|
Scris de Paul Cătălin BALAURE
|
|
Duminică, 01 Noiembrie 2009 06:12 |
|
VISUL UNUI PREŞEDINTE
Această povestire este o ficţiune. Orice asemănare cu situaţii sau persoane reale este pur întâmplătoare.
În ţara numită ARMONIA, se apropiau alegerile prezidenţiale. Preşedintele în exerciţiu, Abăsiţei Traian, se confrunta cu probleme economice şi sociale grave generate de criza planetară ce lovise nemilos şi ţara sa. Colac peste pupăză, se mai trezise şi cu o criză de guvern şi o criză politică pe care, culmea, el însuşi le provocase, făcând anumite mişcări politice care, sperase dânsul, să-l ajute în dura campanie electrorală ce urma, dar a căror consecinţe nu le anticipase suficient de corect. Ce se întâmplase de fapt?
La alegerile parlamentare de la sfârşitul anului precedent, Partidul Libertăţii şi Democraţiei (PLD), partid ce-l propulsase pe Abăsiţei Traian în funcţia de preşedinte al ţării, obţinuse un număr egal de voturi cu principalul său adversar politic, Partidul Democraţiei şi Solidarităţii (PDS). Fusese o luptă electorală crâncenă, în care cele două partide se înjuraseră zdravăn şi reciproc şi-şi aduseseră unul altuia cele mai grave acuzaţii de corupţie, de blocare a reformei statului sau, invers, de promovare a unei false reforme făcute nu în interesul cetăţeanului, ci numai al propriei clientele politice. Cum rezultatul de la urne nu putea fi modificat pe moment şi cum criza economică mondială impunea formarea unui guvern care să aibă o largă susţinere parlamentară, preşedintele Abăsiţei a decis, desigur în interesul naţional al ARMONIEI, că era vremea unei reconcilieri istorice între cele două partide şi a format o coaliţie de guvernare PLD-PDS.
|
|
Scris de Constantin ROTARU
|
|
Duminică, 25 Octombrie 2009 16:41 |
|
OMUL ŞI STATUL
Omul, Familia, Comunitatea şi Statul sunt entităţi purtătoare de interese.
Fiecare om se raliază cauzei lui din pură loialitate. Este firesc, dacă avem în vedere faptul că, înainte de a fi preocupat de ceea ce se întâmplă în societate, omul poartă grija problemelor legate direct de persoana sa: ce mănâncă, ce îmbracă, unde locuieşte, ce face cu educaţia sa, cu sănătatea sa, în mai puţine cuvinte, cum să trăiască mai bine din toate punctele de vedere, el şi familia lui. Având în vedere o vorbă din bătrâni cum că “nimic nu pică din cer!”, pentru realizarea acestui deziderat, fiecare trebuie să lupte pentru el însuşi. Asta nu înseamnă egoism, ăsta este un mod de a trăi. Viaţa e o competiţie neîntreruptă, iar noi, pentru binele nostru, trebuie să ne comportăm ca nişte adevăraţi competitori.
|
|
Scris de Prof. Stanciu Dumitru
|
|
Joi, 22 Octombrie 2009 08:08 |
|
|
STRIGĂTE DISPERATE
|
|
BĂ, SE SCUmpeşte viaţa !
A dispărut „mălaiul”.
Ce ne dictează piaţa
Ne amărăşte traiul.
BĂ, SE SCUrtează aţa
Şi-ajungem la dezastru !
Dacă ne-ascundem faţa
Totul devine-albastru.
BĂ, SE SCUfundă nava
Şi-ncepem să luăm apă !
Ne-a mai rămas doar sapa
Dar noi cărăm la mapă.
BĂ, SE SCUrge averea
Şi sărăcia vine !
Deşi minte puterea
N-o să trăiţi mai bine.
BĂ, SE SCUrmă-n minciună
Comenzi electorale !
Şi deşi nu-i a bună
Noi şedem la taclale.
BĂ, SE SCUză tiranul:
Ce mai la deal la vale,
Un trai bun mai la anul
Şi-acum nu-mi staţi în cale !
