DE CE CREDEM CĂ APARTENENȚA PARTIDULUI SOCIALIST ROMÂN LA PARTIDUL STÂNGA EUROPEANĂ ESTE UN AVANTAJ?

În primul rând, pentru că Președintele Partidului Socialist Român și reprezentanții săi în Biroul Executiv și în grupurile de lucru au posibilitatea să informeaze permanent conducerea PSE şi parlamentarii PSE cu privire la evoluţia scenei politice din România pentru ca participarea acestora la diverse acțiuni politice și la dezbaterile din Parlamentul European și parlamentele naționale să fie în concordanţă cu realităţile şi cu opţiunile noastre pentru schimbarea regimului politic din România. În mod constant, conducerea PSE, Grupul europarlamentar al PSE și parlamentarii naționali ai partidelor surori (cel mai frecvent ai DIE LINKE, din Germania) sprijină public poziția noastră și interesele celor pe care îi reprezentăm, pe parcurs voi aduce și exemple concrete.

Pe baza unei mai bune cunoașteri reciproce și a participării continue la activitatea PSE, în mod deosebit teoretică, am reușit să-i facem și pe reprezentanții țărilor vest și nord europene să cunoască și să înțeleagă adevărata situație din România. Până acum câțiva ani ne priveau cu suspiciune, poate chiar cu o ușoară neîncredere, atunci când îi informam asupra situației de colonie europeano-americană a țării noastre, despre abuzurile președintelui Traian Băsescu, despre conducerea guvernului de către ambasadorul SUA la București sau alți reprezentanți ai marilor puteri și ai Comisiei Europene, despre manifestările eminamente politice și specifice campaniei electorale ale președintelui Klaus Werner Iohannis, despre derapajul social-democrației, despre condițiile discriminatorii în care-și desfășoară activitatea partidele neparlamentare etc. și, nu o dată, ne contraziceau cu informațiile pe care le aveau de la diverse televiziuni care continuă să arate „marile progrese” ale României de când este membră a Uniunii Europene. Prin consecvență și coerență, am reușit să le câștigăm încrederea, să-i facem să înțeleagă situația mult mai gravă a stângii din țările foste socialiste decât cea din țările lor și să-i transformăm pe mulți dintre ei în susținători și chiar „avocați” ai noștri față de organismele politice europene și naționale. Am reușit deja să impunem necesitatea analizării realității în diversitate deoarece, până de curând, prioritare erau problemele zonei Euro și mai puțin cele ale restului Europei.

Și pentru a ilustra nenumăratele situații în care a trebuit să ne „luptăm” cu preconcepțiile unora dintre membrii B.Ex.PSE, am să amintesc doar unul dintre momentele cele mai dezamăgitoare. Era în primăvara anului 2014 și aveam invitată conducerea Partidului Comunist din Ucraina (KPU) care ceruse sprijin împotriva represaliilor la care era supus după venirea la putere a lui Petro Poroșenko, urmare „succesului Euro maidanului”. Președintele partidului a arătat, printre altele, și modul în care a fost organizat Maidanul de forțele occidentale, suferințele la care este supusă populația considerată de alte etnii pentru a putea „distruge” rușii, sancțiunile aplicate partidelor de opoziție etc. În luările de cuvânt, membrii biroului și conducerea PSE și-au exprimat solidaritatea, compasiunea și sprijinul pentru membrii și conducerea KPU, atât prin relațiile politice dar, în principal, prin informarea euro deputaților noștri care puteau reacționa în Parlamentul European. Numai că spre finalul discuțiilor a intervenit reprezentantul Luxemburgului, un tip a toate știutor, cu care și noi aveam discuții contradictorii, și îi face praf pe oaspeții ucraineni cu contraargumente văzute de el în transmisiile directe televizate din timpul și post Euro maidan. Nemulțumirea și pozițiile altor colegi nu l-au putut liniști, gâlceava a continuat spre durerea noastră și, mai ales, a invitaților.

