Oameni suntem!

            Este cotidiana scuză pentru toate prostiile pe care le facem. Şi cred că ceea ce facem cu cel mai mare patos este să greşim căci „oameni suntem?”, nu-i aşa?

            Oameni suntem şi continuăm să greşim căci fiind oameni şi gândind, credem noi, creativ, dorim să experimentăm „inovaţiile” noastre. La urma urmelor, aceasta nici nu este un lucru rău. Rău este că nu învăţăm nimic din greşelile noastre. Uităm repede după ce, căci „oameni suntem!”, ne spălăm pe mâini ca Pilat din Pont.

            Acum 2000 de ani am făcut şi noi „marea ispravă” a existenţei noastre, ne-am răstignit „Învăţătorul” trimis de Cel de Sus să ne mântuiască.

            Am greşit, căci „oameni suntem !”, dar n-am reuşit să ne ridicăm la înălţimea spirituală de a pricepe „metafora” sacrificiului divin.

            Mergem, în fiecare an, la Înviere dar răstignim săptămânal, dacă nu zilnic, orice idee măreaţă sau orice tentativă de izbăvire de rău căci, nu-i aşa ?, „oameni suntem!”.

            „Errare humanum est!”

Capitalismul este un sistem generator de coruptie

Nu mai e niciun secret pentru nimeni că România de azi trece printr-o perioadă foarte grea.

Despre şomajul care se află într-o creştere înfricoşătoare, despre salariile  şi pensiile foarte  mici  care  au început să scadă în loc să crească, despre sănătate şi medicamente, despre dezordinea care tronează viaţa şi ţara noastră am ales astăzi să stăm de vorbă cu preşedintele Partidului Alianţa Socialistă,  Constantin ROTARU.

- Domnule  ROTARU, cum vedeţi situaţia de faţă?

 În primul rând trebuie să definim câteva fenomene cum ar fi: criza economică, socială şi politică; munca sau specula; proprietatea publică sau privată; capitalul colonial sau capitalul de dezvoltare; monopolul privat sau monopolul de stat; globalizarea; impozitarea prin cotă unică sau impozitarea progresivă; interesul naţional sau România ca pradă; omul sau banul;  planificarea  sau haosul  în economie; statul minimal sau statul responsabil etc.

De exemplu, despre criză vorbeşte toată lumea. De fiecare dată cuvântul criză este pronunţat cu teamă şi disperare.   Criza  ocupă cea mai mare parte a ştirilor, atunci când nu e vorba de crime, spargeri de bănci, furturi de arme, violuri etc.  Criză este cuvântul cel mai rostit şi rostogolit de către analiştii economici şi politici, de parlamentari  sau  guvernanţi, de preşedinte  sau  prim-ministru în emisiunile de televiziune.

Se vorbeşte mult, dar nu  se prezintă nicio soluţie anticriză.

                           MOLDOVA ISI VEDE DE DRUMUL EI             

CORUPŢIA ŞI DEMOCRAŢIA

Se spune că România e coruptă, că e o problemă ... că nu putem intra cu adevărat în UE din cauza ... corupţiei.

Dar nici în Occident nu e altfel !!! 

Corupţia e un fenomen generalizat în epoca "democraţiei”, parte componentă a ei. Interesul, vorba lui Caragiale, e cel ce generează şi favorizează corupţia. Şi proprietatea privată ! Şi economia de piaţă ! Cu cât interesul e mai mare, cu atât şi tentaţia unor câştiguri obţinute ilicit, prin intermediul corupţiei, e evident mai mare. Şi mai generalizat la scara întregii societăţi.

Ne amintim cu plăcere de miniştri demişi prin alte ţări, de scandaluri financiare de răsună lume întreagă, dar ne mirăm de corupţia din România.

Să nu care cumva să credeţi că fenomenul corupţiei în marea societate democratică va fi eradicat ! Poate redus, limitat, o anume perioadă de timp ...

