Ultimul congres al PCR – al paisprezecelea – a avut loc între 20-24 noiembrie.
Situația internațională
Era grea. Începuse lichidarea socialismului chiar de cei care ar fi trebuit să îl apere – adică de partidele comuniste din Europa. Speranța era că înlocuirea sistemelor monopartide cu pluripartidismul avea să revigoreze socialismul, să îl umanizeze. Și lichidarea pornise chiar din centrul socialismului, adică din URSS.
Cînd a avut loc întîlnirea din 2-3 noiembrie de la Malta între Bush și Gorbaciov situația în URSS era deja urîtă. Perestroica provocase haos economic și social, glasnosti-ul trezise monștrii șovinismului, avuseseră loc pogromuri. Gorbaciov pariase că apropierea de SUA va asigura pacea și va pune capăt războiului rece. A chemat a doua zi, adică pe 4 decembrie liderii din Tratatul de la Varșovia ca să îi informeze despre întîlnirea care a avut loc pe un vapor la Malta, despre noua situație internațională și să explice cum vedea el posibilitatea lichidării simultane a blocurilor militare.
Ceaușescu a folosit ocazia pentru a-l informa pe Gorbaciov despre cum vede el situația. Deplasarea a durat o singură zi: avionul a decolat la 9,20 , a ajuns la Moscova la 12,20, a participat la întîlnirea cu șefii statelor membre în Pactul de la Varșovia și a reușit și o întîlnire scurtă bilaterală cu Gorbaciov. A ajuns înapoi în București la ora 23.
Care era situația internațională? Cu excepția României, în toate statele socialiste membre ale Tratatului de la Varșovia, comuniștii se pregăteau să cedeze puterea celorlalte forțe politice care se vor forma. Cehoslovacia, Polonia, RDG și Ungaria își puneau problema unui sistem pluripartid, renunțînd la teza centrală leninistă a rolului conducător al clasei muncitoare în societate. URSS, Bulgaria și România nu acceptau ideea. Delegația maghiară era condusă de Rezo Nyers, azi uitat, de la care a rămas o stenogramă [1]
De acolo aflăm ce a zis Gorbaciov și
Cine au fost participanții:
URSS – M S Gorbaciov, N I Rîjkov, A I Iakovlev, E Șevarnadze
Cehoslovacia – Karel Urbanek, Ladislav Adamec, Ondrej Saling, Jaromir Johannes
Ungaria – Rezso Nyers, Miklos Nemeth, Ferenc Somogyi
RDG – Hans Modrow, Egon Krenz, Oskar Fischer
Polonia – Woiciech Jaruzelski, Tadeusz Mazowiecki, Mieczyslav Rakowski, Krzysztof Skubyszewski
România – Nicolae Ceaușescu, Constantin Dăscălescu, Constantin Olteanu
Bulgaria – Petăr Mladenov, Georgi Atanasov, Dimităr Stanișev, Boiko Dimitrov
Au luat cuvîntul Mladenov, Myers, Modrow, Jaruzelski, Ceaușescu, Urbanek.
Gorbaciov voia ca membrii Tratatului să dea o declarație prin care condamnau evenimentele din Praga 1968, și să își ceară iertare de la poporulk Cehoslovac. Declarația a fost semnată de ceilalți, nu și de Ceaușescu. Nu era cazul, România nu a participat la corecția aplicată Cehoslovaciei în august 1968.
Din
Relatarea lui Gorbaciov
menționez doar ce m-a surprins – adică esența capitulardă a viziunii lui:
- a vizitat Italia, italienii vor să intre pe piața sovietică;
- papa Ioan Paul are cam aceleași idei ca el (!) și sprijină perestroica (!), a ridicat problema catolicilor din URSS.
- S-a întîlnit cu Bush, prietenește, e băiat bun, nu ca Reagan. A fost de acord să ridice embargoul contra URSS (amendamentul Jackson – Vanik), dezarmare, ecologie.
- Bush e supărat pe Nicaragua și Cuba că exportă revoluție.
- Bush Vrea unificarea Europei bazată pe valorile vestice , dar aici Gorbaciov îl contrazice: vrei cumva să se distrugă URSS? Vrei Statele Unite ale Europei?
- În legătură cu RDG: granițele sunt inviolabile. Gorbaciov se opune la unificarea Germaniei, nu va exista așa ceva, este marota lui Kohl aruncată în scop electoral.
- Afganistan: Bush nu mai are interes acolo, a greșit în legătură cu regimul Najibullah.
- Orientul mijlociu: URSS și SUA au rol constructiv, la fel la OLP – Arafat. Probleme sunt cu Israelul.
- Bush i-a cerut să privatizeze economia, dar el a obiectat. Întreprinderile să aibă independență.
- Bush vrea rezolvarea problemei baltice: independența celor trei. Gorbaciov: bine, să rezolvăm după aceleași reguli și Ulsterul, Quebec și Karabah. Să fim responsabili.
- Trebuie să eliminăm blocurile militare, dar pas cu pas, în niciun caz unilateral.
