În perioada 1-8 noiembrie am fost la Leningrad și Moscova ca delegate din partea Partidului Socialist Român la evenimentele organizate cu ocazia zilei de 7 noiembrie.

Deschiderea lucrărilor a avut loc în dimineața zilei de 2 noiembrie la palatal Taurida din StPeterburg. Acolo unde în 1917 funcționa Duma de stat și unde Lenin a anunțat instaurarea puterii sovietice.

Primul vorbitor a fost președintele Partidul Comunist din Federația Rusă (CPRF), Ghenadi Ziuganov. Se poate vedea un scurt reportaj aici (https://www.youtube.com/watch?v=ZaDg5730qmU)

Au participat reprezentanți a 103 formațiuni politice din 72 de țări. Le menționez în ordinea importanței. Mă rog, e un fel de a spune importante pentru că acolo, teoretic, toți eram egali. Toți au fost cazați în două hoteluri vecine, vizavi de catedrala Sf Isac: Astoria și Angletera. Cam 300 de persoane. Totuși eu le-am împărțit în trei:

Mai întîi reprezentanți ai partidelor  comuniste la putere: PC Chinez (are 80 milioane de membri!, a avut 7 reprezentanți, șeful era Guo Yezhou, viceministru în departamentul de relații international; a prezentat direcțiile de înaintare a Chinei pe calea ”socialismului cu caracteristici chinezești” așa cum au fost ele expuse de Xi Jing Ping la al 19lea congres al PCC); PC Cubanez (4 reprezentanți în frunte cu bătrînul Jose Ramon Balaguer Cabrera, care a fost cel mai aclamat după Ziuganov), PC Vietnam (6 reprezentanți, în frunte cu președintele comisiei CC pentru relații externe Tran Dak Loi), P Muncii RPD Coreană (8 reprezentanți conduși de un membru supleant în Biroul Politic), Partidul Popular Revoluționar Laos (5 delegați, primul fiind Somdy Bounkhoum, vicepreședinte al departamentului de relații externe)

Apoi reprezentanți ai partidelor comuniste care vor fi la putere sau sunt o forță în parlamentele naționale: PC din Brazilia (patru delegați, Luciana Barbosa de Oliveira, membră în parlament ); PC Venezuela (patru delegați, a vorbit Carolus Vimmer pe care l-am întîlnit la Caracas); PC Grecia – faimosul KKE (6 delegați, în frunte cu președintele Dimitrios Cuțumbas; erau și Eliseos Vagenas și Georgios Marinos, care ne-au vizitat partidul anul trecut) ; Partidul Comunist din India (doi delegați); Partidul Comunist (Marxist) din India (doi delegați); AKEL – al doilea partid din Cipru (trei delegați, chiar președintele Kiprianou; de vorbit a vorbit însă Vera Polikarpou); PC  Moldova (trei reprezentanți și anume Veaceslav Nigai, Constantin Stariș (care a și vorbit) și Inna Șupac; cu o săptămînă înainte o delegație a PSR i-a vizitat ); PC Nepal (Bedu Rham Busal – membru în Biroul politic, fost deținut politic pe vremea regatului Nepal și Ram Chandra Lama, un budist ff simpatic; cei doi se pregătesc de alegeri și sunt siguri că le vor cîștiga); P Progresist Namibia (și ei vor cîștiga alegerile) ; PC Portughez (doi reprezentanți, patid parlamentar); PC Ucraina (patru reperezentanți, în frunte cu președintele Petru Simonenko; i-am pus aici pentru că au fost interziși după lovitura de stat de la Maidan și au însemnat ceva în Ucraina; de altfel Simonenco a fost al doilea mare aplaudat după Cuba);PC Boemia și Moravia (trei delegați conduși chiar de președintele Vojtech Filip; păreau mulțumiți cu 8% cît au scos la recentele alegeri castigate de ANO2011, ziceau că se putea și mai rău) și PC Sri Lanka cu 6 delegați. Partid parlamentar.