Prof. Stanciu Dumitru
21.10.2009 - Bucureşti
|
|
|
Scris de Paul Cătălin BALAURE
|
|
Joi, 15 Octombrie 2009 06:09 |
|
PRURALUL SUCCESURI” sau cum este distrus statul de drept de către regimul Băsescu
“Mizez totul pe o singură carte: Constituţia României”. Vă mai amintiţi? Era un banner electoral al domnului Traian Băsescu. Ce a făcut domnul Traian Băsescu după ce, printr-o imensă fraudă morală, a ajuns preşedintele ţării? Ei bine, zi de zi, ceas de ceas, timp de cinci ani, a jucat tontoroiul pe sus-numita carte, bătându-şi joc de tot ce ar fi trebuit să însemne democraţie şi stat de drept în România, în numele unui autoinventat concept neconstituţional de “preşedinte jucător”. Conform Constituţiei rolul preşedintelui este acela de mediator, de factor care trebuie să asigure echilibrul puterilor în stat şi nicidecum acela de jucător. Instalat la Cotroceni, din prima zi a mandatului său, preşedintele Băsescu a aruncat la coşul de gunoi Constituţia şi s-a apucat să lucreze cu sârg la îndeplinirea visului său dintotdeauna, acela ca împreună cu clica de acoliţi din PD-L, o şleahtă de afacerişti dubioşi şi familia domniei sale să preia şi să deţină controlul absolut asupra tuturor pârghiilor de putere din România. Contradicţia în termeni din conceptul de arbitru-jucător n-avea cum să stea în calea înclinaţiei evidente a domniei sale spre totalitarism, aşa că brandul “doi în unu” lansat de Băsescu a fost unul dintre “succesurile” mandatului său fiind preluat astăzi şi de guvern în care Emil Boc îşi va da, în calitate de premier, ordine pe care tot el le va duce la îndeplinire, în calitate de ministru al educaţiei. In fond, aşa se pot face şi economii pe vreme de criză, nu? Ar fi amuzant, dacă n-ar fi foarte trist.
|
|
Scris de Constantin Rotaru
|
|
Joi, 01 Octombrie 2009 10:04 |
|
SISTEMUL FISCAL
DIN ROMÂNIA ANILOR 1945-1989
ROMÂNIA SOCIALISTĂ LA ÎNCEPUT DE DRUM
1.1. Context istoric
Întoarcerea armelor, la 23 august 1944, împotriva trupelor hitleriste a diminuat foarte mult pierderile materiale şi umane, dar nu a putut evita ocuparea României de către trupele sovietice.
Trecerea României din tabăra Axei în cea a Aliaţilor, alături de sovietici, i-a pus pe germani în situaţia de a fi atacaţi atât din exterior cât şi din interior, iar aliniamentul Carpaţilor nu a mai reprezentat mare lucru în rezistenţa lor miltară, ceea ce a făcut ca Eliberarea României să se facă într-un timp foarte scurt, în numai câteva luni.
Cu toate eforturile pe care le-au făcut românii de a-şi demonstra loialitatea faţă de sovietici în lupta împotriva Germaniei hitleriste, Marile Puteri nu ne-au acceptat de partea învingătorilor.
Practic, 23 August 1944 a însemnat Eliberarea României de sub ocupaţia hitleristă şi intrarea ei sub ocupaţie sovietică, trupele sovietice rămânând în ţara noastră pentru o lungă perioadă de timp.
În ciuda actului de la 23 August 1944, România a constituit pentru URSS, o pradă de război, iar pentru aliaţii apuseni, un stat duşman, învins.
URSS şi-a impus punctul de vedere şi prin Tratatul de Pace de la Paris din 1947[i], Aliaţii refuzând României statutul de cobeligerant, Marile Puteri consfinţind, ceea ce se întâmplase deja, trecerea ţării noastre sub ocupaţie sovietică şi obligarea acesteia la plata unor importante despăgubiri de război.