CRIMELE DEMOCRAŢIEI     

E foarte frumos să spui că eşti împotriva violenţei …

Se tot vorbeşte de “închisorile “comuniste” – de parcă ar exista o ţară în lumea largă în care să nu fie închisori. Că, cică, comunismul a ucis nu ştiu câţi oameni – cum spunea Bill Clinton. În aceste cifre se includ, desigur, şi cei ce au luptat pentru independenţă naţională, pentru libertate şi o viaţă mai bună în Cuba, Vietnam, Angola, Mozambic, Peru, Nicaragua, Irak şi atâtea altele. E “vina” socialismului că popoarele din aceste ţări n-au fost lăsate să-şi facă propria soartă  aşa cum o doresc.!

            “Democraţia” e … altfel. E “umană”, e “paşnică”…

            Dar asta numai în aparenţă ! De ochii lumii şi pentru cei ce nu-şi fac timp pentru o analiză mai atentă.

            În cele ce urmează vom vedea că lucrurile nu stau deloc aşa şi “democraţia” – adică capitalismul, prin însăşi esenţa sa, ucide oameni, indirect dacă vreţi, oameni care, în alte condiţii  sociale ar fi putut trăi mult şi  bine. Şi în capitalism mor oameni: 1. prin scăderea nivelului de trai; 2. prin lipsa asigurărilor de sănătate, a degradării stării de sănătate generală; 3. Prin consumul de droguri; 4. prin creşterea criminalităţii; 5. a sinuciderilor; 6. prin prostituţie şi traficul cu carne vie; 7. prin creşterea numărului armelor de foc aflate legal/ilegal în posesia persoanelor particulare; 8. prin lupta forţelor de ordine – jandarmeria îndeosebi – împotriva manifestanţilor, a greviştilor, a protestatarilor de orice fel; 9. prin intervenţia armată în alte ţări, în care n-avem nimic de câştigat pentru noi înşine, ci doar pentru interese străine …

            Pentru exemplificare ne vom referi doar la România, în condiţiile în care, desigur, situaţia este similară nu doar pentru ţările foste socialiste, ci pentru TOATE ţările care au îmbrăţişat sistemul capitalist.

Cu privire la evenimentele postelectorale

din Republica Moldova

Partidul Alianta Socialista urmareste cu neliniste manifestarile care au loc la Chisinau ca urmare a faptului ca  votul democratic exprimat la alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009 nu a dat castig de cauza fortelor anticomuniste.

            Tinand cont de exeprienta trista, daca nu tragica, pe care am acumulat-o noi in cei aproape 20 de ani de cand cei care, in Romania,  au dat lovitura de stat din decembrie 1989, ne-au lasat fara agricultura, fara industrie,  fara petrol, fara gaze, fara energie, fara mare parte din pamantul romanesc si a padurilor noastre, dar cu un analfabetism, cu droguri, prostitutie, si infractionalitate care cuprinde toate paturile sociale si in special la primul nivel al institutiilor statului, respingem categoric asemenea manifestari si violente facute in numele asa zisei democratii

            Electoratul din Republica Moldova, invatand din experientele  nereusite ale „revolutiilor” portocalii sustinute si finantate de diferite centre de interese straine, in Georgia, Ucraina si, de ce nu, din Romania au ales sa nu dea castig de cauza fortelor polit

UNDE SUNTEŢI INTELECTUALI?

            Motto

            „Profetul Islamului...ne-a lăsat nouă, Urmaşilor săi, două misiuni sacre: dobândirea de cunoştinţe şi răspândirea lor.

Profetul ne-a învăţat că ştiinţa este moştenirea pe care trebuie s-o împartă toată omenirea.”

            din Scrisoarea lui Harun Al-Raşid, califul Bagdadului, către Leon Armeanul, Împăratul Bizanţului

              Sunt de formaţie cercetător ştiinţific şi am avut şansa de a coordona ştiinţa şi învăţământul bucureştean mulţi ani, evident înainte de lovitura de stat din decembrie 1989. Cunoaşterea profundă a muncii, devotamentului, ambiţiilor, sacrificiilor, succeselor şi eşecurilor acelei perioade mă determină să respect şi să admir deopotrivă pe truditorii ştiinţei, învăţământului şi culturii româneşti.