Din altă stenogramă [2] aflăm și
Ce au spus ceilalți.
Bulgaria. Mladenov nu a spus nimic în afară de laude pentru Gorbaciov și despre creșterea colaborării socialiste.
Ungaria. Rezso Nyers a cerut reformarea de urgență a Tratatului și a accentuat nevoia de a respinge metodele neviabile din CAER și pentru formarea unor noi forme de cooperare fundamental noi.
RDG. Modrowa vorbit doar despre problema reunificării Germaniei, care deja a apărut ca slogan în RDG. Punctul de vedere american privind cele două state germane nu este sănătos, chiar din punctul de vedere al lui Kohl unificarea se va face în timp și pas cu pas, păstrînd interesele germanilor din RDG.
Polonia. Jaruzelski a accentuat nevoia de a ajunge la un numitor comun în problema germană pentru că este de mare importanță pentru ei. A cerut modernizarea cooperării în CAER, care ne va ajuta în acțiunile noastre internationale.
România. Ceaușescu a insistat pe tendințele negative care agravează situația international. A subliniat că anticomunismul statelor din Vest s-a intensificat și efectele lui se pot vedea în primul rind în statele care lichidează socialismul. El a denunțat campaniile de discreditare a anumitor state socialiste și lideri comuniști. A repetat initiativa lui de a convoca cît mai urgent o conferință la cel mai înalt nivel a partidelor comuniste și muncitorești pentru a discuta unele probleme privind dezvoltarea socialismului și procesului de pace și s-a oferit ca România să o găzduiască, la sugestia mai multor state și partide.
Cehoslovacia. Karel Urbanek a declarat că scopul cel mai direct al partidului său este crearea în Cehoslovacia a unui socialism uman și democratic
La întîlnirea bilaterală a vorbit doar doar Ceaușescu și Dăscălescu.Nu o să prezint stenograma completă (se găsește aici [3],[4],[5]), ci doar pasajele mai interesante.
STENOGRAMA DISCUȚIILOR
Participanți: Constantin Dăscălescu, prim-ministru RSR, şi N.I. Rîjkov, preşedintele Consiliului de Miniştri al URSS.
Mihail Gorbaciov (MG): Tovarăşe Ceauşescu, în primul rând aş dori să vă felicit în numele conducerii noastre pentru încheierea cu succes a Congresului dumneavoastră. Eu cred că dumneavoastră sunteţi satisfăcut de rezultatele Congresului. În societatea dumneavoastră, în rândul comuniştilor români, după câte mi-au povestit tovarăşii noştri, reacţia este bună la hotărârile Congresului.În numele meu şi al conducerii sovietice, vă adresez dumneavoastră şi întregii conduceri de partid un salut cordial şi cele mai bune urări de succes în înfăptuirea hotărârilor Congresului.
Nicolae Ceaușescu (NC): Eu aş dori să vă mulţumesc pentru salutul adresat şi, la rândul meu, aş dori să vă adresez şi eu, în numele conducerii noastre de partid, al meu personal, dumneavoastră şi conducerii sovietice, un salut călduros. Desigur, sunt bucuros că am convenit să avem o întâlnire, deşi este nevoie de o întâlnire mai lungă.
MG: Vom căuta timp şi pentru aceasta.
M.S.Gorbaciov: Preocuparea noastră principală este să ne descotorosim de elementele care au îngreunat dezvoltarea noastră. Desigur, noi suntem ataşaţi opţiunii noastre şi nu putem fi de acord cu încercările care se fac de a aprecia drumul pe care noi l-am parcurs până acum ca un drum de greşeli şi speranţe neîmplinite. Este un proces complex şi o astfel de cotitură în lume, cum este revoluţia noastră, nu se poate aprecia numai prin „alb şi negru”, chiar dacă judecăm după criterii mari, istorice, şi fără să exagerăm.
Eu cred că nu putem să admitem din punctul de vedere al adevărului şi al moralei, să se subaprecieze ceea ce au făcut generaţiile premergătoare. Ei au trăit, şi-au sacrificat sănătatea, viaţa, însăşi şi s-au bucurat, cu toate că au fost şi drame. De aceea noi dorim, prin perestroika noastră să acumulăm tot ceea ce este bun şi să deschidem perspectivele societăţii. Bineînţeles că procesul acesta este complex, dar noi sperăm totuşi la un succes şi ştim că nu va fi un succes rapid.
NC: La Congresul nostru noi am avut – nu mult, dar am avut – un pasaj special despre Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie şi despre marile realizări ale popoarelor sovietice. Totuşi, ceea ce au realizat popoarele sovietice în istorie nu poate fi şters şi nu poate fi uitat.
MG: Acesta ar fi un altfel de neadevăr, încă şi mai prost decât cele care se spun.
