În lumea capitalistă, libertatea este privelegiul unei minorităţi şi chiar pentru aceasta este vorba despre un privelegiu îndoielnic.Autonomia economicului in capitalism este dezumanizare la fel cum este autonomia gândirii în scepticism. În capitalism, obiectul muncii nu aparţine celui ce l-a produs. Omul produce obiecte străine pentru oameni străini, iar pe măsura  intensificarii diviziunii muncii omul este redus atât fizic cât şi spiritual la un automat prestator de activitate abstractă.  În această conjunctură,  omul se vinde pe sine pentru a exista fizic,  îsi vinde demnitatea sa umană şi devine o marfă ca oricare alta. În capitalism, munca, în loc sa devină o manifestare a deplinei personalităţi, este o deposedare, o înstrăinare nu numai a realităţii economice, ci a întregii realităţi umane, adică o înstrăinare a libertăţii de a se autorealiza, de a se autoproduce. Dar, deoarece la om existenţa şi esenţa pot fi disjunse, în condiţiile modului de producţie capitalist munca are ca obiectiv doar componenta existenţiala a omului. Esenţa, ca o componentă definitorie a muncii umane, fiind ignorată, rezultă că în capitalism munca dezumanizează omul. Reumanizarea omului presupune reunirea esenţei cu existentul.  Aceasta este sarcina revoluţiei comuniste. Blaug scria: „Marx, economistul, este, astăzi, mai viu şi mai actual decât oricare altul.  El a fost reformulat, revizuit respins şi înmormântat de mii de ori, dar nu poate fi exilat din istoria intelectuală. Din păcate sau din fericire, ideile lui constituie o parte a fondului asupra căruia reflectăm cu toţii”. Marx considera că dispariţia capitalismului este inevitabilă.  Fiecare pas făcut de capitalişti pentru înlăturarea dificultăţilor contribuie la intensificarea crizei. Pe măsura scăderii ratei profitului, capitalismul încearcă să învingă dificultăţile prin extinderea scopului producţiei şi prin folosirea tot mai multor maşini.  El îngustează activitatea micilor întreprinzători şi reduce numărul muncitorilor folosiţi în propriile întreprinderi. Extinde producţia şi - simultan - îngustează piaţa. Rezultatul este supraproducţia şi subconsumul, criza, paralizarea forţelor productive şi risipa capitalului. Devine evident că burghezia nu mai poate produce bunuri şi nu mai poate să-şi întreţină propriii sclavi. Revoluţia este inevitabilă şi ea va asigura preluarea mijloacelor de producţie de către muncitori plasarea producţiei sub control social.

Giurgiu, 16 martie 2010