            Gândirea şi acţiunea personalităţilor ştiinţei şi culturii româneşti poartă amprenta particularităţilor poporului român, moştenitor al trăsăturilor etnice dacice şi romane sau al elementelor mai noi, adăugate de zbuciumata noastră istorie. Cum ar putea fi aceştia, dacă nu energici, cutezători şi iubitori de libertate ca dacii; prudenţi, disciplinaţi şi siguri de sine ca latinii sau contemplativi şi iubitori de ţară ca slavii?

             Încă din perioada interbelică, cu toate că România era o ţară subdezvoltată economic şi cu un foarte mare număr de analfabeţi, se poate remarca existenţa unor centre culturale şi ştiinţifice de prestigiu, ai căror exponenţi sunt şi astăzi apreciaţi şi recunoscuţi în lume pentru valoarea lucrărilor şi descoperirilor lor.

            Dar dezvoltarea fără precedent s-a produs în societatea socialistă, în avans sau concomitent cu progresul economic, cu industrializarea pronunţată, cu creşterea complexităţii structurii economiei naţionale şi a conducerii societăţii. În primii ani s-a acţionat pe de o parte pentru alfabetizarea populaţiei, creşterea nivelului de cultură şi ştiinţă a poporului şi, pe de altă parte, pentru sprijinirea ştiinţei şi culturii.

În planul ştiinţei,  s-au creat institute de cercetare cu caracter academic care au format un număr mare de valoroşi oameni de ştiinţă in diverse domenii. Ulterior aceştia au organizat  institute de cercetare ştiinţifică, inginerie tehnologică şi proiectare în toate domeniile, au asigurat o strânsă corelare între ştiinţă şi producţie, între viaţa economico-socială şi ştiinţă.

Astfel, România deţinea în anul 1989 o complexă structură instituţională a cercetării - dezvoltării pe ramuri şi subramuri ale economiei naţionale formată din peste 240 de institute şi centre de cercetare – proiectare, cu peste 150 000 de oameni ai muncii, din care: 37% cu studii superioare (24% având titluri ştiinţifice) şi 49% cu studii medii. Specialiştii din institute lucrau împreună cu peste 5 500 de cadre didactice din învăţământul superior.

Rezultatele muncii acestora au fost remarcabile în toate domeniile şi am putea să amintim măcar câteva programe: nuclear, aeronautic, naval, militar, energetic, al materialelor şi componentelor electronice, produselor şi tehnologiilor din biologie, agricultură sau creşterea animalelor etc.

 În 1990 distrugerea României a început cu umilirea şi înlăturarea adevăraţilor oameni de ştiinţă şi cultură şi înlocuirea acestora cu impostori şi trădători, minimalizarea sau negarea rezultatelor româneşti, desfiinţarea institutelor şi valorificarea acestora, în cele mai multe cazuri, sub aspect imobiliar şi distrugerea arhivelor, inclusiv a lucrărilor de interes strategic. Numărul lucrătorilor din institutele de cercetare - dezvoltare s-a redus dramatic, la finele anului 2007 nu atingea 30% din cel al anului1989, 64% având vârsta peste 40 de ani. Nu mai este cazul să comentăm cauzele care au determinat exodul creerelor sau conversia profesională.

 Privesc şi astăzi cu scârbă extazierea unor guvernanţi sau manageri în faţa unor „noi” produse şi tehnologii importate, pe care noi le aveam din anii 70 sau 80 (de pildă tehnologii de impermeabilizare a solului, pe care noi le aplicam din anul 1975 la construcţia metroului sau surse regenerabile de energie, pe care noi le experimentam încă din 1985 – panouri solare în cartierul Băneasa, pompa eoliană la Chiajna sau instalaţia de biogaz de la Săftica etc).