NC: Sigur că într-o asemenea activitate grandioasă au fost şi lipsuri, şi greşeli, şi abuzuri, dar istoria nu reţine niciodată decât ceea ce asigură mersul înainte. Eu salut ceea ce aţi spus dumneavoastră tovarăşe Gorbaciov, cu privire la necesitatea de a pune într-adevăr, cu putere în evidenţă, ceea ce s-a realizat în construcţia socialismului, pentru că în acest fel popoarele sovietice vor fi şi mai mult mobilizate în realizarea noilor obiective. Sigur, trebuie să perfecţionăm continuu organizarea societăţii, metodele economice, tot ceea ce trebuie să asigure construcţia mai bună a socialismului.
MG: Eu cred că aceasta este o remarcă foarte consistentă, pentru că noi deseori am întârziat în rezolvarea multor probleme care erau coapte.
NC: Însă să ştiţi că ceea ce se face acum, peste 10 ani tot va fi învechit, dacă nu vom avea permanent în vedere ceea ce este nou.
MG: Categoric.
NC: Esenţialul este să realizăm socialismul ca să asigure o viaţă mai bună oamenilor şi materială şi spirituală.
MG: Îl rog pe tovarăşul Stoica să vă traducă ultimul articol pe care l-am scris în legătură cu ideile socialismului şi perestroika. Acolo sunt expuse toate aceste lucruri.
NC: M-am uitat prin el şi am o traducere scurtă.
MG: Dar din extrase nu iese totul foarte clar.
NC: Mă gândesc să vă şi răspund.
MG: Foarte bine.
NC: Însă putem face aşa: două delegaţii ale partidelor noastre – dacă vom găsi şi pe alţii ar fi bine, dar acum este greu să elaboreze un material mai general despre socialism şi perspectivele lui.
MG: Nu sunt împotrivă.
NC: Să ştiţi că multe partide cer şi aşteaptă acest lucru şi sigur, ar saluta dacă Uniunea Sovietică ar lua parte activă la această activitate.
MG: Foarte bine.
[ se discută despre nevoia unei conferințe internaționale a partidelor comuniste și muncitorești, fără a se ajunge la nicio concluzie]
MG: Noi înţelegem astfel: Comitetul Central al Partidului Comunist Român să facă un sondaj de opinie, pentru că acum nu este prea prielnic momentul. A fost cândva o aosemenea atitudine prielnică, un asemenea spirit favorabil unei consfătuiri, dar pe urmă a început un proces de regândire a locului şi rolului partidelor şi acum există o astfel de dorinţă – fiecare doreşte să-şi facă ordine în casa proprie.
NC: Vreau să vă spun deschis: a fost un timp când noi am fost împotriva unor asemenea conferinţe.
MG: Acum alţii sunt împotrivă.
NC: Dar nouă ni s-au adresat multe partide şi tocmai pentru că este o situaţie foarte grea în mişcarea comunistă, avem răspunderea să facem ceva, chiar dacă vor veni un număr nu prea mare de partide.Ştiţi ce a spus Lenin în 1903?
MG: Nu ştiu!
NC: Oricât de puţini am fi, tot trebuie să ridicăm steagul. Oamenii au nevoie să vadă că se acţionează în direcţia creşterii influenţei socialismului şi întăririi mişcării revoluţionare.
MG: Eu am gândit că ceea ce facem noi în direcţia reînnoirii socialismului, creşte gradul de interes pentru dezvoltarea socialismului.
NC: Nu este acum timp să discutăm problema aceasta. Sunt lucruri bune, sunt şi lucruri care nu sunt prea bune şi dacă ar trebui să ne aşezăm acum să discutăm această problemă ne-ar trebui un timp lung. Sunt însă şi lucruri bune.
MG: Avem într-adevăr timp puţin. Dar să ne gândim la această problemă.
NC: Eu nu aş dori să realizăm un grup de iniţiativă fără Partidul Comunist al Uniunii Sovietice.
MG: Chiar invers ar fi mai bine.
NC: Cred că nu ar fi bine.
MG: Chiar egalitatea în drepturi pune în evidenţă acest lucru.
NC: Este o problemă care se pune şi trebuie să-i dăm un răspuns. Se pun astăzi multe probleme şi oamenii simt nevoia unor răspunsuri. În fond, lumea gândeşte aşa: de ce se pot întâlni social-democraţii, liberalii, democrat-creştinii…
MG: Conservatorii…
NC: Da, şi conservatorii. Şi atunci partidele comuniste de ce nu se pot întâlni.
MG: Pentru că tovarăşul Ceauşescu şi Berlinguer au fost împotrivă cândva.
NC: În anumită formă da, şi istoria a demonstrat că am avut dreptate.
MG: Şi eu am fost întotdeauna contra, dar de mine nu a depins mare lucru atunci.
NC: Deci să începem să lucrăm un material comun şi dacă vor fi alte partide de acord cu el, foarte bine. Am înţeles că aici aţi fost de acord.
MG: Să ne gîndim şi să vă dăm un raspuns.
NC: Bine.Şi acum trecem la problemele bilaterale? Sau hai să terminăm cu cele mai generale.
