|
VISUL UNUI PREŞEDINTE
Această povestire este o ficţiune. Orice asemănare cu situaţii sau persoane reale este pur întâmplătoare.
În ţara numită ARMONIA, se apropiau alegerile prezidenţiale. Preşedintele în exerciţiu, Abăsiţei Traian, se confrunta cu probleme economice şi sociale grave generate de criza planetară ce lovise nemilos şi ţara sa. Colac peste pupăză, se mai trezise şi cu o criză de guvern şi o criză politică pe care, culmea, el însuşi le provocase, făcând anumite mişcări politice care, sperase dânsul, să-l ajute în dura campanie electrorală ce urma, dar a căror consecinţe nu le anticipase suficient de corect. Ce se întâmplase de fapt?
La alegerile parlamentare de la sfârşitul anului precedent, Partidul Libertăţii şi Democraţiei (PLD), partid ce-l propulsase pe Abăsiţei Traian în funcţia de preşedinte al ţării, obţinuse un număr egal de voturi cu principalul său adversar politic, Partidul Democraţiei şi Solidarităţii (PDS). Fusese o luptă electorală crâncenă, în care cele două partide se înjuraseră zdravăn şi reciproc şi-şi aduseseră unul altuia cele mai grave acuzaţii de corupţie, de blocare a reformei statului sau, invers, de promovare a unei false reforme făcute nu în interesul cetăţeanului, ci numai al propriei clientele politice. Cum rezultatul de la urne nu putea fi modificat pe moment şi cum criza economică mondială impunea formarea unui guvern care să aibă o largă susţinere parlamentară, preşedintele Abăsiţei a decis, desigur în interesul naţional al ARMONIEI, că era vremea unei reconcilieri istorice între cele două partide şi a format o coaliţie de guvernare PLD-PDS.
Uns cu toate alifiile matrapazlâcurilor politice şi maestru desavârşit în arta înşelării adversarului politic, preşedintele Abăsiţei, l-a numit în funcţia de premier pe preşedintele PLD, Emil Mititelu, un om de casă al domniei sale, un fel de valet personal. Acesta a alcătuit apoi un guvern în care toate ministerele economice cheie cu bugete grase au revenit PLD-ului, în timp ce ministerele sociale sărace şi de maximă expunere publică în condiţiile austere de criză le-a lăsat în seama aliaţilor de conjunctură de la PDS. Abăsiţei spera astfel să discrediteze public PDS-ul şi în acelaşi timp să asigure, prin ministerele pe care le controla, scurgerea banului public către propria sa campanie electorală. În plus, prin protocolul coaliţiei de guvernare, domnului Mircea G. Oană, preşedintele PDS-ului, îi revenea a doua poziţie în stat, cea de preşedinte al Senatului, iar doamnei Năstăsescu Roberta, o altă apropiată a lui Abăsiţei, o yes-woman din PLD, cea de preşedinte al Camerei Deputaţilor. Abăsiţei se gândise că astfel va gâdila orgoliul rănit al lui M. G. Oană, care fusese etichetat drept “prostănac” de către preşedintele fondator al propriului său partid, va da o faţadă de echitate în împărţirea funcţiilor publice în stat, în timp ce în realitate va controla toate punctele cheie de influenţă şi putere din ţară. În acest mod, Abăsiţei reuşea şi să-l decredibilizeze pe M. G. Oană ca principal oponent al domniei sale în campania pentru prezidenţiale care bătea la uşă.
Planul părea perfect. Numai că în ultima vreme, preşedintele Abăsiţei primea, pe calea serviciilor secrete, tot mai des, sondaje de opinie reale care indicau că deşi M. G. Oană scădea conform planului, alţi doi preopinenţi creşteau ameninţător. Era vorba despre Narcis Anton Enescu, preşedintele Partidului Libertăţii Naţionale (PLN), şi despre independentul Sorin Porescu care, prin porii săi dilataţi, părea să absoarbă tot mai multă simpatie populară, aşa cum făcuse şi în campania pentru câştigarea primăriei capitalei, când îl bătuse rău pe omul lui Abăsiţei, Vasile Buldog. Mai mult decât atât, Abăsiţei însuşi scădea vertiginos în sondaje.