Cred că majoritate autorilor şi utilizatorilor rezultatelor ştiinţifice româneşti suferă cu disperare la vederea şi auzul acestor neruşinaţi incompetenţi şi trădători ai neamului românesc. Însă mă întreb – unde sunt? de ce tac? de ce nu reacţionează? cum se lasă învinşi de impostură şi minciună?

 Vă chem să veniţi alături de noi, adevăraţii militanţi de stânga, să spunem tinerilor adevărul; să-i învăţăm să înveţe, să muncească şi să creeze pentru ei şi pentru poporul român; să-i facem să înţeleagă că istoria noastră a mai cunoscut astfel de perioade, dar „coloniştii” au fost respinşi şi ţara a progresat din nou datorită eforturilor oamenilor muncii!

 Lucia Stanciu

Vicepreşedinte PAS

M I N C I U N A

            La sfârşitul anului 2008, în timpul unei campanii electorale furibunde şi deşănţate, o anumită parte a talmeş-balmeşului politic din România, autointitulată clasă politică, intuind de unde ar mai putea veni un număr substanţial de voturi, ca urmare a unor promisiuni fără acoperire, a propus şi s-a votat, culmea !, în unanimitate, în Parlamentul României, o lege de majorare a salariilor profesorilor cu 50%. Moment de profundă păruială politică, evenimentul a evidenţiat, dacă mai era cazul, că în România trăieşte o pătură socială mult sub limita a ceea ce s-ar numi trai decent.

            Aspiranţii la putere, înnebuniţi de dorinţă, nu conteneau să dea asigurări, care mai de care mai „tulburătoare”, cum că totul este posibil şi se va pune în practică din prima zi a guvernării lor.

            Cum capacitatea unor autohtoni români de a minţi este proverbială, minciuna politică s-a dovedit „autentică” 100%. Au învins aspiranţii codoşiţi de „activul” întâi stătător al Ţării. Şi au uitat din prima zi de promisiunea lor. Acum au întors placa şi fredonează melodia „Păi, dacă nu sunt bani !?”.

            Lucrurile s-au complicat şi mai tare când în scenă şi-a făcut apariţia F.M.I., pe post de uliu, venit pe meleagurile carpatine să-i salveze pe puii năuciţi de criza pe care „ai lui” tocmai o împrăştiaseră pe Pământ, din prea multă lăcomie şi prostie. Că „grijuliul” ne-a împodobit cu un împrumut de care să nu mai scăpăm 500 de ani de acum înainte mai treacă-meargă dar ne-a şi impus, aşa cum numai el ştie s-o facă, politicile sale de restructurare numai bune, cum bine s-a verificat pe aici şi prin alte locuri pe unde a mai bântuit, de dus la ruină. Şi, astfel, bieţii dascăli în loc să se aleagă cu o oarecare majorare sunt puternic ameninţaţi cu tot felul de „minorări” materializate în tăieri, retezări, reduceri, anulări etc. de sporuri, indemnizaţii sau alte butaforii financiare care le făceau traiul mai suportabil.

            Şi ca în bancurile cu „proşti”, constată dăscălimea că tocmai cei care ar trebui să o înţeleagă, pentru că provin din rândul ei, tocmai aceia o atacă mai tare, mai distructiv.

            „Păi, dacă nu sunt bani!?”.

                                                                Prof. univ. dr. ing. Dumitru Stanciu           

Institutii  ale  Guvernului României

invită un criminal şi terorist recunoscut în lume,

FELIX RODRIGUEZ MEDIGUITA,

să le vorbească românilor despre crimele lui

Ataşat vă prezentăm articolul „FELIX RODRIGUEZ MEDIGUTIA: OMUL CARE L-A ASASINAT PE CHE”, scris de prestigiosul ziarist canadian, JEAN GUY ALLARD, specialist în tematică latinoamericană, articol în care îl prezintă pe bine-cunoscutul terorist nordamerican FELIX RODRIGUEZ MEDIGUITA de origină cubaneză care, la invitaţia   Guvernului Român,  a vizitat recent  România.