Noi suntem foarte preocupaţi de ce se întâmplă în câteva ţări socialiste din Europa. Înţelegem perfecţionarea, înnoirea, însă nu de aceasta vreau să vorbesc acum, dar forma în care se acţionează pune foarte serios în pericol nu numai socialismul ci şi existenţa partidelor comuniste din ţările respective. Dacă se lasă să se continue acest curs, se va ajunge la o situaţie foarte gravă.
Oricum, nu se poate spune că în aceste ţări socialismul nu a realizat nimic. Cred că Uniunea Sovietică, mă refer la Partidul Comunist al Uniunii Sovietice, poate să aibă în această privinţă un anumit rol – nu pe cale militară – pentru a ajuta la o mai bună orientare, aşa cum aţi început astăzi să vorbiţi de o orientare mai bună a acestor ţări şi partide.Sigur, o întâlnire care va avea loc între ţările socialiste şi partidele noastre va ajuta, dar cred că în orice caz trebuie reflectat foarte serios la felul în care se acţionează în unele ţări.
MG: Aici este întrebarea: cum să se acţioneze, şi una mai importantă – cum să nu se acţioneze.
Cine a împiedicat Cehoslovacia şi Republica Democrată Germană – ţări care aveau un nivel de dezvoltare economică şi socială destul de ridicat, care aveau condiţii de viaţă aşa de bune – să înceapă la timp procesele lor de modernizare în cursul cărora să ţină seama de momentele noi care au apărut în dezvoltarea societăţii? Dacă ar fi făcut acest lucru la timpul respectiv s-ar fi desfăşurat cu totul altfel evenimentele de astăzi.La fel şi la noi, în Uniunea Sovietică – dacă noi ne-am fi ocupat de progresul tehnico-ştiinţific şi de dezvoltarea economică la timpul respectiv, altfel ar fi fost evenimentele care le trăim astăzi. S-a vorbit mult la vremea aceea, în plenare şi congrese, despre revoluţia tehnico-ştinţifică şi despre dezvoltarea ţării noastre şi până la urmă totul a fost lăsat la o parte. Şi acum stă un raport pentru Comitetul Central privind revoluţia tehnico-ştiinţifică din 1973 şi iată că acum, după 15 ani, începem să realizăm ceea ce trebuia să facem atunci. Cred că noi am pierdut mult din prestigiul nostru datorită faptului că nu am acţionat la timp.
NC: Şi aceasta este adevărat.
MG: Indiferent că ne plac sau nu ne plac metodele tovarăşului Ceauşescu, noi ştim că în România s-au făcut multe şi în mod obiectiv fiecare îşi alege metodele sale pe calea progresului şi a construcţiei socialiste. Deci, cam aceasta este. Iată situaţia prietenului nostru comun tovarăşul Honecker. Noi avem o simpatie reciprocă, dar în ultimul timp nici dânsul nu a vrut să mai vorbească cu mine, nici eu nu am mai vorbit cu dânsul. Şi totuşi eu i-am spus: tovarăşe Honecker este treaba ta să iei hotărâri, noi nu hotărâm nimic în locul tău, nici nu propunem să iei măsurile noastre, nici altceva. De altfel, ştiu că m-aţi criticat împreună…
NC: Nu, nu v-am criticat. Dimpotrivă, am discutat că ar fi bine să ne întâlnim mai iute să discutăm cum să lucrăm mai bine.
MG: Sincer vorbind pentru tovarăşul Honecker eu am mari emoţii.
Tov: Nicolae Ceauşescu: Şi îmi pare foarte rău şi cred că ar trebui – de aceea am spus-o şi public – să se facă ceva pentru că nu se poate admite aşa ceva. Inclusiv faţă de tovarăşul Jivkov.
MG: În ce-l priveşte pe tovarăşul Jivkov, probabil că totul va fi mai normal. Nu ştiu care este situaţia acolo. Desigur, pe parcursul anilor s-au mai acumulat unele lucruri. Dacă acolo nu sunt nişte abuzuri grave, frapante, atunci se va rezolva mai bine. Nu se poate face totuşi aşa în politică. Noi încercăm la nivelul conducerii politice să ne ocupăm de probleme politice nu să intrăm şi să vedem cine a făcut şi ce a făcut. Dumneavoastră ştiţi că există în societate forţe care ridică mereu această problemă şi care răscolesc tot timpul societatea. Ce să facem? Dumneavoastră spuneţi că vă preocupă aceste probleme, dar ce să facem?
NC: Să discutăm cum să soluţionăm problemele.
MG: În R.D. Germană au discutat şi deja i-au exclus din partid.
NC: Am văzut, dar deja acolo lucrează de acum influenţele din afară, din Republica Federală Germania.MG: Milos Jakes este prietenul meu mai vechi. I-am spus: dumneavoastră aveţi o ţară bună, un popor calificat, bine organizat, bine educat, trebuie să faceţi schimbări mai repede, mai repede, altfel veţi fi învinşi şi veţi ajunge într-o situaţie ca la noi, să rezolvaţi problemele sub tropăitul picioarelor. Jakes m-a ascultat şi apoi a spus: atunci mai bine să aştept eu până vin ceilalţi la putere în Uniunea Sovietică. A aşteptat şi iată ce s-a întâmplat. Acestea sunt două ţări cu o situaţie prosperă, cele mai bogate, în afară de noi, bineînţeles, pentru că noi suntem cei mai bogaţi.