Mandatul de cinci ani al preşedintelui Abăsiţei fusese unul măcinat de numeroase şi grave blocaje între instituţiile statului care paralizaseră practic desfăşurarea normală a activităţii acestor instituţii cu consecinţe grave asupra bunului mers al ţării. Cine generase aceste blocaje? Abăsiţei însuşi care, prin firea sa conflictuală şi profund antidemocratică, prin modul dictatorial în care condusese ţara, indusese o permanentă stare de conflict şi tensiune în întreaga societate. Asta în timp ce imensa majoritate a promisiunilor domnului Abăsiţei din precedenta campanie electorală rămăseseră neonorate. Între aceste promisiuni neonorate trona la loc de frunte lupta anticorupţie care, în mandatul de preşedinte al lui Abăsiţei se rezumase la o penibilă hărţuială politico-judiciară cu domnul Adrian Tănase, fost preşedinte PDS, omul pe care Abăsiţei îl învinsese la mustaţă în precedentele alegeri prezidenţiale.
Se părea că electoratul care-l votase pe domnul Abăsiţei era profund nemulţumit de prestaţia acestuia ca preşedinte, iar bomboana pe colivă o pusese tocmai această alianţă, din ultimul an de mandat, cu fostul duşman de moarte, PDS-ul. Aşa că, Abăsiţei s-a hotărât să excludă PDS-ul de la guvernare, provocându-l, prin revocarea singurului ministru PDS care controla un centru real de putere, Ministerul de Interne, şi propunând, prin vocea valetului său de la guvern, Emil Mititelu, nici mai mult nici mai puţin decât înlocuirea ministrului de interne PDS-ist cu, cine credeţi, cu Vasile Buldog, şeful campaniei sale pentru alegerile prezidenţiale. În faţa unui asemenea afront, PDS-ul a fost forţat să iasă de la guvernare.
Veselie mare la semiguvernul Mititelu, în care fiecare ministru se lăfăia acum pe câte două sau chiar trei ministere, mai ales că veneau alegerile şi, de, cine împarte, parte-şi face.
Numai că ce nu calculase corect preşedintele Abăsiţei, a fost faptul că PDS-ul va face o coaliţie cu PLN-ul şi cu minorităţile naţionale, constituind o nouă majoritate parlamentară care-i va demite, prin moţiune de cenzură, semiguvernul Mititelu. Probabil că Abăsiţei mizase pe racolarea contra cost a unui număr suficient de mare de parlamentari de la PDS, PLN şi de la minorităţi, astfel încât moţiunea de cenzură introdusă de PLN să cadă. Însă, cu toate eforturile făcute în acest sens de către PLD, moţiunea a trecut şi guvernul Mititelu a fost demis.
Mai mult decât atât, noua majoritate parlamentară a reuşit, în mod neaşteptat pentru Abăsiţei, să ajungă la un punct de vedere comun şi să propună preşedintelui Abăsitei, pentru funcţia de premier, un independent provenit dintr-o minoritate naţională, un om cu o imagine favorabilă în rândurile majorităţii cetăţenilor. Asta l-a înfuriat rău pe Abăsiţei. Atât de rău încât, sfidând cele mai elementare principii ale bunului simţ, logicii şi Constituţiei, care spun că într-un stat democratic majoritatea şi nu minoritatea decide, Abăsiţei a respins propunerea majorităţii parlamentare şi, în contrapondere, a făcut el o altă propunere. Un obscur consilier de la Banca Naţională, un aşa-zis independent care a alcătuit un guvern în care a păstrat 70% dintre membrii cabinetului demis Mititelu. Evident, acest guvern fantomă, a fost respins în parlament. Spumegând de furie, preşedintele Abăsiţei a ameninţat public, la postul naţional de radio, că va dizolva parlamentul în ziua imediat următoare celui de-al doilea tur al alegerilor prezidenţiale, uitând prevederea constituţională care îi interzicea să facă acest lucru în ultimele şase luni de mandat, mandatul său durând până la depunerea jurământului de către noul preşedinte ales. Sfătuit ulterior de consilierii săi, care i-au atras, probabil, atenţia că afirmaţia făcută echivala cu o tentativă de lovitură de stat, preşedintele Abăsiţei, a încercat s-o dreagă a doua zi, afirmând, în mod penibil, că făcuse o greşeală de exprimare, deşi exprimarea sa că “preşedintele în funcţie dizolvă parlamentul şi nu aşteaptă nimeni pe noul preşedinte ales”, fusese extrem de clară. Dar, obsesia mai veche a dizolvării parlamentului revenise definitiv în mintea dictatorului.