În fine, restul partidelor neparlamentare: Australia, Austria, Azerbaidjan (două partide comuniste), Algeria, Argentina, Armenia, Bangladesh (două partide), Bahrain, Belarus (5 reprezentanți) , Belgia, Bulgaria (două partide: PCB – Alexandar Paunov și PComuniștilor Bulgari – Ivan Pencev), Anglia (două partide), Ungaria (Munkaspart; a vorbit chiar Gyula Thurmer cu care mă întîlnisem în Ungaria dar acum nu am mai reușit), Germania (DKP: Președintele Franz Kobele și secretarul international Gunther Pohl, un om fermecător)  Gruzia, Danemarca, Egipt, Israel, Irak, Kurdistan, Iran, Irlanda, Iordania, Spania (cinci partide, cel cu care suntem noi în relație este Partido Comunista de los Pueblos de Espana, Raul Martinez), trei partide comuniste din Italia, Canada, Cazahstan, Kirghizia, Columbia (PC Columbia și FARC), Costa Rica, Letonia și Lituania (partide socialiste, e interzis să fii communist acolo), Liban, Madagascar, Mexic, Macedonia (secretarul general este un aromân, Pero Odagliesci, om dintr-o bucată), Norvegia, Pakistan, Palestina, Panama, Paraguay, Peru (două partide), Polonia (Beata Karon împreună cu Gabriel Ziewiec; au viață grea acolo, se luptă prin tribunale); România, Serbia (două partide: PC Serbia cu doi reprezentanți simpatici, Dejan Jovanovic și Vladislav Milosalvljevic peecum și Noul Partid Comunist  al Iugoslaviei cu Nikola Stojilkovic și Marian Kubik),Siria (două partide comuniste), Slovacia (reperezentată de președintele Josef Hrdlicka și încă trei persoane; pe primul l-am întîlnit la 1 mai 2013 în Bratislava, unde am fost să îi dau o copie tradusă în românește a cărții lui Karol Ondrias, Crimele capitalismului și ale comunismului), Sudan, SUA, Tadjikistan, Turcia, Uruguay, Filipine, Finlanda, Franța, Croația (P Socialist Muncitoresc; nici aici nu e voie să folosești cuvîntul ”comunist”. Doi reprezentanți, ambii remarcabili ca persoane, Kristofor Stokic și Vladimir Kapuralin), Chile, Ecuador, Africa de Sud, Estonia.

Firește că delegația cea mai numeroasă a fost cea rusă. Pe lîngă Partidul Comunist al Federației Ruse mai există Partidul Comunist Muncitoresc Rus (patru delegați, prim secretar Victor Tulkin; a ținut o cuvîntare în care a atacat ideea socialismului cu milionari, aluzie la China) și mai există și Partidul Comunist al Uniunii Sovietice (trei delegați , prim secretar Serghei Mozgovoi care nu recunoaște dizolvarea URSS). O altă mișcare care nu recunoaște dizolvarea URSS și nici granițele între fostele republici sovietice este Uniunea Comuniștilor din URSS (UCP – CPSU, cu 12 delegați, cei mai mulți)

În principiu fiecare formațiune politică avea dreptul la 6 minute. Dacă s-ar fi respectat protocolul ar fi fost nevoie de 103×6=618 minute. Adică 11 ore. Dar disciplina oratorică nu a fost cea mai mare calitate a  evenimentului.  Lucrările au ținut cam 16 ore, în zilele de 2 și 3 noiembrie.

Tot în principiu regula era ca după ce vorbește Ziuganov, celelalte formațiuni să vorbească în ordinea alfabetului rusesc. Adică Australia, Austria, Azerbaidjan…În timp ce vorbea australianul am observat mișcare pe lîngă organizatori. Mișcare amplificată pe lîngă Ziuganov, pe cînd vorbea austriacul Georg Kolias: mai mulți delegați ai PC Chinez șușoteau pe lîngă organizatori. Rezultatul a fost că după ce a terminat austriacul Ziuganov a luat cuvîntul și a spus că a intervenit o mica schimbare de program: era rîndul tovarășilor chinezi. Sigur că nimeni nu l-a cronometrat pe Guo Yezhou care a expus ideile socialismului cu caracteristici chinezești după care s-a îmbrățișat cu Ziuganov. Au mai vorbit peste rind Cuba (era și normal, zic) și Coreea de Nord. Vietnamezii au fost cuminți: oricum, litera V e a treia în alphabet.

Ca o observație: nu au fost polemici – poate doar implicite. În mare cam toți au zis în prima parte ce am zis și eu: mulțumiri și aprecieri asupra revoluției ruse ca fiind cel  mai mare  eveniment al secolului 20.