Partidul Alianţa Socialistă dezaprobă orice acţiune de promovare a terorismului şi a teroriştilor, indiferent cărui stat aparţin ei sau în slujba căruia au comis crimele.

                           D E  L A   S P E R A N Ţ Ă   L A   R E A L I T A T E

            Nu. N-am să vorbesc în numele confraţilor mei. N-am nici o cădere s-o fac. Am să vorbesc numai în numele meu. Şi, între noi fie vorba, n-am să mă lamentez, sper să n-o fac.

Ştiam ce înseamnă economia de piaţă. Capitalism. Şi, mai ales, ştiam ce înseamnă capitalismul. Ştiam, dar nu aveam experienţa trăirii în capitalism. Nu trăisem în sistemul economic patronat de această ideologie şi, în naivitatea mea, speram. Speram „democraţie”.

Nu ştiu de ce, am făcut gafa monumentală să confund capitalismul cu democraţia. Să cred şi eu, cum au făcut-o şi ceilalţi 23 de milioane, că, gata !, o să contăm şi noi. Care noi? Noi cei care ne şi vedeam milionari. Şi, să stăm strâmb şi să judecăm drept, chiar şi suntem milionari. Este adevărat, în lei-tramvai, din ăştia din preajma arcului carpatic. Din cei cu care nu putem cumpăra nimic palpabil, care să conteze. Nu putem cumpăra suficiente gaze cu care să ne încălzim, nu putem cumpăra suficientă electricitate ca să putem trăi civilizat, nu ne putem cumpăra cărţile pe care le vedem frumos expuse în librării înfiinţate, culmea !?, pentru cei care nu înţeleg cartea ca pe un remediu împotriva necunoaşterii. Nu putem cumpăra fericirea trăirii într-o lume care a păşit în mileniul trei, care pentru occidentali este lumea postcapitalistă. Din păcate, pentru noi este, mai degrabă, o lume precapitalistă. Aici e diferenţa.

Nu pot să înţeleg de ce ţin morţiş să ne ducă într-o lume pe care alţii au părăsit-o cei care s-au trezit, peste noapte, „mari” conducători, „mare” clasă politică, analfabeţi, perverşi, impostori dar „clasă politică”. De fapt „blestemul” poporului român care o „votează” crezându-se, pentru o clipă, mare decident. Este adevărat, crud şi adevărat, că prostia şi domnia se plătesc.

Eu nu votez. Nu-mi exercit acest „drept” conferit de democraţia capitalistă. Dar cine sunt eu? Unul din cei care au crezut, ce greşeală !, că, poate, mergem şi noi către o lume în care se instaurează o nouă ordine. De fapt am primit ceea ce meritam, o nouă dezordine, criza. „Beneficiem” din plin de ea. Ni se recoafează toate veniturile, şi aşa,  mizerabilele noastre venituri.   

            Neputincioşi, necunoscători în ale economiei, mai ales, foşti studenţi de mâna a doua pe la „seralele” create altădată din omenie şi mai puţin din alte interese, guvernanţii noştri „ne tund”, de la nivelul pielii, toate „sporurile”. Ce dacă suntem doctori în ştiinţe, ce dacă ne-am epuizat trudind toată viaţa în aceeaşi instituţie, ce dacă... Trebuie să plătim! Prostia şi domnia se plătesc.

            Nu mai am curajul să deschid radioul sau televizorul. Nu mai am curajul să  citesc un ziar atunci când am bani să-l cumpăr. Mi-e teamă să nu citesc despre o nouă taxă, un nou impozit. Mi-e teamă că am să plătesc şi pentru strănut. Nu m-ar mira. Nu mă mai miră nimic. Realizez, cu groază, neputinţa de a scăpa de aceşti păduchi înfipţi în trupul României. Păduchi, dar legitimaţi de democraţia capitalistă. Halal !

                                                                   Prof. univ. dr. ing. Dumitru Stanciu