Astfel, deşi ţara se numea ARMONIA, clasa politică era mai polarizată, mai învrăjbită şi mai înverşunată decât oricând. În tot acest timp, poporul ARMONIEI privea stupefiat cum brusc, peste noapte, albul devenise negru, iar minoritatea pretindea, sus şi tare, clar şi răspicat, prerogativele majorităţii.
Impactul ultimelor evenimente politice asupra populaţiei, reflectat prin sondajele de opinie, era unul devastator pentru preşedintele Abăsiţei. Acesta continua să se prăbuşească, scăzând sub pragul psihologic de 30% şi aflându-se aproape la egalitate cu M. G. Oană, care între timp urcase spectaculos, apropiindu-se de scorul electroral al partidului său, PDS. Ceilalţi doi candidaţi importanţi, Narcis Anton Enescu şi Sorin Porescu, ambii adversari declaraţi ai lui Abăsiţei, erau şi ei în creştere, apropiindu-se de primii doi clasaţi.
În aceste condiţii se contura, cu o probabilitate din ce în ce mai mare, înfrângerea lui Abăsiţei Traian, în cel de-al doilea tur de scrutin, indiferent care i-ar fi fost adversarul în acest tur. O înfrângere n-ar fi fost mare lucru pentru Abăsiţei Traian, care s-ar fi bucurat în continuare de statutul de fost preşedinte cu toate avantajele aferente asigurate prin lege, dar el ştia că, dacă va pierde, toţi acoliţii săi din justiţie se vor dezice de el şi-i vor redeschide vechile sale dosare penale şi, foarte probabil, vor întocmi şi unele noi legate de traficul de armament, traficul de influenţă şi altele asemenea.
Miza era mult prea mare. Abăsiţei Traian trebuia să găsească o ieşire din acestă situaţie disperată. Şi, în stilul său caracteristic, a venit cu o nouă găselniţă, cu care spera să mai păcălească încă o dată poporul ARMONIEI. Un referendum pentru trecerea la sistemul parlamentar unicameral şi reducerea numărului de parlamentari. În mod evident, disputa parlament unicameral sau bicameral era una mult prea complexă pentru a putea fi tranşată, în modul cel mai favorabil pentru binele unei ţări, printr-o simplă consultare populară. Într-o astfel de dispută ar fi trebuit aduse argumente pro şi contra de către specialişti în drept constituţional, avantajele şi dezavantajele ar fi trebuit puse în balanţă şi cântărite cu grijă, iar balanţa ar fi trebuit să se încline într-o parte sau alta prin votul democratic al parlamentului. Abia apoi, propunerea parlamentului urmând să fie supusă scrutinului popular, după ce populaţia informată asupra implicaţiilor alegerii sale, putea să decidă în cunoştiinţă de cauză. Asta dacă s-ar fi urmărit o reformă serioasă a statului, aşa cum pretindea preşedintele Abăsiţei. Cunoscând antipatia pe care o manifestă în general populaţia faţă de parlamentari, preşedintele Abăsiţei, urmărea în fapt, doar obţinerea unui avantaj electoral, fapt dovedit clar chiar de decizia sa de a organiza referendumul simultan cu primul tur al alegerilor prezidenţiale. Evident că în aceste condiţii, referendumul propus de Abăsiţei a fost respins de către majoritatea parlamentară, singurii parlamentari care l-au aprobat fiind cei ai PLD. Cum însă conform Constituţiei în vigoare, parlamentul avea doar un vot consultativ, în chestiunea referendumului, atât i-a trebuit preşedintelui Abăsiţei pentru a se dezlănţui într-un atac furibund şi de un populism înfiorător la adresa Parlamentului.
