După mai bine de jumătate de an de la ultimele alegeri parlamentare şi aproape trei ani de la cele prezidenţiale regimul politic diriguit în ultimă instanţă de cei doi actori principali Klaus Werner Iohannis şi Liviu Dragnea, un liberal şi un liberalo-social-democrat, evoluează din ce în ce mai vizibil pe un trend pronunţat antipopular. România, de pildă, n-are nici pe departe imaginea lucrului bine făcut, ci, de la o zi la alta, a unui sac ciuruit şi doar din loc în loc cât de cât cârpit. O fi cunoscut economia o creştere de 4-5% dar creşterea, o spun specialiştii adevăraţi în economie, este una nesănătoasă şi oricum nesustenabilă dacă s-ar avea în vedere doar criza bugetară ce se afirmă tot mai evident la numai o lună de zile după intrarea în vigoare a legii salarizării unitare şi creşterea galopantă a pensiilor speciale. Pe de altă parte, dacă s-ar analiza mai în detaliu primele efecte ale celor două acte normative referitoare la politica salarială pentru bugetari şi creşterea punctului de pensii la 1000 lei, cel puţin două distorsiuni majore ne atrag atenţia asupra unor reale accente antipopulare pe care le conţin politicile sociale ale regimului Iohannis-Dragnea. Este vorba întâi de toate de dezinteresul total pentru nivelul foarte scăzut al salarizării în zona privată a economiei, adică, dincolo de creşterea salariului minim, acolo unde se crează plus valoare şi, mai mult decât evident, prăpastia imensă dintre pensiile calculate pe principiul contributivităţii şi cele speciale, scăpate efectiv de sub control ca urmare a unei legi aberante, născute din ţesătura tenebroasă de interese pentru care s-au pus de acord liderii politici, indiferent de „ideologia” pe care o clamează. Iar beneficiarii acestora sunt în majoritate din sistemul judiciar şi instituţiile de forţă ale regimului, o lege promulgată cu nonşalanţă de către „primarul” de la Cotroceni.
Criza din domeniul politicilor sociale îşi găseşte o reflectare profund negativă şi în domeniul sănătăţii (a se vedea criza uluitoare a vaccinurilor, distorsiunile de pe piaţa medicamentelor, multiplicarea cazurilor de mal praxis, continuarea exodului de medici şi asistente), sau cel al educaţiei, (vezi comerţul ilicit cu diplome de licenţă, rezultatele mai mult decât mediocre ale examenelor pentru ocuparea posturilor în învăţământul preuniversitar sau un deja prefigurat scandal pe tema manualelor şcolare).
Din perspectiva politicilor antipopulare nu trebuie pierdut din vedere sistemul judiciar, un sistem osificat înainte de a fi fost cu adevărat reformat, un sistem măcinat de multiple incoerenţe începând cu partizanatul politic al instituţiei prororilor, DNA acţionând ca un „stat în stat” care şi-a permis să supună anchetei guvernul însuşi cu ocazia Ordonanţei 13, ba, mai mult, să se ia la trântă cu Curtea Constituţională a României sau chiar cu Parlamentul ţării. Asemenea fapte şi, desigur, ca acestea, multe altele, ar mai putea fi invocate, ne obligă să reţinem o singură concluzie majoră: criza de sistem a regimului Iohannis-Dragnea a cărei emblemă infamantă este şi va fi pentru multă vreme moţiunea de cenzură concepută de coaliţia PSD-ALDE la adresa propriului guvern se va amplifica. În plus, trebuie să admitem că imaginaţia incompetenţilor este câteodată extrem de bogată şi… de fertilă!
Marin BADEA