CIRCARUL BĂSESCU

  Nu s-a încheiat încă pacea în războiul cu arbitrii din fotbal şi în zare apar tancurile unor noi bătălii televizate. De data aceasta, în sfîrşit, este vorba de vreo 7-8 miniştri şi alte vreo 60 de persoane sus-puse. Acum una din două: ori serviciile acelea speciale, care leagă şi dezleagă totul în lume şi la Bucureşti, nu şi-au făcut treaba, ori şi-au făcut-o, dar destinatarul dosarelor nu a ţinut seama de informaţiile primite. Dacă securitatea de tip nou are ultimul cuvînt în promovarea sau descalificarea demnitarilor, am presupune că atunci cînd cineva este vizat să fie numit ministru, de exemplu, dosarul respectivei persoane să fie deja alcătuit şi cunoscut. Dacă nu se întîmplă aşa, înseamnă că serviciile nu merită să mai fie remunerate din banul public. Cum adică, dl. prezident nu ştia că 7 sau 8 miniştri din guvernul alcătuit în urmă cu vreo 5 luni au bube în cap, ori măcar umflături care le anunţau? Şi dacă era informat, de ce dl. prezident nu l-a tras de mînecă pe dl. Boc? Dom’le, putea să îi spună mai marele, nu te încurca, dom’le, cu numirea lui Cutărescu, fiindcă acesta are (sau va avea) probleme cu zornăitul cătuşelor.

Dacă nu a făcut-o, înseamnă că dl. prezident, primul (şi cel mai adesea unicul) destinatar al informaţiilor secrete, în mod premediat a închis ochii, dîndu-şi binecuvîntarea cu un anume scop. Care ar putea fi şi acela ca, după o vreme, să însceneze reprezentaţia demascării. Şi publicul să tragă singura concluzie posibilă: Săracu’ domn’ cîrmaci, cum se bate el cu sistemul ticăloşit, cu mafioţii, cu vizigoţii... da’ şi el e om, săracu’, nu le vede şi nu le ştie pe toate... că de le-ar fi văzut şi de le-ar fi ştiut... de mult îl bumbăcea el pe Cutărescu’ ori pe Cutăreasca. Problema este că marele cîrmaci nu prea cîrmuieşte... şi nici măcar nu cîrpăceşte. Că şi cîrpăceala ar avea un rezultat, acolo, ar mai astupa o gaură dintr-o mie, mă rog, s-ar chema că, pînă una, alta, ar băga şi el de seamă că ruginitul cazan e ciuruit de-a binelea. Şi în vreme ce apa tot urcă în căsoaie, sforarul-şef trage împrăştiat de toate aţele, încurcînd telenovelele: înscenări, intrigi, zîzanie, bîrfe, şmenuri. Încît publicul, aplaudacul cu apa ajunsă la brăcinar ori la tangalezii d-nei Nuţi, îşi pierde răbdarea. Marele cîrmaci e în ceartă cu toată lumea. E în scandal cu el însuşi. Cu femeile fatale. Cu Sinodul. Cu partidele din Alianţă. Cu partidele din Opoziţie. Cu guvernul, şcoala, sănătatea. Cu poporul. Cu profitorii, alţii decît propria-i familie. Cu Dumnezeu, cu diavolul, sfinţii, savanţii, surugiii, cheferiştii, blatiştii, sindicaliştii şi filateliştii. În răstimp belelele curg, problemele se acumulează şi ţara se cufundă tot mai adînc în bezna vaporului în derivă. Pînă şi dl. Constantinescu mai avea pe lîngă el 3 susţinători, iar dl. Iliescu îşi îngăduia chiar luxul de a-şi descărca surplusul în lotca d-lui viitor prezident. De unde, de altfel, nu pridideau să o şteargă de cum se ivea ocazia. Nici un preşedinte post-decembrist nu s-a gîndit măcar o clipă la poporul român, la nevoile sale, dar măcar, din cînd în cînd, mai conteneau şi ei cu bîlciul, se mai duceau şi ei pe la casele lor. Dar domnul prezident, contemporanul nostru, este neostenit, nu ia niciodată pauză de masă ori pauză de ţuică. Le consumă în direct la televizor. Dînsul se bagă toată vremea în ochii şi în casele românilor de parcă prezenţa lui ar suplini pîinea ori ar achita factura la electricitate. Nu are nici o idee, nici un plan de cîrmuire. Dumnealui nici măcar nu îşi imaginează că demnitatea de preşedinte implică responsabilităţi uriaşe. Dl. prezident nu se simte responsabil de nimic. Aşa încît este bine să nu îl ai de duşman pe dl. de la Cotroceni. Este însă şi mai bine să nu îl ai nici de prieten. El este genul de om pe care trebuie să-l ocoleşti dacă îl în tîlneşti pe stradă şi să te fereşti să fii vecin cu dumnealui. Poate că nu îi place situaţia în care a ajuns, dar culege şi dînsul ceea ce a semănat...

20.05.2009