Iată și ce am zis eu

Dragi tovarăși, dragi prieteni.

Mulțumesc PCRF și tovarășului Ziuganov pentru aceată minunată conferință care are loc în aceeași sală unde acum 100 de ani Lenin a proclamat Puterea Sovietică.

Doresc să vă transmit un salut din partea PSR și a președintelui partidului, Constantin Rotaru. De asemenea vă mai transmit urări de success din partea comuniștilor români care acum sunt împărțiți în patru partide: noi – adică PSR, PCdR, P Comuniștilor și PCR21

Tovarăși

În ultimul an propaganda anticomunistă s-a intensificat. Toată lumea se pregătește pentru Marele Octombrie în felul său. Conform afinităților ideologice și intereselor politice. De exemplu săptămîna trecută patriarhul Kiril a vizitat pe patriarhul nostrum Daniel și a declarat, printre altele că acum 100 de ani a început un experiment criminal și Satanist și că, cu ajutorul lui Dumnezeu, s-a încheiat acum 25 de ani. Probabil el are legătură directă cu ultimul sfînt al rușilor, fostul țar Nicolae al doilea.  Canalele TV se întrec în a vorbi și de a produce documentare despre crimele comunismului și a arunca cu noroi în Lenin. Unele organizații ale ”societății civile” cer ca 7 noiembrie să devină ziua internațională de comemorare a victimelor comunismului, sau să se înceapă un ”Nuremberg” al comunismului. Think-tancurile propagandei anticomuniste folosesc două feluri de muniție : minimizarea (nu a fost cine știe ce, nu bolșevicii au luat puterea ci Kerenski nu a știut să o țină) și demonizarea (Lenin a fost un trădător plătit cu bani nemțești, TRoțki a fost plătit cu bani evreiești, revoluția de fapt a fost o trădare a aliaților, noi românii a trebuit să ne luptăm singuri cu nemții, noi am eliberat Basarabia de hoardele bolșevice). Oricum, nimeni nu poate nega faptul că MRSO a fost cel mai important eveniment al secolului 20.

Pentru noi, comuniștii, și pentru toate mișcările progresiste semnificația este cu totul alta. Acum 100 de ani a început o nouă eră în istorie: era revoluțiilor socialiste. Acelora care spun că socialismul e kaput le răspundem: după contrarevoluțiile care au început în 1989 și după trădarea lui Gorbaciov și Ielțîn sistemul socialist a pierdut 25% din populație. Istoria nu merge numai înainte. E dureros, darn u este dfîrșitul. Capitalismul este condamnat de istorie, contradicția sa principală între munca socială și însușirea privată a plusprodusului  îl va termina mai devreme sau mai tîrziu. Din ce în ce mai mulți oameni văd că alternative este socialism sau barbarie.

Da, am suferit o întrîngere dureroasă. În special în țara mea, România, unde PCR s-a prăbușit în 24 de ore. Comuniștii au fost interziși și în alte state ”democratice” ca Polonia, Ungaria, țările baltice și, ultima pe listă, Ucraina. Numai că românii au fost primii cu care s-a început. Anticomunismul totalitar a izbucnit la noi încă din 1990. spun totalitare pentru că nu acceptă competiția de idei și este o formă de terorism intelectual. Asta e democrația burgheză acceptată de UE pentru țările ex-socialiste.

Anticomunismul a fost folosit ca un anestezic pentru populație ca să accepte restaurația capitalistă. Să accepte privatizările și retrocedările. Adică să accepte furtul rodului muncii lor de 40 de ani de către persoane private. Ca să accepte furtul, oamenii trebuia să se simtă vinovați pentru 40 de ani de ”colaboraționism”. Chiar și acum, la 27 de ani după contrarevoluția începută în decembrie 1989 și după asasinarea lui Ceaușescu, ideologii Dreptei dau vina pe communism pentru tot ce merge rău în țară. Crimele ultimlor 27 de ani de capitalism sunt considerate crimele comunismului. În perioada 1994-2014 tribunalele din România au respins 14 încercări de a înregistra la tribunal un partid care are în denumire cuvîntul ”comunist”. După 2015 au considerat că pericolul a trecut și s-a dat o  nouă lege a partidelor conform căreia poți înregistra la tribunal un partid cu doar trei membri. Poți folosi în denumire cuvîntul ”communist”, dar să nu te numești PCR.

