine pregătiţi, cu o conduită morală pe care să o aprecieze lumea. – Ce atitudine au sau au avut locuitorii din Scorniceşti faţă de Nicolae Ceauşescu? Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a fost iubit de oamenii din Scorniceşti şi să ştiţi că e iubit în continuare. El, când venea în Scorniceşti, întâi mergea la casa părintească, la cimitir la mormintele părinţilor, la rude… abia apoi în vizită de lucru. Repet, Ceauşescu, de fapt toată familia Ceauşescu a fost iubită de oameni, inclusiv doamna Bărbulescu, cea care a fost inspector la învăţământ şi profesoară de istorie. Cei din familia Ceauşescu erau buni creştini. Şi nu numai că nu a dărâmat biserici, ci le-au îngrijit pe toate pe aici. Au şi construit biserici. Una dintre ele se află acolo unde sunt înmormântaţi părinţii lui. Biserica de la Lolea s-a construit atunci, pe vremea lui Nicolae Ceauşescu. Casa Memorială Nicolae Ceauşescu există şi poate fi vizitată. E un punct de atracţie pentru mulţi care trec prin Scorniceşti şi mai ales a celor care se abat din drumul principal Slatina – Piteşti ca să treacă pe la Scorniceşti. Acolo, în curte, este amplasat şi bustul tovarăşului preşedinte. S-a dorit să se facă această statuie, acest bust al lui Nicolae Ceauşescu, iar primarul din vremea respectivă a dorit ca statuia respectivă – simbol pentru Scorniceşti – să fie amplasată în centrul oraşului. Toţi au fost de acord, dar s-au opus cei de la Ministerul Culturii şi singura soluţie a fost să fie amplasată pe un teren privat. Statuia respectivă, care trebuia să fie amplasată în centru oraşului, putea să fie altfel, mult mai impunătoare, cu harta României Mari de la 1918, anul când s-a născut Nicolae Ceauşescu…