M I N C I U N A

            La sfârşitul anului 2008, în timpul unei campanii electorale furibunde şi deşănţate, o anumită parte a talmeş-balmeşului politic din România, autointitulată clasă politică, intuind de unde ar mai putea veni un număr substanţial de voturi, ca urmare a unor promisiuni fără acoperire, a propus şi s-a votat, culmea !, în unanimitate, în Parlamentul României, o lege de majorare a salariilor profesorilor cu 50%. Moment de profundă păruială politică, evenimentul a evidenţiat, dacă mai era cazul, că în România trăieşte o pătură socială mult sub limita a ceea ce s-ar numi trai decent.

            Aspiranţii la putere, înnebuniţi de dorinţă, nu conteneau să dea asigurări, care mai de care mai „tulburătoare”, cum că totul este posibil şi se va pune în practică din prima zi a guvernării lor.

            Cum capacitatea unor autohtoni români de a minţi este proverbială, minciuna politică s-a dovedit „autentică” 100%. Au învins aspiranţii codoşiţi de „activul” întâi stătător al Ţării. Şi au uitat din prima zi de promisiunea lor. Acum au întors placa şi fredonează melodia „Păi, dacă nu sunt bani !?”.

            Lucrurile s-au complicat şi mai tare când în scenă şi-a făcut apariţia F.M.I., pe post de uliu, venit pe meleagurile carpatine să-i salveze pe puii năuciţi de criza pe care „ai lui” tocmai o împrăştiaseră pe Pământ, din prea multă lăcomie şi prostie. Că „grijuliul” ne-a împodobit cu un împrumut de care să nu mai scăpăm 500 de ani de acum înainte mai treacă-meargă dar ne-a şi impus, aşa cum numai el ştie s-o facă, politicile sale de restructurare numai bune, cum bine s-a verificat pe aici şi prin alte locuri pe unde a mai bântuit, de dus la ruină. Şi, astfel, bieţii dascăli în loc să se aleagă cu o oarecare majorare sunt puternic ameninţaţi cu tot felul de „minorări” materializate în tăieri, retezări, reduceri, anulări etc. de sporuri, indemnizaţii sau alte butaforii financiare care le făceau traiul mai suportabil.

            Şi ca în bancurile cu „proşti”, constată dăscălimea că tocmai cei care ar trebui să o înţeleagă, pentru că provin din rândul ei, tocmai aceia o atacă mai tare, mai distructiv.

            „Păi, dacă nu sunt bani!?”.

                                                                Prof. univ. dr. ing. Dumitru Stanciu