A doua zi, într-o declaraţie oficială adresată Poporului ARMONIEI, transmisă în direct de toate televiziunile de ştiri, de la sediul administraţiei prezidenţiale, preşedintele Abăsiţei Traian spunea: “Aţi văzut cu toţii cine se opune reformei statului pe care am propus-o eu. Aceleaşi partide politice ticăloşite care s-au opus şi atunci când am propus reforma clasei politice, prin introducerea votului uninominal. Spun domnii M. G. Oană şi Narcis Anton Enescu că nu respect voinţa majorităţii parlamentare şi că mă comport dictatorial. Îi cere domnul M. G. Oană, domnului Emil Mititelu să recunoască noua majoritate şi să declare oficial trecerea PLD în opoziţie. Eu le spun acestor domni că ei se află în opoziţie cu Poporul ARMONIEI. Da, în opoziţie cu dumneavoastră, cetăţenii oneşţi şi cinstiţi ai acestei ţări care, cu bună credinţă le-aţi acordat acestor domni votul pentru a vă apăra interesele dumneavoastră, ale cetăţenilor, în Parlamentul ARMONIEI. Şi ei ce-au făcut? Au votat legi numai în interesul lor şi al clientelei lor politice, şi nu în intersul dumneavoastră! Şi-au votat privilegii nesimţite, şi-au votat pensii nesimţite! V-au trădat şi acum pretind că vă reprezintă! Prin comportamentul lor au dovedit că nu mai reprezintă pe nimeni, se reprezintă doar pe ei înşişi! Şi se agaţă cu dinţii şi cu ghearele lor ascuţite de funcţiile lor de parlamentari foarte bine remunerate din banii dumneavoastră! Nu vor să cedeze. Ce au făcut aceste partide iresponsabile? Au demis prin votul lor, guvernul Mititelu, un guvern responsabil şi competent format din oameni oneşti de la PLD, pentru a arunca ARMONIA în haos! Pentru ca ţara să rămână fără guvern pe vreme de criză, şi pentru ca dumneavoastră să nu vă primiţi salariile şi pensiile pe care le meritaţi! Toate aceste ticăloşii trebuie să înceteze! De aceea supun votului dumneavoastră al cetăţenilor, propunerea de a reforma acest sistem ticăloşit, de a avea un parlament mult mai suplu şi mai puţin costisitor, un parlament unicameral cu 50 de membri. Deoarece partidele din opoziţie s-au compromis iremediabil prin comportamentul lor iresponsabil faţă de ţără, propun ca 49 de membri ai parlamentului să fie dintre membrii PLD, partidul care şi-a asumat singur răspunderea guvernării în aceste timpuri grele pentru ţară, dar care nu a fost lăsat să-şi ducă la îndeplinire misiunea sa istorică. Şi pentru a nu fi din nou acuzat, pe nedrept, de comportament dictatorial, ofer opoziţiei ticăloşite un singur loc, postul parlamentarului minoritar, în noul parlament reformat al ARMONIEI. Cu acelaşi scop, de a reduce aparatul birocratic al statului, de a micşora cheltuielile cu acest aparat şi de a urgenta procesul deciziei politice în intersul cetăţeanului, vă propun ca, pe viitor, Preşedintele ARMONIEI să deţină totodată şi funcţia de Prim Ministru al Guvernului ARMONIEI. Vă chem să veniţi alături de mine şi de PLD în lupta cu balaurul corupţiei care s-a cuibărit în parlamentul ARMONIEI şi de acolo obstrucţionează funcţionarea normală, în interesul cetăţeanului, a instituţiilor democratice ale statului de drept! Hai la Referendum!”
În faţa unei asemenea revărsări de populism greţos şi abject, PDS, PLN şi reprezentanţii minorităţilor şi-au îndemnat membrii şi simpatizanţii să boicoteze referendumul lui Abăsiţei, prin neprezentarea la urne. În plus, oricum, poporul ARMONIEI, înşelat atât de adesea de frazele sforăitoare ale politicienilor, îşi pierduse cam de multişor apetitul de a merge la urne. Rezultatul a fost că la urne s-au prezentat practic numai membrii şi simpatizanţii PLD, care în proporţie de 99% au aprobat propunerile lui Abăsiţei. În mod normal, conform legilor în vigoare care specificau că de rezultatul referendumului se ţine cont numai dacă prezenţa la urne depăşeşte 50% din numărul cetăţenilor cu drept de vot, referendumul ar fi trebuit să fie invalidat. Dar exista deja un precedent, referendumul pentru adoptarea votului uninominal la care deşi se prezentaseră mai puţin de 30% dintre cetăţenii cu drept de vot, preşedintele Abăsiţei reuşise totuşi să impună în parlament adoptarea respectivei legi. Aşa că preşedintelui Abăsiţei nu i-a venit prea greu să întoarcă situaţia în favoarea domniei sale, folosindu-se în acest scop de o altă şmecherie, că doar era specialist în aşa ceva.