MG: Aţi făcut mult.
NC: Până în 1984 nu am primit un litru de petrol din Uniunea Sovietică.
MG: Pentru ce aveaţi nevoie? Aveaţi petrolul dumneavoastră. Aceasta este o problemă clară, deja.
NC: Eu am vrut numai să reamintesc.
MG: Totuşi aţi făcut multe.
NC: Am lucrat şi am adus şi îmbunăţiri în dezvoltarea societăţii şi a economiei. Ceea ce faceţi dumneavoastră acum am încercat şi noi la un moment dat. Am creat atuci aşa-zişii mandatari, şi după un an de zile am văzut că se îmbogăţesc şi am lichidat complet această situaţie.
MG: Aşa o perspectivă ne prevedeţi şi nouă?
NC: În orice caz, ca să se îmbogăţească unii prin speculă, aceasta nu este o perspectivă, ştiţi şi dumneavoastră acest lucru destul de bine. Am introdus şi autoconducerea, şi noul mecanism economic şi consiliile de conducere.
MG: Când vă ascult, mă gândesc că dumneavoastră într-un an aveţi timp să vizitaţi fiecare judeţ.
NC: Chiar fiecare judeţ nu.
MG: Dar spuneţi, într-o ţară aşa de mare ca a noastră, cum putem noi să conducem în acelaşi fel ca dumneavoastră? Noi trebuie să ne gândim la alte metode.
NC: Şi noi avem autonomie, însă una este autonomia în republici şi chiar în regiuni şi judeţe, şi alta este autonomia întreprinderilor. Oricum, o orientare generală şi un control general este obligatoriu chiar pentru Uniunea Sovietică.
MG: Tovarăşe Ceauşescu, noi suntem pentru un centru puternic, însă îl gândim puţin altfel.
NC: Trebuie neapărat. Însă republicile trebuie să aibă multă autonomie şi judeţele la fel. Noi mergem până în comune acum. Sigur, suntem o ţară mai mică.
MG: Nu este mică, este mijlocie.
NC: Dar, în orice caz, nu se poate ca întreprinderile, chiar la nivel republican, să nu fie sub o îndrumare unitară, sigur, cu multă autonomie, cu multe drepturi. Cu vreo 20 de ani în urmă le-am dat şi noi drepturi foarte multe şi primul lucru pe care l-au făcut a fost să ia credite şi să facă tot felul de investiţii neeconomice. Atunci noi le-am restrâns drepturile şi am gândit că trebuie să ţinem în mână anumite lucruri, deoarece pentru România 11 miliarde de dolari datorie în 1980 constituia o situaţie foarte grea. De altfel trebuie să vă spun că în discuţiile pe care le-am avut atunci cu Brejnev, el mi-a spus de câteva ori: nu te duce să faci datorii. De câteva ori mi-a atras atenţia asupra acestui lucru, însă am greşit, că am dat multe drepturi întreprinderilor şi toţi s-au apucat şi au sus că dacă avem drepturi, atunci să luăm credite din străinătate.
MG: Guvernul este de vină!
NC: Tovarăşul Dăscălescu nu era atunci prim-ministru.
Constantin Dăscălescu: Eu am venit la plată!
NC: Însă după aceea am luat măsuri şi am oprit această situaţie reuşind să plătim datoria.
MG: Desigur, noi nu vrem să fie rău, noi vrem să fie bine.
NC: Sigur, toată lumea vrea acest lucru, însă Uniunea Sovietică are multe posibilităţi şi poate depăşi uşor greutăţile pe care le are. Ea poate să fie o putere economică socialistă model.
MG: Tocmai aceasta vrem să facem. Probabil sunt ambiţii prea mari, dar dorim să facem acest lucru. Probabil că în generaţia noastră nu vom reuşi să facem totul, dar putem şi noi să facem multe. Principalul este ca acum să punem bazele, să determinăm direcţiile în mod corect.
NC: În câţiva ani Uniunea Sovietică poate să depăşească greutăţile pe care le are, în primul rând pentru că are totuşi o forţă economică puternică.
MG: Aşa este.
NC: Dumneavoastră criticaţi ştiinţa, dar aveţi o ştiinţă puternică.
MG: Categoric.
NC: Greşeala a fost că s-a pus un prea mare accent pe latura militară şi s-au neglijat celelalte domenii.
MG: Corect.
NC: Sigur, a fost şi situaţia internaţională de aşa natură. Dar aveţi o ştiinţă puternică, foarte puternică, şi poate uşor să soluţioneze orice problemă. Pe urmă, totuşi, şi celelalte ţări socialiste sunt ele mai mici, dar pot să conclucreze în acest domeniu.
MG: În general, dacă luăm ţările socialiste din Europa, cu toate problemele pe care le au, sunt ţări moderne totuşi.