Avem și vești bune. Din ce în ce mai mulți români se trezesc din anestezie și văd ce inseamnă capitalismul: inegalitate, șomaj, corupție, insecuritate în sănătate, boli și sărăcie pentru majoritate. Trei milioane de români au plecat să muncească în străinătate, sperînd să găsească un capitalism mai bun în Italia, Spania, Franța, SUA sau alte țări. Mulți dintre ei își schimbă optica acolo și devin oameni de stînga, din ce în ce mai radicali.

Tovarăși

Este un moment de aniversare, dar să fie și un moment al lucidității. Da, fără Marea Revoluție Socialistă din Octombrie nu ar fi existat Polonia, Finlanda și cel 15 foste republici sovietice. Da, fără Marea Revoluție Socialistă din Octombrie lumea ar fi răma una colonială, în care metropolele exploatează coloniile; ar fi rămas rasistă (metropolele promovează misiunea civilizatoare a omului alb). Da, fără groaza de comunism nu ar fi apărut conceptul de welfare state în statele capitaliste dezvoltate, probabil nici sindicatele nu ar fi fost permise.

Dar trebuie să ne întrebăm și ce a fost greșit în socialismul aplicat în statele din Europa de Est și în URSS. Să ne întrebăm cum a fost posibil ca partidele leniniste să piardă puterea și națiunile respective să accepte cu indiferență, dacă nu cu bucurie. Să ne întrebăm ce trebuie să facă partidele claselor muncitoare ca situația să  nu se mai repete, adică să păstreze puterea pentru clasele muncitoare și să nu se îndepărteze de popor.

Suntem siguri că viitorul este al nostru. Dacă avem de ales între socialism și barbarie, să nu alegem barbaria. Trăiască MRSO! Trăiască socialismul! Hasta la victoria siempre!

Ziuganov impresionează prin forța pe care o degajă. Are 73 de ani, dar pare mai tînăr. Aș zice că e coleg cu mine, fiindcă a terminat și el tot matematica și o vreme chiar a predat. Are o voce tunătoare și este un orator excelent; știe să ridice o sală în picioare. Mulți zic – inclusiv dușmani, așa ca Medvedev – că în 1996 el a cîștigat alegerile prezidențiale și nu maimuțoiul trădător Ielțîn. Alegerile au fost falsificate cu complicitatea SUA. Ielțîn, disperat a făcut apel la oligarhi să îl ajute (acordul de la Davos) pentru că dacă va cîștiga Ziuganov ”o să îi spînzure pe toți de felinare”. Pe toți oligarhii adică. Nu ar fi fost rău!

Întîlnirea s-a încheiat a doua zi, adică pe 3 noiembrie cu semnarea următorului document

Apelul celei de a 19a întîlniri internaționale a partidelor comuniste și muncitorești

Noi, reprezenranții a 103 partide comuniste și muncitorești care am luat parte la cea de a 19a întîlnire internațională a Partidelor Comuniste și Muncitorești organizate la Peterburg în zilele de 2-3 noiembrie 2017 cu tema ”A 100a aniversare a Marii Revoluții Socialiste din Octombrie : idealurile Mișcării comuniste, întărirea solidarității în fața războaielor imperialiste, pentru pace și socialism”

–          avînd în vedere că anul 2017 este anul aniversar al Marii Revoluții Socialiste din Octombrie

–          find convinși că Lenin și Partidul Bolșevic rămîn o sursă de inspirație și de experiență neprețuită pentru comuniștii și revoluționarii lumii

–          notînd semnificația istorică a evenimentelor din octombrie 2017 care nu numai că au zguduit lumea prin scara gigantică la care s-au desfășurat și au pus bazele pentru depășirea revoluționară a capitalismului prin socialism și pentru lichidarea exploatării omului de către om, dar au răspuns și provocărilor secolului 20

–          onorînd realizările URSS – primul stat din lume al muncitorilor și țăranilor – care a realizat lucruri inimaginabile într-o periadă scurtă de timp, la nivel istoric

–          fiind conștienți că în anul celei de a 100a aniversări avem marea sarcină de a trage concluzii juste asupra cauzelor care au dus la dezintegrarea URSS