A doua zi după anunţarea rezultatelor referendumului, preşedintele Abăsiţei Traian s-a adresat poporului ARMONIEI, printr-o nouă Declaraţie Oficială. În faţa camerelor de luat vederi, pe un ton grav şi ţinând în mâna stângă Constituţia ARMONIEI, preşedintele Abăsiţei Traian a spus: “Partidele politice corupte care, în mod samavolnic, au demis în parlament cabinetul Mititelu, cu scopul de a mă împiedica să organizez referendumul pentru reforma statului, vor spune acum că rezultatul referendumului nu poate fi validat, deorece nu s-a îndeplinit condiţia de prezenţă la urne a peste 50% din populaţia cu drept de vot. Aceste partide uită însă că tot ele, văzând că referendumul urmează totuşi să se organizeze, într-o încercare disperată de a bloca desfăşurarea acestuia, au contestat legea referendumului la Curtea Constituţională. Şi Curtea Constituţională le-a dat dreptate. Legea referendumului este neconstituţională. Prin urmare, nu sunt, în niciun fel, obligat să mai ţin seama de condiţia participării la vot. (N. a. Curtea Constituţională declarase neconstituţionale doar anumite articole din legea referendumului şi nu legea în ansamblu, dar ca de atâtea alte ori, preşedintele Abăsiţei avea o interpretare originală a legilor şi alesese din decizia Curţii doar ce îi convenea domniei sale.) Sunt însă obligat să ţin seama de opinia acelor cetăţeni conştienţi şi responsabili care s-au prezentat la urne. Mă obligă Constituţia. Citez din Constituţie: Articolul 2. Suveranitatea naţională aparţine poporului ARMONIEI, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum. Vocea poporului a fost clară. 99% din Poporul ARMONIEI s-a pronunţat în favoarea reformei statului propusă de mine. Prin urmare, am decis să semnez decretul de revocare din funcţie a premierului interimar Mititelu şi am emis decretul de numire a Preşedintelui ARMONIEI, domnul Abăsiţei Traian, în funcţia de premier interimar al Guvernului ARMONIEI. De asemenea, am semnat decretul de dizolvare a actualului Parlament al ARMONIEI, nereprezentativ şi corupt. Deoarece, în acest moment ţara nu mai are parlament şi are un guvern interimar, am decis că alegerile prezidenţiale nu mai reprezintă o prioritate. Din acest motiv, la data prevăzută iniţial pentru desfăşurarea turului doi de scrutin al alegerilor prezidenţiale, vom organiza alegeri parlamentare. Viitorul Parlament al ARMONIEI va avea compoziţia politică pe care a stabilit-o Poporul, prin votul exprimat la referendumul pentru adoptarea măsurilor de reformă a statului.”
Astfel, alegerile prezidenţiale s-au transformat în alegeri parlamentare. Prezenţa la vot a fost în jur de 6%, dar Traian Abăsiţei s-a ales cu parlamentul pe care şi-l dorea, compus din 49 de parlamentari PLD şi un reprezentat al opoziţiei. Imediat după alegeri s-a constitiut un nou guvern, compus exclusiv din membri PLD, avându-l ca premier pe Abăsiţei Traian.
Prima măsură luată de noul guvern Abăsiţei a fost o iniţiativă legislativă de modificare a Constituţiei. Ca premier al Guvernului ARMONIEI, Traian Abăsiţei s-a prezentat în faţa parlamentului pentru a-şi prezenta proiectul de constituţie. Iată cum s-a desfăşurat respectiva şedinţă a Parlamentului ARMONIEI.
Doamna Năstăsescu Roberta, Preşedinte al Parlamentului ARMONIEI, a deschis şedinţa: “Doamnelor şi domnilor parlamentari. Avem un singur punct pe ordinea de zi: dezbaterea şi adoptarea proiectului noii Constituţii a ARMONIEI, proiect înaintat parlamentului de către guvernul Abăsiţei. Îl invit pe Preşedintele ARMONIEI şi Primul Ministru al Guvernului ARMONIEI, domnul Traian Abăsiţei, să prezinte proiectul.”
Abăsiţei Traian după ce a urcat la tribună s-a adresat parlamentului: “Voi fi foarte scurt. După cum veţi vedea, am elaborat o constituţie precisă, clară, lipsită de orice fel de ambiguităţi. Dau citire proiectului de constituţie.