NC: S-au produs aceste schimbări. Să fie oprite şi să se meargă înainte.
MG: Ne gândim şi noi. Probabil că aplicăm puţin alte metode, dar aceasta este problema fiecăruia. Important este să întărim socialismul şi în rest este treaba fiecăruia. Sunt ritmuri diferite, sunt forme diferite. Desigur, noi trebuie să ţinem seama de mărimea populaţiei, de diferenţele dintre republici, de nivelul lor de dezvoltare.Aţi menţionat complexul militar industrial mare care există la noi. Acum trebuie să ducem o astfel de politică structurală care să ne permită să întoarcem acest complet mai mult spre nevoile omului. Aceasta este ceea ce facem în prezent. Complexul de apărare lucrează acum mai bine în direcţia aceasta. Înainte a opus rezistenţă, dar acum lucrează în direcţia aceasta, şi sunt chiar interesaţi să o facă.
MG: Care sunt problemele bilaterale pe care doriţi să le abordaţi?
NC: În primul rând, cele economice. Sigur, primii-miniştrii nu au avut timp să se întâlnească.
MG: Atunci să se întâlnească.
N.I.Rîjkov: Pe 9 ianuarie 1990 ne întâlnim.
Tov. Constantin Dăscălescu: Aceasta este o întâlnire în cadrul C.A.E.R, dar noi dorim o întâlnire bilaterală.
MG: Veţi mai trăi până la 9 ianuarie! Totuşi, ce probleme vă preocupă, ce vă îngrijorează?
NC: Mi se pare că noi am discutat multe probleme din acestea, dar ar trebui ca primii-miniştri să se întâlnească să pună la punct problemele discutate. Trebuie deja să ne gândim la cincinalul viitor.
MG: Mi se pare că deja s-au ocupat de aceste probleme.
Tov. Constantin Dăscălescu: Numai pentru anul 1990.
NC: Sigur, unele discuţii sunt. Noi considerăm că putem realmente să realizăm o colaborare mai bună. Aceasta ar fi prima problemă. Sigur, nu am de gând acum să încep să intru în amănunte. Pentru că ne-ar trebui prea mult timp. Nu putem discuta mai mult acum, însă dacă am conveni ca să se întâlnească totuşi primii-miniştrii, ar fi un lucru foarte bun. În România timpul este bun acum.
Tov. Constantin Dăscălescu: Am trimis şi scrisori în sensul acesta – este a patra scrisoare de invitare. Tot acum am scris tovarăşului Rîjkov.
N.I. Rîjkov: A fost un climat complicat.
NC: Este adevărat, dar s-ar putea găsi timp pentru o întâlnire. În acest cadru se poate discuta problema cooperării în producţie, a specializării, inclusiv participarea la realizarea unor obiective. De ce pun aceste probleme? Mai cu seamă pentru că în ţările din C.A.E.R. acum sunt multe discuţii şi bilateral putem soluţiona mai repede problemele. Unii îşi pun multe speranţe că vor veni americanii cu miliardele lor să-i investească la ei. Sigur, vor trage concluzii singuri. Este treaba fiecăruia, dar oricum până când clarificăm multe lucruri putem să soluţionăm bilateral destule probleme. Nu intru acum în amănunte, doar le-am reamintit.
MG: Poate că guvernul român ar putea expune propunerile sale, preocupările sale pentru perspectiva imediată, adică, ce aşteaptă de la Uniunea Sovietică. Tovarăşul Dăscălescu să scrie numai resursele şi atît.
Tov. Constantin Dăscălescu: Tovarăşe Ceauşescu, este bine ceea ce spune tovarăşul Gorbaciov.
NC: Să ştiţi că nu avem intenţia să soluţionăm problema materiilor prime numai cu Uniunea Societică. Noi lucrăm mult cu ţările în curs de dezvoltare şi vrem să accentuăm această tendinţă. Avem acum posibilitatea să le acordăm chiar şi ceva credite. De altfel, acum avem de încasat 2,7 miliarde dolari de la aceste ţări.
MG: Într-un an?
NC: Nu, acestea sunt creditele acordate de România mai multor ţări în curs de dezvoltare.
Tov. Constantin Dăscălescu: Anul acesta au ajuns la scadenţă aproape o jumătate miliard dolari.
NC: Vrem să participăm mai activ la dezvoltarea acestor ţări şi în cadrul acesta ne asigurăm şi unele materii prime.
MG: Atunci să ne gîndim care ar trebui să fie problemele noastre.
NC: Din Uniunea Sovietică importăm 5 milioane de tone petrol, începând din 1984 iar din alte ţări importăm 15 milioane, aşa că nu avem de gând acum să rezolvăm problema numai cu Uniunea Sovietică.
MG: Şi cât extrageţi dumneavoastră din România?
NC: Numai vreo 10 milioane de tone, pentru că nu mai avem rezerve.
MG: Dar cândva extrăgeaţi vreo 22 milioane tone?