(De altfel , la scurt timp, partidul a fost exclus din politica ucraineană, o parte dintre conducători au fost arestați, membrii partidului bătuți și alungați; la alegerile anticipate din octombrie 2014, prin modificarea legislației electorale a fost crescut procentul de accedere în Parlament și „bineînțeles” că nu a mai intrat în Parlament; la campania electorală din octombrie 2015, guvernul i-a interzis participarea în alegeri după ce, în mai 2015, intrase în vigoare legea care interzicea utilizarea simbolurilor comuniste sau naziste și termenul „comunist”; pe baza acestei legi, Președintelui Partidului Comunist, Petro Symonenko, i s-a interzis participarea și la alegerile prezidențiale din 2019 etc.).

În ceea ce ne privește, am informat în numeroase situații asupra adevăratei atmosfere interne în care evoluează stânga românească. Și am să redau, în acest context, un episod în care am avut succes. În toamna anului 2015, eram la o ședință a B.Ex.PSE, la Madrid, lume multă și preocupată; în intervenția sa, Dumitru Stanciu, demască acțiunile puterii de la București cu privire la aprobarea Legii privind interzicerea organizațiilor politice cu caracter comunist. Senatul adoptase, în mod tacit, proiectul acestei legi care prevedea pedepse de la 5 la 10 ani pentru constituirea unor astfel de organizații. Inițiativa legislativă aparținea unui grup de 26 de parlamentari ai PSD, UNPR și independenți, printre care: Ilie Sârbu, Gabriela Firea, Mihai Fifor, Sorin Ilieșiu. Modul său de prezentare a fost atât de persuasiv încât, la final, a fost aplaudat îndelung și încurajat, așa cum nu i se mai întâmplase unui vorbitor, în mandatul nostru.

Imediat, prietenul Daniel Sheffer de la DIE LINKE l-a sunat pe șeful de cabinet al Șefei grupului nostru europarlamentar, Gabriele Zimmer, tot de la DIE LINKE, care a cerut o informare. Prin scrisoarea „Sistemul politic nedemocratic român atacă stânga românească”, aprobată de Biroul Executiv al partidului nostru, am informat Grupul europarlamentar cu privire la această situație și, în consecință, Șefa grupului, Gabriele Zimmer,  i-a adresat o Scrisoare de protest Președintelui Senatului, Călin Popescu Tăriceanu. Și, în consecință, s-a renunțat la dezbaterea legii în Camera Deputaților, camera decizională.

Și acum, pentru că pledez pentru prezența noastră eficientă în cât mai multe organisme internaționale, am să insist pe importanța relațiilor interumane. Daniel Sheffer, deși german, ține foarte mult la noi pentru că tatăl său, cetățean israelian, este moldovean, inginer format la Iași. Șeful de cabinet al Gabrielei Zimmer, prietenul lui Daniel, iubește România pentru că a făcut un stagiu de cercetări arheologice la Sarmisegetusa.

Am convingerea, că în politică, ca și în diplomație, relațiile interumane sunt esențiale. Ele trebuie construite și păstrate cu mare grijă, în cazul nostru am mizat foarte tare pe discuțiile de seară, la un pahar de vorbă urechile fiind mai receptive și sufletele mai calde. De altfel, tot așa, prin discuții, mai mult individuale decât de grup, am reușit să-i facem să înțeleagă specificitatea stângii din statele foste socialiste și să aprobe constituirea unui Grup de lucru al PSE pentru Țările Central și Est Europene.

N-aș vrea să rămâneți cu impresia că în activitatea politică ne-am bazat doar pe relațiile interumane, baza acceptării noastre, „pe picior de egalitate”, a constituit-o modul în care am reacționat în cadru organizat și cum am răspuns chemărilor la acțiuni externe, la care B.Ex.PSE a fost organizator sau invitat, de tipul: demonstrații, omagieri, adunări festive, conferințe, forumuri etc. Participările și intervențiile reprezentanților partidului nostru, în Consiliul președinților, Biroul executiv sau Grupurile de lucru s-au bucurat întotdeauna de înțelegerea și solidaritatea partidelor din țările foste socialiste și de interesul și sprijinul celorlalți.

Mai dau un singur exemplu: Președintele PSR (PAS, pe  atunci), Constantin Rotaru a „forțat” cu argumentele credibile admiterea în PSE a Partidului Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM), condus de Vladimir Voronin, la Congresul PSE de la Paris, decembrie, 2010.

Iată câteva imagini ce ilustrează prezența noastră permanentă alături de colegii din PSE.

Lucia Stanciu

Dumitru Stanciu

10.03.2024