–          bazați pe teoria leninistă despre socialism ca un nou sistem sociopolitic și respingînd speculațiile despre anularea lui de către contrarevoluțiile anilor 90

–          avînd mai multe discuții și experiență în lupta pentru idealurile mișcării comuniste

–          în fața unui sistem capitalist aflat într-o profundă criză structurală și a unei ofensive fără precedent a imperialismului exploatator și agresiv

–          salutînd lupta popoarelor care are loc la nivel mondial împotriva ofensivei imperialiste și pentru suveranitate, independență națională, pace, progres social și socialism

Apelăm la partidele comuniste și muncitorești să își intensifice coordonarea și să facă următoarele acțiuni în colaborare:

–          să dea o apreciere obiectivă a proceselor socio-politice actuale în lumina necesității de a intensifica lupta împotriva anticomunismului, să întărească solidaritatea cu partidele comuniste și muncitorești care sunt persecutate sau li se interzice activitatea, anume cu PC Ucrainian

–           să organizeze seminarii științifice și schimburi de păreri privind cauzele care au dus la contrarevoluția din URSS, la restaurația capitalistă și la desființarea lagărului socialist

–          Să organizeze seminarii de studiu al operelor lui Lenin explicînd relevanța lor actuală, în special să popularizeze opera sa de acum 100 de ani ”Statul și Revoluția”

–          Să conducă o campanie internațională de aniversare a 200 de ani de la nașterea lui Marx care va avea loc în mai 2018 și să popularizeze ideile din Manifestul comunist de la scrierea căruia se vor împlini 170 de ani

–          Să facă schimburi de experiență și de practică a luptei împotriva exploatării capitaliste, asupra naturii sale antiumane în special cu tinerii comuniști

–          Să întărească unitatea, solidaritatea și coordonarea în lupta pentru dreptul la muncă și să mobilizeze muncitorimea pentru serbarea zileui de 1 mai

–          Să combată rusofobia

–          Să ceară ridicarea blocadei SUA împotriva Cubei, să se opună planurilor imperialiste împotriv Cubei, să sprijine drepturile poporului palestinean de a avea un stat suveran și independent cu capitala la Ierusalim, să lupte împotriva ocupației israeliene a teritoriilor arabe, să își exprime solidaritatea cu popoarele care fac obiectul ocupației, intervenției sau blocadfei de către imperialism cum ar fi Siria, Venezuela, Ucraina

–          Să lărgească frontul anti-imperialist, să organizeze acțiuni comune contra NATO și expansiunii sale, împotriva armelor nuxcleare, împotriva bazelor străine, împotriva militarismului și a războaielor, să militeze pentru o soluție politică a conflictelor bazate pe Dreptul Internațional, să militeze împotriva intervenției militare americane în Coreea de Nord și pentru semnarea unui tratat de pace în peninsula Coreea.

După încheierea lucrărilor, în seara zilei de 3 noiembrie  am fost la o mare sală de spectacole unde a fost un program dedicat jubileului 1917 – 2017. 4000 de persoane. Am rămas impresionat de combativitatea  Komsomolului. Foaierul era pavoazat cu afișe legate de 1917; tineri îmbrăcați ca marinari sau soldați din primul război mondial, lozinci cu ”Toată puterea sovietelor”, muzică revoluționară. Spectacolul a fost deschis de același Ghenadi Ziuganov, un fel de Adrian Păunescu la pătrat.. După spectacol, noaptea, pe un ger de -10 grade, spectacol de muzică și lumini în Piața Palatului de iarnă: pe fond de muzică revoluționară, imagini proiectate pe pereții palatului din vremea revoluției. Organizat de primăria orașului. Autobuzele erau placate cu imagini ale revoluției cu titlul 1917 – 2017. Turism revoluționar.

Apropo de turismul revoluționar. Așteptînd avionul pe aeroportul din Istanbul am observat, lîngă mine, un grup de vreo douăzeci de persoane care așteptau avionul și vorbeau între ele în spaniolă cu accent argentinean. Erau membri ai PC Argentina care mergeau la Leningrad să serbeze 100 ani de la revoluție, dar nu aveau treabă cu al 19lea miting al comuniștilor: plătiseră o agenție de turism să se ocupe de excursia lor. Pe ei îi așteptau la aeroportul din Leningrad alte persoane, nu cele care mă așteptau pe mine.