NC: Nu, am avut vreo 15 milioane, dar pentru o perioadă scurtă şi mai de mult. Nu mai găsim rezerve. Vrem să mergem acum la 10 mii de metri adâncime.
MG: Şi la noi scade extracţia.
NC: Sunt multe domenii în care putem colabora. De exemplu, putem colabora în domeniul energetic, pe bază de tehnologii noi.
MG:Eu aş fi interesat, cred că şi tovarăşul Rîjkov, să ne gândim asupra concepţiei de colaborare, să nu facem numai comerţ pur şi simplu.
NC: Noi, de exemplu, din Uniunea Sovietică luăm vreo 7 milioane tone minereu de fier. Din alte părţi luăm 12 milioane de tone, aşa că nu ne-am gândit şi nici nu ne gândim să mergem numai la materii prime cu Uniunea Sovietică. Noi importăm cărbune cocsificabil din Statele Unite ale Americii, iar cu câţiva ani în urmă am şi investit 100 de milioane acolo – suntem deci proprietari.
MG: Acolo sunt mai mult proprietăţi japoneze.
NC: Japonezii merg aşa, pe scară largă. Deci, noi vrem să avem o discuţie, pentru că suntem interesaţi să participăm. De exemplu, am fost informaţi zilele acestea că aveţi în vedere să deschideţi două bazine de cărbune cocsificabil la Lvov şi Harkov. Vrem să mergem în Mongolia, împreună – de altfel se discută de mult problema aceasta pentru că şi Uniunea Sovietică vrea să participe. Am investit în China în cărbune cocsificabil. Aşa că nu dorim nimic să cerem, ca să spun aşa, ca ajutor din partea Uniunii Sovietice, noi vrem să conlucrăm.
MG: Nu poate fi vorba de ajutor. Dumneavoastră trebuie să ne ajutaţi pe noi.
NC: Vrem să conlucrăm pe principii economice – aceasta este intenţia noastră.
MG: Să se gândească tovarăşul Dăscălescu la propunerile de care am vorbit.
Tov. Constantin Dăscălescu: Îl aştept pe tovarăşul Rîjkov în România.
N.I. Rîjkov: Îmi cer scuze, tovarăşe Gorbaciov. Cu tovarăşul Dăscălescu mă voi întâlni şi vom discuta ce probleme avem în relaţiile noastre bilaterale, inclusiv pentru cincinalul viitor. Nu sunt împotrivă şi probabil că va trebui să discutăm specializarea, cooperarea în producţie şi toate celelalte, dar vreau să spun că – şi aceasta nu se referă numai la România, ci în general – pe data de 15 decembrie noi vom prezenta un raport în Sovietul Suprem asupra programului guvernamental de însănătoşire a economiei, asupra mersului în continuare al reformei economice. Noi am pregătit documentele respective, dumneavoastră cunoaşteţi, noi le-am predat tuturor deputaţilor pentru dezbatere.Când am pregătit toate aceste lucruri am pornit de la ideea că avem nevoie ca începând din 1991 să trecem la relaţii economice pe o cu totul altă bază, adică să trecem la comerţ şi nu la schimburi de mărfuri. De aceea, pe 9 ianuarie, când va avea loc întâlnirea şefilor de guvern, noi vom pune această problemă şi ştiu că multe ţări susţin acest lucru, ca începând din 1991 să trecem la preţurile mondiale şi la decontările în valută convertibilă. Noi înţelegem că peste noapte nu se poate face acest lucru, probabil că va mai trebui să treacă 1-2 ani. Aceasta nu înseamnă că nu vom avea acorduri de lungă durată, acorduri, privind unele mărfuri, dar altă soluţie nu avem. Nici la noi şi nici în alte ţări reforma nu este compatibilă cu sistemul de comerţ existent între ţările noastre. De aceea trebuie să vă gândiţi şi dumneavoastră la acest lucru.
NC: Eu înţeleg ce spuneţi dumneavoastră. În fond noi facem schimb tot în devize convertibile. Am ales rubla convertibilă ca monedă de schimb, dar noi nu facem schimb de mărfuri. Sigur, urmărim să realizăm un echilibru al balanţelor, dar aceasta se întâmplă în toată lumea. Noi şi cu Statele Unite ale Americii, spre exemplu, socotim în dolari, dar importăm direct mărfuri.
MG: Dacă ne gândim să ne încadrăm în mod organic în economia mondială, atunci trebuie să folosim metodele corespunzătoare acestor situaţii. Multe ţări, Cehoslovacia, Polonia şi chiar Bulgaria, au pus problema de a se trece la preţurile mondiale, adică la preţuri de devize convertibile.
NC: Foarte bine. Şi acum schimburile se fac, în bună parte, la preţuri mondiale. Noi considerăm că problema aceasta trebuie să o discutăm foarte serios. Noi cu chinezii, de exemplu, facem schimburi în franci elveţieni.
N.I. Rîjkov: Şi noi la fel.
NC: Însă asigurăm pe baza aceasta, totuşi, echilibrul balanţei – numai calculul este pe monedă străină. Cred că pentru Uniunea Sovietică nu este chiar aşa de convenabil să meargă la dolar în loc de rublă – dar sigur, este o problemă a Uniunii Sovietice.