Arestarea Mareşalului Antonescu, guvernările Sănătescu, Rădescu, schimbarea a trei guverne în numai şase luni şi instalarea guvernului Dr. Petru Groza s-au produs atât ca urmare a importantelor evenimente din perioada aceea, dar şi sub presiunea declarată a Moscovei. În ceea ce ne priveşte, pe noi, dar şi pe celelalte state care au intrat sub zona de influenţă a URSS, sovieticii s-au condus după principiul că “cel care ocupă un teritoriu îşi impune şi sistemul social” şi au luat toate măsurile ca transformările să se facă în cel mai scurt timp.
|
|
Scris de Administrator
|
|
Sâmbătă, 26 Septembrie 2009 14:09 |
|
Socialistul nr. 5
|
|
Scris de Administrator
|
|
Sâmbătă, 26 Septembrie 2009 13:58 |
|
Socialistul nr. 4
|
|
Scris de Constantin ROTARU
|
|
Sâmbătă, 26 Septembrie 2009 13:36 |
|
Frate muncitor
A fost o vreme când îţi întindeai mâna solidar spre tovarăşii tăi din alte părţi, simţind că împreună constituiţi un întreg, un bloc de suferinţă îndurată dar şi de bucurie îngăduită, într-o lume unde rolul vostru era tot mai hotărâtor. Multă vreme solidaritatea cu muncitorii străini a constituit trăsătura de căpetenie a clasei tale, dar niciodată n-a lipsit preocuparea de progres pentru ţara ta de baştină, România, iar în caz de încordare internaţională nu-ţi lpsea spiritul de sacrificiu pentru ea.
A fost şi o epocă în care tu ai fost stăpân. Atunci asumându-ţi eforturi organizate mai mari decât altora. Condus de unii din fraţii tăi ca origine şi ca orizont spiritual, ai fost, cu condiţia ta muncitorească, prevalent şi hotărâtor în multe. Ţi s-a dat pilejul să-ţi clădeşti un adăpost mai bun, să-ţi faci un mediu mai îngrijit, să accezi la cultură şi la asistenţă medicală ieftină şi calificată, să mergi la băi, să ai vehicul propriu şi să circuli pe drumuri mai bune, să vezi spectacole întăritoare de suflet şi credinţă de viaţă, să trăieşti într-o posibilă morală proletară, cu mândria aferentă unui constructor de lume nouă, dacă se poate mai dreaptă. Ţi s-au pus nişte graniţe cât priveşte circulaţia prin lume, dar înlăuntrul acestor graniţe te simţeai destul de stăpân, atât pe natură şi peisaj cât şi pe lucrul mâinilor şi minţii tale. Te legănai în ideea că destinaţia ta e să-ţi ajuţi semenii să se ridice, aşa cum ei te ajută pe tine. Erai socotit clasa care duce cu succes societatea înainte.
Mai avem clasă muncitoare ?
|
|
Scris de Mircea Micu
|
|
Sâmbătă, 26 Septembrie 2009 13:34 |
|
NOAPTE ÎN ARDEAL
Şi se făcea că, prin Ardeal,
umblă de-o vreme Iancu iar,
trecând îngândurat pe cal
şi cu pistoalele-n şerpar.
Era tot tânăr şi fecior
şi-avea pe chip surâsul blând
şi ochii mistuiţi de dor
arzând pe faţa lui de sfânt.
El se oprea din când în când
s-asculte-n noapte, nemişcat,
zbaterea codrilor în vânt
trecând spre cer ca un oftat.
Frunza-i în cale de cădea
în legănare şi alint,
de aur, toată, se făcea
şi iarba toată de argint.
Mesteceni, lumânări de foc,
ardeau cu foşnet tremurat
să-i fie drumul cu noroc
şi aerul înmiresmat.
Iar morţii lui, de dor plângând,
din munţi bătrâni, din tânăr plai
veneau să-l vadă viu trecând
pe-al lor, de-a pururi, tânăr Crai.
Focuri se-aprind din deal în deal
şi cerul ţării e curat
când trece noaptea, prin Ardeal
Iancu Avram îngândurat.
Mircea Micu
|
|
Scris de Mircea Micu
|
|
Sâmbătă, 26 Septembrie 2009 13:28 |
|
ŞOAPTĂ
De Iancu mi-este dor acum...
Pădurea-i pulbere şi fum
şi fiecare frunză s-a
întors în veşnicia sa.
Pădurea-i pulbere de-acum,
s-au dus nădejdi din veri de fum,
goruni cu frunza tremurând
îşi mută trunchiul în pământ.
Mai cântă mierla a pustiu
şi plânge-n sufletul meu viu,
şi de atâta dor de el
mă fac troiţă şi inel.
Nu l-aţi văzut ieri, către zori,
stând ca o flacără-n ninsori.
Mircea Micu
|
|
