|
DEMONETIZAREA TERMENILOR, CONCEPTELOR ŞI SIMBOLURILOR
Arma ideologică numărul unu a anticomuniştilor împotriva „roşiilor” a fost, în toate timpurile, demonetizarea termenilor, conceptelor şi simbolurilor comuniste în scopul creierii unor reacţii adverse puternice din partea populaţiei uşor de manipulat şi în scopul intimidării „combatanţilor” aflaţi faţă în faţă cu ceea ce ar părea ridicol . Ceea ce vreau eu să analizez aici este atât de sensibil, atât de labil încât pentru a fi înţeles, de cei de care aş dori în mod deosebit să fiu înţeles, îmi impune să fiu simplu în exprimare, să fiu direct şi, poate, necruţător, să spun adică lucrurilor pe nume chiar dacă asta place sau chiar dacă nu place.
Înaintea lui decembrie 1989, la facultate, eram apelat cu „normalul”, pe atunci, domnule profesor Stanciu. După lovitura de stat din decembrie 1989, o parte din „colegii” mei, apreciabilă din păcate, au găsit de cuviinţă să mă „jignească” spunându-mi tovarăşul profesor Stanciu. A trebuit, în faţa unei mulţimi de studenţi, să atrag atenţia, clar şi răspicat, unui asemenea „capitalist”, „răspopit” dintr-un fost vajnic comunist, că eu am fost, am rămas şi voi fi întotdeauna un TOVARĂŞ. Aşa sunt eu! Poate de aceea am fost întotdeauna căutat de oamenii cu probleme din facultate. Cine nu crede să se intereseze. Din păcate, mai sunt căutat de unii şi astăzi dar nu le mai pot rezolva problemele. Uneori, iritat şi maliţios, îi întreb de ce nu sunt mulţumiţi de ceea ce „au vrut” şi au ? Mi se răspunde întotdeauna, fără tăgadă, nu noi am vrut. Eu ştiu lucrul acesta, dar la ce-mi mai foloseşte ? Cineva a fost înşelat groteşte în 1989 şi acum se uită năucit în cele patru zări după „statul de drept” promis, pentru că ceea ce i-au dăruit băsescienii postdecembrişti „nu bate” în nici un fel cu promisiunea. Despre poporul român este vorba. Eu îl mai cred popor român şi nu o populaţie fără identitate. Despre poporul român care, din păcate pentru mine ( pentru el nu pot să mă pronunţ ), încă mai repudiază elitist termenul tovarăş orbecăind printre „tomberoanele” societăţii de consum construită pe economia de piaţă (aşa i se spune acum căci sună mai atractiv decât neomenosul capitalism care cu ochii injectaţi de goana după profit devorează tot ceea ce mai era omenesc în noi: solidaritatea umană, responsabilitatea socială etc.) şi speră că va ajunge şi el, măcar un pic, EBA sau, poate, Elena Udrea, nepricepând că pentru el au fost rezervate crizele cu curbele de sacrificiu, şomajul, foamea, mizeria şi, de ce nu ?, o viaţă de câine ( dar nu de rasă ). Vedeţi, nu se poate plânge că nu s-a ales cu nimic.
Tineretul, un tineret debusolat, fără nici o speranţă, condamnat la o confuzie totală în ceea ce priveşte viitorul său, năucit cu droguri şi sex animalic, îndepărtat de credinţa neamului său (am auzit şi m-am cutremurat că un „oligofren”, loază a unei membre a Guvernului României, a urinat pe o CRUCE CU UN CRIST RĂSTIGNIT, pentru a-şi proba ateismul de sorginte canadiană, de care mama sa este foarte mândră !?), isterizat şi îndoctrinat de loazele celor „ajunşi”, a „tunarilor” societăţii româneşti, a celor care au reuşit prin furt şi minciună să „orienteze” banii României către buzunarele lor, strigă, la rândul său, nu-mi mai trebuie comunism, fără să aibă habar ce înseamnă această ideologie. Ei nu ştiu nici ce înseamnă monarhie dar sunt foarte monarhişti. Este foarte probabil că viaţa cu „bucuriile” sale postdecembriste îi va orienta pe drumul cel bun. Dar cu ce pierderi, cu ce sacrificii ? Este, la urma urmelor, treaba lor.
Treaba mea este să mă întreb şi să vă întreb de ce se batjocoreşte, cu o tenacitate demnă de alte lucruri mai bune, simbolul SECERA şi CIOCANUL ? Dacă soarta vă va oferi şansa să ajungeţi în Londra, mergeţi să admiraţi monumentul memorial al Reginei Victoria care se află plasat în faţa Palatului-reşedinţă a suveranului britanic, Buckingham. De o parte şi de alta a accesului pe promontoriul monumentului, care se găseşte chiar în faţa palatului, se află o ţărancă cu secera şi un muncitor cu ciocanul. Oare analfabeţii, tare elitişti de altfel, care au uitat ce importanţă au pentru un popor cei reprezentaţi de cele două simboluri se sperie de faptul că la comunişti ele, simbolurile adică, au fost puse ÎMPREUNĂ sugerând astfel FORŢA capabilă să spulbere nedreptăţile ?
Se vorbeşte, în ultima perioadă, cu multă ironie şi cu mult sarcasm despre limbajul de lemn, „inovaţie lingvistică” atribuită, cui credeţi ?, comuniştilor, ca şi cum modul în care „aleşii” neamului, cei care dorm pe scaunele confortabile ale Parlamentului României, n-ar fi cei mai reprezentativi siluitori ai limbii române, atunci când se trezesc. S-a scurs multă sudoare şi s-a consumat multă cerneală ca să se batjocorească sintagma OMUL NOU, care, între noi fie zis, n-a prea fost înţeleasă nici de cei care au adus-o. Dacă am reuşi să depăşim, obiectivi fiind, imaginea de „creiere spălate” care a fost ataşată acestui concept, am putea admite că astăzi, mai mult decât oricând, este o nevoie acută de oameni noi, mai ales în rândul politicienilor compromişi în toată masa lor de hoţia, minciuna, depravarea sub toate aspectele etc. generate de dominantele interese personale.
În rest „să dăm Cezarului ce-i al Cezarului” şi să facem SCHIMBARE nu să mimăm schimbare. Pentru aceasta, ROMÂNI: NU FIŢI PASIVI ŞI OBEDIENŢI, GÂNDIŢI CU CAPETELE VOASTRE ŞI ACŢIONAŢI !
Bucureşti, 7 iunie 2010
Prof. dr. ing. Dumitru STANCIU
|
Comentarii