CONSTITUŢIA ARMONIEI
ARTICOL UNIC. Toate proiectele de lege, iniţiativele legislative, actele normative, hotărârile, declaraţiile oficiale, opiniile, punctele de vedere şi afirmaţiile Preşedintelui ARMONIEI şi Primului Ministru al Guvernului ARMONIEI, domnul Abăsiţei Traian, sunt constituţionale. Orice alte proiecte de lege, iniţiative legislative, acte normative, hotărâri, declaraţii oficiale, opinii, puncte de vedere şi afirmaţii, care nu au avizul favorabil al Preşedintelui ARMONIEI şi Primului Ministru al Guvernului ARMONIEI, sunt neconstituţionale. Acest articol nu poate face obiectul revizuirii Constituţiei ARMONIEI.
Aşa cum vedeţi Constituţia prevede extrem de clar ce anume este constituţional şi ce nu. Pe cale de consecinţă, nu mai avem nevoie de azi înainte de Curtea Constituţională care va înceta să mai existe. În acest fel, vom face importante economii la bugetul de stat, în vreme de criză. Aşa înţelegem noi, oamenii politici responsabili, bunul simţ: să manifestăm maximul de atenţie şi de grijă în cheltuirea banului public, al banului cetăţeanului. De asemenea, observaţi că se specifică precis cine este Preşedintele ARMONIEI şi Primul Ministru al Guvernului ARMONIEI. Din acest punct de vedere, este clar că nu va mai fi nevoie să organizăm alegeri prezidenţiale. Vom organiza numai alegeri parlamentare, fără a modifica însă actuala compoziţie politică a parlamentului. De asemenea, în mod democratic, vom putea avea şi alte guverne decât cel de azi, dar, repet, fără a modifica compoziţia politică a guvernului şi pe primul ministru. Astfel, vom realiza alte importante economii şi nu vom mai arunca banii pe fereastră, pe inutile şi costisitoare campanii electorale de care cetăţeanul s-a săturat.”
În acest moment al discursului lui Abăsiţei Traian, Parlamentarul Minoritar s-a ridicat în picioare şi a început să strige cu disperare: “Dictatură personală! Acest proiect de constituţie înseamnă moartea democraţiei şi a statului de drept! Vom sesiza Parlamentul Uniunii Vechiului Continent. Vom sesiza Curtea Internaţională a Drepturilor Omului despre dictatura din ARMONIA!”
Atunci, Abăsiţei Traian, cu ochii ieşiti din orbite de furie, a început să urle de la tribună: “Vedeţi cine este trădătorul interesului naţional! Vedeţi cine vrea să ne reclame la forurile internaţionale pentru ca ARMONIA să primească sancţiuni, pentru ca forurile internaţionale să ne trimită pe cap observatori străini care să se amestece în treburile noastre interne şi să calce în picioare independenţa şi suveranitatea naţională a ARMONIEI! Arestaţi-l imediat pe acest trădător!
Parlamentarul Minoritar a fost scos în şuturi din aula parlamentului de către oamenii de ordine. După ce s-a calmat, domnul Abăsiţei Traian s-a adresat doamnei Năstăsescu Roberta: “Doamnă preşedinte, eu unul am cam terminat ce aveam de spus.”
Doamna Năsăsescu Roberta a supus votului plenului Parlamentului ARMONIEI propunerea de constituţie facută de Abăsiţei Traian. Ce a urmat a fost de-a dreptul emoţionant.
Năstăsescu Roberta (de la Prezidiul Parlamentului ARMONIEI): “Trăim o zi istorică! Astăzi, Parlamentul ARMONIEI a aprobat, cu unanimitate de voturi, noua Constituţie a ARMONIEI!”
Abăsiţei Traian (de la tribună, lăcrimând): “Mi-am văzut visul cu ochii. Iată avantajele unui stat constituţional!”
Parlamentarii PLD (din sală, în cor): “Curat constituţional! Muzica!”
Paul Cătălin BALAURE
|
Comentarii
Ma asteptam la mai mult echilibru! Citat
Catalin, nu astept aceasi atitudine de adolescent cu cosuri pe fata cum au alti.
Daca tot publici aici, vino cu propuneri si MAI ales cu ce a facut PAS bun. Chiar daca nu este partid parlamentar.
cu respect Citat