Sîmbătă 4 noiembrie a fost noua sărbătoare națională adoptată de guvern (sunt sigur că au făcut-o ca să oblitereze pe 7 noiembrie): ziua unității Rusiei, cînd trupele rusești conduse de Dmitri Pojarski au eliberat Moscova de ocupația poloneză. A fost un război ruso-polonez (1605 – 1618) în care Moscova a fost ocupată de polonezi (1610-1612); documentele spun că trupele poloneze au părăsit Moscova chiar pe 7 noiembrie 1612. Puteau să facă 7 noiembrie Ziua Unității? Nu le-ar fi ieșit.

În ziua asta am avut program cultural: vizitarea crucișătorului Aurora, vizitarea Institutului Smolnîi unde era în 1917 sediul sovietului din Petrograd, o fostă școală de fițe pentru fete nobile. Ce e remarcabil acolo este o colecție de fotografii și de imagini din ziare din perioada revoluției (neutră, ceea ce e foarte bine: apar și Lenin, Troțki, Stalin, Kerenski, propagandă pro- și anti-bolșevică) și biroul lui Lenin. A urmat vizitarea Palatului de iarnă și a muzeului Ermitaj unde puctul de atracție a fost sala de malachit, unde se ascunseseră membrii guvernului provizoriu cînd au fost arestați, în noaptea de 7-8 octombrie, la 2,40. Ceasul arată ora aceea.

Seara am plecat cu trenul la Moscova. Distanța este de 634 km și călătoria cu trenul rapid SAPSAN durează cam patru ore. Cazarea la hotelul Renaissaince, cu 16 etaje. Probabil aparține unui concern mormon: în noptiere era Noul Testament și Cartea lui Mormon!

Duminică 5 noiembrie am fost împărțiți în 9 autocare. Eu eram în nr 4 împreună cu americanii, olandezii, cei 7 iugoslavi și cei doi Namibieni. Programul era: vizitarea Kremlinului, cu tot felul de biserici și palatul prezidențial; apoi depunerea de coroane de flori la mormîntul eroului necunoscut și vizitarea Mausoleului lui Lenin. Puhoi de lume. M-am rătăcit de mai multe ori de grup. Sunt și eu undeva pe aici https://www.youtube.com/watch?v=rPVAbbIVOv0

După masă, al doilea concert festiv pe tema jubileului, deschis de același neobosit Ghenadi Ziuganov.

Luni 6 noiembrie s-au deschis – în sala de conferințe a imensului hotel –  lucrările unei noi întîlniri, mai largi : Forumul internațional al forțelor de stînga ”Octombrie 1917: breșă spre socialism”. Cel mai interesant de acolo a fost reprezentantul chaviștilor, adică al PSUV. Deschis de cine? De Ziuganov. Seara a fost o croazieră pe rîul Moscova, care a început de lîngă faimoasa ”Casa Albă” – clădirea guvernului. Locul unde în  2-4 octombrie 1993 Ielțîn a dat o lovitură de stat sîngeroasă împotriva parlamentului. Sprijinit de mass media occidentală și de ambasada americană, situată în vecinătate. Organizatoarea care răspundea de noi în autocar, Elizaveta fusese martoră la crimă. După ea au fost mai mult de 1000 de morți.

Pentru comuniștii ruși Gorbaciov și Ielțîn sunt pe același plan: trădători de țară și criminali. Mă rog, pentru mine Gorbaciov e mai puțin vinovat decît fascistul de Ielțîn.

Marți 7 noiembrie primăria Moscovei a organizat parada militară de 7 noiembrie; dar a evitat cu grijă să vorbească de 1917. Se aducea un omagiu zilei de 7 noiembrie 1941 cînd trupele care veneau să defileze plecau apoi pe front. Cine are răbdare o poate vedea aici https://www.youtube.com/watch?v=LyYiCgEv9gk

După masă a urmat mitingul comuniștilor, în Piața Pușkin. Pentru mine era deja prea mult: aveam a doua zi tren la 5 dimineața și am ratat mitingul. Se poate vedea aici ce am ratat. https://www.youtube.com/watch?v=UYDban0XkmQ

Concluzie: a fost ceva covîrșitor. Ceva ce vezi o dată în viață.