MG: Noi dorim ca în acest context să intre şi procesul de însănătoşire a finanţelor şi reforma preţurilor, să ajungem mai iute la convertibilitatea rublei. Principalul este să intrăm în relaţiile economice mondiale, altfel nu avem bază de comparaţie.
NC: Este o problemă de discutat, care trebuie discutată mult.
MG: Deci noi ieşim cu o asemenea propunere şi vă rugăm şi pe dumneavoastră să vă gândiţi până la 9 ianuarie şi să vă spuneţi punctul de vedere.
NC: Noi nu considerăm că este cel mai bine să se treacă acum la aceasta.
MG: De ce?
N.I. Rîjkov: Anul 1990 se va desfăşura ca şi până acum, dar ne gândim să trecem la aceasta din 1991.
NC: Nu este vorba de 1990. Mă gândesc la activitatea cincinalului viitor.
MG: De ce?
NC: Pentru că aceasta nu va întări de loc economic ţărilor socialiste şi a Uniunii Sovietice.
MG: De ce?
NC: Să ştiţi că pentru noi nu este o problemă prea mare, pentru că şi acum, cu China şi cu celelalte ţări, avem deja 60 la sută din schimburi calculate pe devize convertibile.
MG: Eu vă spun aşa: aici nu este vorba de un calcul îngust. Pur şi simplu trebuie să facem ordine şi probabil că vom fi datori, dar trebuie să trecem la acest sistem. Trebuie să dăm posibilitatea ramurii energetice să câştige valută şi să facă investiţii. Aceasta este acum ramura cea mai înapoiată, dar nu este vorba numai de ramura energetică, ci în general, întreprinderile noastre trebuie să se compare cu sistemul mondial şi atunci vor simţi situaţia reală şi vor înţelege că trebuie să se descurce. Cât putem noi să le mai împingem înainte, cât putem să le împingem de la spate cu bastonul?
NC: Nu cu bastonul, ci trebuie aşezată activitatea pe principii economice.
MG: Tovarăşe Ceauşescu, noi vorbim acum aşa, dar peste un an, doi sau trei – tovarăşul Rîjkov precizează că este nevoie de doi ani – s-ar putea folosi şi credite pentru reechilibrare în momente de tranziţie. Dar trebuie să începem neapărat.
N.I. Rîjkov: Noi considerăm că trebuie să adunăm economiştii noştri cu economiştii români, să stea împreună, să facă calcule şi să vadă care este bilanţul, dacă trecem la acest sistem. În orice caz, este ceva complicat.
MG: Avem ce să discutăm şi în ce priveşte abordările, dar şi în ce priveşte problemele concrete.
Tov. Constantin Dăscălescu: Concret este că îl aştept pe tovarăşul Rîjkov să vină în România. La Sofia nu putem discuta bilateral.
N.I. Rîjkov: Nu pot veni decât după întâlnirea de la Sofia. În primul trimestru al anului vitor, de exemplu pot să vin.
Tov. Constantin Dăscălescu: La sfârşitul lunii ianuarie?
MG: Ianuarie cade complet, pentru că vom avea congresele muncitorilor şi ţăranilor, plenara Comitetului Cental, vom pune în dezbatere programul de dezvoltare pentru Congresul PCUS, care se apropie, program pe care îl vom discuta şi la plenară şi în dezbateri publice. De aceea, ianuarie cade complet.
Tov. Constantin Dăscălescu: Atunci în luna februarie?
NC: Urmează să vedeţi împreună.
[ detalii despre întîlnirea Rîjkov – Dăscălescu din 9 ianuarie 1990, din care s-a ales praful; sovieticii nu ne dădeau gaze destule ]
CONCLUZIE
Ceaușescu nu se aștepta la trădare a socialismului chiar din partea liderului mondial al comuniștilor. Spera că semnele rău prevestitoare nu sunt așa de grave. Politica de neamestec în treburile interne o fi fost ea bună, dar nici așa, să lași pe mîna dușmanului pe tovarășii tăi Honecker, Miloș Jakes, Jivkov, Jaruzelski. A fost un dialog între un om patriot și cinstit (Ceaușescu) și un capitulard depășit de situație (Gorbaciov)
Bibliografie
- https://digitalarchive.wilsoncenter.org/document/rezso-nyerss-handwritten-notes-gorbachevs-briefing-malta-summit-meeting-warsaw-pact
- https://digitalarchive.wilsoncenter.org/document/report-hungarian-ministry-foreign-affairs-f-somogyi-council-ministers-about-meeting
- https://evz.ro/ultima-intalnire-ceausescu-gorbaciov-a-avut-loc-in-4-decembrie-1989-stenograma-discutiilor-istoria-secreta.html
- https://chnm.gmu.edu/1989/items/show/195.html
- https://docslib.org/doc/6914986/december-04-1989-minutes-of-conversation-between-gorbachev-and-romanian-leader-ceausescu